George Pena
  • Masculin
  • Draganesti/Vlasca
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Texte Postate pe Reţeaua literară
  • Fotografii
  • Albume foto
  • Fişiere video

George Pena's Prieteni

  • Pena Gheorghe
  • anahita
 

George Pena

Cadouri primite

Cadou

George Pena nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou utilizatorului George Pena

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
poet
Despre mine :
Pensionar cu 5 carti de poezie
Website / Blog :
http://www,poezii.biz sau www.george.makeforum.org/

SUFLĂ VÂNTUL...

Suflă vântul,
iarba tace,
dorul mândrei,
nu-mi dă pace.

Suflă vântul,
iarba ţipă,
dorul mândrei
mă risipă.

Dorule,
de ce mă chinui,
când pe tine,
eu te mângâi?

Dorule,
de ce n-ai milă,
şi mă macini,
şi ţi-e silă?

Dorule,
amăgitor.
nu mă judeca
uşor;

judecă-mă
puţin mai greu,
că te vede,
Dumnezeu!



LA IVIT DE ZORI

Se crapă de ziuă
dinspre câmpie
şi ne surâd
salcâmii romantici;
purtai pe tine
aceeaşi ie,
ca o zeiţă
la grecii antici.

Cântă guguştucii
la ivit de zori,
şi lanurile
coboară spre noi;
o, ameţiţi
de-atâtea culori
aud zvâcnind
sânii tăi goi.

Ne strângem
în braţe setoşi
şi galopează
sângele durând;
încă dorim
să ne regăsim fumoşi
cu năzuinţele noastre
arzând.

SACRIFICARE

Ard neclintite
în murmur de-adieri,
aşezările
într-un apus de soare;

tot cerul va brăzda
în aceste seri
luna, rătăcind
cu disperare.

Câmpia se dăruie nopţii,
pătimaşă,
pădurea rugineşte
în resemnare;

vântul sărută toamna
în porumbiştii,
cerând oamenilor,
atentă sacrificare.

DE SUS ŞI PÂNĂ JOS

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.

Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.

Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă!
Cu ierburi în tălpi,
cu pletele în stele;
de soare,
arşiţa iubirilor avidă,
va linişti mirifică,
căutările mele.

UN TIMP S-A DUS...

Un timp s-a dus,
şi altul iată că veni,
şi-o s-ajung omul,
cu trăiri adevărate;

de-acum, iubito,
nu te mai sfii-
lasă-mi buzele
răsfăţate!

Nu te uita
la tâmpla colilie,
tot eu ţi-am dat
primul sărut;

chiar şi mâine,
iubirea nu-I târzie;
şi nici rima şi versul
nu m-u pierdut.

RĂMÂNEM BĂRBAŢI

Ne naştem
ca să clădim frumosul,
ne naştem din nevoia de noi;

şi sufletu-şi
plânge Hristosul
acestui picior de plai
cu eroi.

Ne naştem
şi rămânem bărbaţi,
acestei trude
şi frumuseţi latine;

flămânzi de iubire,
de iubire salvaţi;
simţim cum viaţa
treieră suspine.


George PENA

Panou de comentarii (6 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 11:40am în Septembrie 16, 2008, George Pena a spus...
EU TE-AM IUBIT...

Te-am iubit
de când eram copil,
zilele
erau de doruri pline;

în suflet
mi te-ai cuibărit tiptil,
şi tainic
te-am plăcut docil.

Eu te-am iubit,
de-atunci, subtil
şi ce greu
mi-a fost fără tine!

Te-am iubit
de când eram copil,
şi ce bine, azi mă simt,
ce bine!
La 9:57am în Septembrie 16, 2008, George Pena a spus...
MUST

De vrei în Vlaşca,
respect ca să-i porţi,
el curge din teasc,
un roşu izvor;

te înţeapă pe buze
şi fierbe-n mustăţi,
de vrei în Vlaşca
respect ca să-i porţi.

E mutat cu găleata,
uşor, prin butoaie,
şi bolboroseşte
de-atâta foc şi dor;

de vrei în Vlasca,
respect ca să-i porţi,
el curge din teasc
spumos şi roşior.
La 9:56am în Septembrie 16, 2008, George Pena a spus...
POEM ELEGIAC

Întâi şi întâi s-a prăpădit bunicul,
nici nu ştiu cum arăta, şi el, ca om;
eu am rămas să mă mângâie vântul
să-mi crească rădăcinile, ca la un pom.

Apoi s-a dus şi bunica, o fărâmă de om,
baba Maria, îi spuneau vecinii, deseori;
moartă în casă au găsit-o! Rece şi singurică,
iar noi nepoţii, o plângem şi azi, uneori.

Tata a murit şi el, în război... la ruşi,
n-a avut noroc de sicriu, o groapă comună;
era la prima tinereţe, cu anii jucăuşi
şi l-au ucis noaptea, când pe cer era lună!

A mai rămas mama, lacrima mea din durere,
are doar două mâini, picioare nu mai are;
boleşte la pat, ochii sunt unica avere,
şi se mândreşte cu mine, băiatul cel mare.

Noi am rămas trei fraţi, hăituiţi de timp şi viaţă
ne ducem crucea, cum putem, azi fiecare;
Soarele ne surâde,încă, în fiecare dimineaţă
când o sărutăm pe mama, cu aceeaşi ardoare.
La 9:52am în Septembrie 16, 2008, George Pena a spus...
POEM ELEGIAC

Întâi şi întâi s-a prăpădit bunicul,
nici nu ştiu cum arăta, şi el, ca om;
eu am rămas să mă mângâie vântul
să-mi crească rădăcinile, ca la un pom.

Apoi s-a dus şi bunica, o fărâmă de om,
baba Maria, îi spuneau vecinii, deseori;
moartă în casă au găsit-o! Rece şi singurică,
iar noi nepoţii, o plângem şi azi, uneori.

Tata a murit şi el, în război... la ruşi,
n-a avut noroc de sicriu, o groapă comună;
era la prima tinereţe, cu anii jucăuşi
şi l-au ucis noaptea, când pe cer era lună!

A mai rămas mama, lacrima mea din durere,
are doar două mâini, picioare nu mai are;
boleşte la pat, ochii sunt unica avere,
şi se mândreşte cu mine, băiatul cel mare.

Noi am rămas trei fraţi, hăituiţi de timp şi viaţă
ne ducem crucea, cum putem, azi fiecare;
Soarele ne surâde,încă, în fiecare dimineaţă
când o sărutăm pe mama, cu aceeaşi ardoare.
La 9:37am în Septembrie 16, 2008, George Pena a spus...
ORAŞUL MEU

Oraşul meu
e aşezat pe glie,
cu Câlniştea mea
arătoasă;

minunea Oraşului
e vrednicie,
în sufletul meu
cu poezie.

Oamenii toţi,
întineresc în veşnicie,
cu cerul pe umeri
şi viaţa duioasă;

Oraşul meu
e aşezat pe glie,
cu Câlniştea mea
frumoasă.
La 8:16am în August 18, 2008, George Pena a spus...
AM CRESCUT...


Am crescut,
odată cu pomii
din ograda noastră,
pe care-n fiecare vacanţă,
vara,
îi udam mereu,
scoţând cu ciutura apă,
din inima pământului.

Am crescut,
cu frunza
ce se hârjonea cu vântul,
odată cu răsăritul
şi scăpătatul soarelui;

am crescut
şi mă despart
de ora
unui timp ireversibil,
când nu mai pot fi,
copilul
neastâmpărat de odinioară,
alergând în vipia verii,
cu ţipete, după iepuri.

De-acum, mama
n-o să mă mă mai certe,
vreodată
că sar gardul, la vecini,
ori c-am sărutat o fată
şi nici din tindă
n-o să mai poată striga:
"vin' acasă, mamă,
că se răceşte mâncarea!"

De-acum, voi fi altul,
căci asta-i ursitoarea,
disperarea,
şi împăcarea.

George Pena

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor