1.să spui

e un fapt care te reconciliază

cu o imagine îndepărtată

poezia aşteaptă la colţ

cu degetul pe trăgaci

2.din doi în doi cad îngerii

de-a lungul canalului

noaptea explodează sub

pielea ta fierbinte

câţi cocori ucişi

în inelarul sterp al dimineţii?

3.supliciul verii care trece

prin pânze invincibile

conceptul depărtării

în mâna care nu…

aşezarea în cerc, această ferocitate albastră.

inima piticului verde bate în cerul

care nu este al tău. dincolo

e o pasăre caldă, un sânge nesupus.

algoritmul sălbatic al celui rătăcit.

o victorie obscură pe cărările care mint.

aşa ai vrea să fii.

vietăţile tandre ale întunericului.

carcasa unei clime iertătoare

din axiomele de demult.

o întâmplare roşie în calea vântului.

inclemenţa premeditată a zodiei. înfăţişarea

celui fără înfăţişare. chipul lui

într-o violenţă centrifugală, alături de

palimpsestele dezastrului. convorbiri cu

noaptea, într-o alternanţă definitivă a

rumorilor carnivore. un hiatus în

inima ta călătoare. zile şi zile

în armurile secundei privilegiate. acolo

mărşăluiesc întâmplările de care te temi.

niciun destin în micile explozii ale

rigolei, nicio promisiune…

de unde încep erorile şi unde se termină

viaţa ca un cristal negru pe patul impudic

melancolia unei frigidităţi impuse

rugul albastru al expiaţiunii

nimicul în pas de paradă

în interstiţiile victorioase ale creierului

când trece străinul acela

prin oglinzi ca o sabie a neantului

când memoria lasă în urmă

doar cadavre strălucitoare