De ce nu mă minţi Iisuse,

de ce-mi spui că este greu,

că pe lume sunt cătuşe

şi că rău e rău mereu?…

Cuibar de pleoape acoperind o lume

îşi tremură în beznă gene ostenite –

Ce sol mi-a dar şoptirea fără nume

să pot visa plecarea din cuvinte!

Nu pot rămâne petale de iubire

din toamnele tăcute în…

A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire

şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,

să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,

să găseşti putere să crezi…

Şi de iubirea-i taină şi tăcere

care duce-n suflet neştiutul gând,

femeia-i vioara care-ngână în durere

freamătul din rodul tainic şi rotund.

O lacrimă deschisă spre departe

coboară-n noapte furtunile de spaimă,

dar pleoapa nopţii, trăgând oblon de moarte,

îi cere anii netrăiţi drept…

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...

Sunt lanurile gene de neveste?...

Cine mai crede în sârma din cuvinte

Şi într-un balaur – rest de…