poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Există, poate, o sută de răspunsuri valabile la o întrebare care revine obsedant de la o vreme încoace: de ce literatura şi presa literară românească nu mai au cititori? Deoarece, ne place ori nu ne place, acestea au parcurs în România postdecembristă, cu o incredibilă seninătate, drumul de la promisiune la vis şi de acolo la himeră.
Putem invoca, drept răspuns, o sumedenie de motive. Unul ar fi că interesul românului pentru lectură a scăzut dramatic. Ori că avem o generaţie actuală ignorantă, lipsită fiind de o educaţie adecvată. Sau bizara mentalitate că omul de litere, creatorul de literatură, este un ins demn de milă, aerian şi scrântit. Ori nivelul de trai extrem de scăzut. Putem invoca, bineînţeles, şi mentalitatea de şmenari a editorilor, care, în goana lor după tunuri financiare, nu au ochi şi pentru descoperirea unor posibile genii literare autohtone. Sau, absenţa timpului alocat cititului, deoarece, vorba cuiva, „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.
Iată însă că anul acesta, la Boockfast, s-au cumpărat mai multe cărţi ca oricând, iar teoriile acestea s-au prăbuşit una câte una. Statisticile arată că piaţa de carte din România este în continuă creştere. Din nefericire, însă, este vorba doar de literatura străină, cea autohtonă fiind la fel de ignorată.
Şi, atunci, care este răspunsul?
Literatura română, ca orice lucru românesc, a rămas înţepenită în sistem. Dacă în celelalte domenii mizeria a început să fie scoasă la suprafaţă, noi, literaţii, continuăm să o ascundem sub preş. Probabil că cel mai mare preţ pe care-l plăteşte astăzi literatura română este tributul (un cuvânt drag Epocii) adus Cântării României. Sistemul de spălare a creerului cu ode invers proporţionale realităţii şi-a făcut pe deplin datoria. Superlativele absolute, adjectivele deşănţate, epitetele previzibile, tocite de conţinut, au supravieţuit onorabil. S-au adaptat, mâzgălind automulţumirea îmbuibată a noilor mahări.
Ce-am făcut cu libertatea obţinută cu sânge în Decembrie ’89? Ce învăţasem.
Suntem liberi să minţim pe mai multe voci, pe mai multe canale. Fiecare e liber să-şi spună în piaţa publică minciuna. Şi să nu fie crezut. Într-o proporţie covârşitoare, cuvântul scris, în loc să dezvelească, acoperă, în loc să dea detalii, ascunde. Se scrie atât de mult şi se spune atât de puţin. Acum, ca şi odinioară, eşti obligat să citeşti printre rânduri.
Profesioniştii masajului, dresajului, mesajului, cei care au siluit literatura română, trimiţind-o pe centura culturii, plojniţele acestea literare n-au murit. Sunt aici, manipulanţi ai istoriei, dizidenţi de vocaţie, mai presus de lege, deasupra noastră. Ne direcţionează ca şi ieri, ca şi alaltăieri. Uniunea Scriitorilor e controlată de ei, revistele literare la fel, editurile, în majoritate, sunt ale lor. Un grup de interese care, la fel ca în politică şi afaceri, blochează accesul pentru cei care nu sunt de-ai lor. În opinia unui astfel de grup, mămicile şi tăticii, fraţii, cumnaţii, nepoţii, soţiile, prietenii sunt cei mai cei scriitori. Iar mahării zilei, care au de fapt un dispreţ suveran pentru cultură, sunt merituoşii culturii, fiind înzorzonaţi cu tot felul de titluri şi diplome de excelenţă.
În această situaţie, cine să mai citească o iotă din ceea ce se publică pe piaţa românească?
Iată de ce ne-ar trebui şi o lege a lustraţiei în literatură. Cititorii au dreptul la o operă adevărată, onestă, la poveşti care să le arate dintr-un unghi particular un întreg univers, nu la „comunicări” deraiate de la adevăr, în funcţie de interesele spoitorilor limbii române. Literatura e una, pupincurismul e alta. Iar experienţa demonstrează că de la pupincurism la nihilism nu e decât un pas. Unul pe care „găştile” literare îl fac voiniceşte.
Personal, sunt mândru că nu fac parte din niciuna din ele. Sunt oare la fel de mândri şi cei care, deşi au cartilagiile scrisului intacte şi n-au făcut încă întinderi musculare în arenele ideologiilor, fac parte din ele?Postat în Noiembrie 9, 2011 la 10:45am 0 Comentarii 0 Îi place
Moto:
”Doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia omenească. Și nu sunt sigur în legătură cu primul.” (Albert…
ContinuarePostat în Septembrie 23, 2011 la 8:30am 0 Comentarii 0 Îi place
Postat în Septembrie 17, 2011 la 11:00am 0 Comentarii 0 Îi place
”Pentru că ştiu că stă rău cu nervii, vă subliniez, băi, cititorilor, fanii mei, şi nu numai, chiar şi ai lui Comornic, Enache, Ursulescu sau Nichita, că aceste materiale este o ficţiune. Un produs al imaginaţiei mele de geniu şi că orice asemănare cu personaje reale este…
Postat în August 25, 2011 la 11:30am 0 Comentarii 0 Îi place
Când mâzgălea la trandafiriul “Senator” şi scuipa insulte împotriva confraţilor de la „Opinia”, adepţii unei schimbări adevărate în România, regretatul Gheorghe Ene, fostul preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, Centrul Zonal Buzău, observa sarcastic că nu acceptă lecţii de la o „Rozicuţă care, pentru a trăi mai bine, umblă cu chiloţii în vine să i-o tragă oricând vrea Rozel”.
În pofida acestui fapt, acest „scriitor exemplar” avea să ajungă ( deh,…
Continuare
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (5 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Draga GL,
Consider ca ai dreptate, pupincuristii de ieri, sant "mari" scriitori azi. Modestie? habar n-au de ea. Ei sant buric de targ, "in glorie locala" sau genii in a lingusii mari scriitori, vezi LIS, pentru a prospera, pentru a prinde si pensia de la mastodontul comunist, cum bine-i spui USR-ului. Ridicati si promovati cu sprijinul unor prieteni in aceasta tacma, cea a scriitorilor, odata ajunsi, acesti inpostori, dau sentite, emit pareri care mai de care, functie de ambitia sau interesului lor, totul pentru a perpetua si subjuga spritului liber, fara imistiuni. Sant multe se spus, dar voi reveni...Pe curand.
Un informator al opiniei publice..
Buna ziua,
ce mai faci azi? Sper ca totul este bine.
Numele meu este Anita, În căutarea unui om care înţelege sensul de iubire ca încrederea şi credinţa în fiecare altele, mai degrabă decât unul care vede iubirea ca singura cale de distractie., Ci un om ajuns la scadenţă, cu Vision la Nisa a ceea ce lumea este tot despre, şi după ce a citit profilul dvs. aici în () am luat turistice în tine, aşa-mi motive Răspunde cu acest e-mail (anitaduke404@yahoo.co.uk. i va fi foarte fericit pentru a citi răspunsul, astfel încât i se va trimite poza mea aveţi atunci putem începe stiti mai multe despre fiecare alte Multumesc pentru lectură e-mail meu. şi să fie binecuvântat.
Anita (anitaduke404@yahoo.co.uk
......................
Hello,
how are you doing today? i hope all is well.
My name is anita., In search of a man who understand the meaning of love as Trust and faith in each other rather than one who sees love as the only way of fun, but a matured Man with Nice Vision of what the world is all about, and after reading your profile here in( ) I took Interest in you, so pleas reply me with this Email (anitaduke404@yahoo.co.uk. i will be very happy to read your reply so that i will send my picture to you then we can start know more about each other. Thanks for reading my mail and be Bless.
anita(anitaduke404@yahoo.co.uk