Georgeta Muscă Oană
  • Feminin
  • Galati
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Texte Postate pe Reţeaua literară
  • Fotografii
  • Albume foto
  • Fişiere video

Georgeta Muscă Oană's Prieteni

  • tranca marinela
  • Asociatia Universul Prieteniei
  • GOGA GR. CONSTANTIN
  • CARMEN  HUZUM
  • Romita Malina Constantin
  • Mihai Paun
  • Constantin  Padureanu
  • Viorel Ploesteanu
  • daniel vorona
  • Mariana Eftimie Kabbout
  • Petruţ Pârvescu
  • George Bariz
  • Violeta
  • Gabriela Petcu
  • DOBRE IOANA

Cadouri primite (5)

De la 074lw4qfgtycl De la Viorel Ploesteanu De la GOGA GR. CONSTANTIN De la Mircea Florin Şandru
 

Georgeta Muscă Oană

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
poet, interesat de cultura, pasionat de lectura
Despre mine :
Din genele vieţii, culeg lacrimi de timp, clipele!
Website / Blog :
http://georgetamuscaoana.piczo.com

Sunt zbor...

Feliind liniştea,
singurătatea porumbelului
cuprinde nemărginirea...

Urcând trepte argintate,
simte crescând tăceri
în trupul luminii

Şi-aude râsul albastru
al infinitului,
despicând timpul.

O aripă de curcubeu
îi şterge privirea
şi, în retină,
amurgul topeşte secunde.

Undă călătoare
între cer şi pământ,

Contur de gând ,
sădind
veşnicia în inimi de nor..


Sunt zbor...



Învaţă!

Te-alungă vântul printre brazi
Şi te striveşte-n goana mare,
Taci, clipă, învaţă să rabzi
Căci şi durerea-i muritoare!

Azi te ridici şi mâine cazi,
Te pune soarta la-ncercare,
Învaţă suflete să rabzi
Căci viaţa este-o provocare!

Taci, clipă, învaţă s-asculţi!
Tu, suflete, încearcă să uiţi!


Zbor grăbit?

În zbucium de talaz către amurg,
simţi efemeru-n trecere spre cer,
rotind privirea prin albastrul crug
te simţi învins... O, suflete stingher!

Sub biciul suferinţei suspinând,
se zbate speranţa muribundă;
răpune soarta punţile pe rând,
nu-i nimeni, mâna să-ţi întindă.

Te poartă paşii doar prin văgăuni,
nimic nu îţi mai e familiar.
Uitat de toţi, în margini de genuni,
cristale de tristeţe cern amar...

În degete cu lacrima zvâcnind
mai bate la fereastra ta un fulg,
durerile năprasnic viscolind,
sub cetina căruntă te ascund.

Nimic nu e aşa cum ai dorit
şi nu te vezi prin vise ţopăind.
Spre astre zborul pare că-i zorit,
când îngerii îţi murmură colind...



Te-am regăsit

Cu penelul iubirii,
înmuiat în rubiniu apus,
mi-am încrustat
dorinţe
pe-o inimă de stea.

Prin adieri domoale,
răsfirând blândeţea nopţii,
fluturi de lumină
m-au ghidat
spre ţinuturi albe

şi-n visul argintiu
al lunii,
te-am regăsit…

Cu fruntea sprijinită
pe umarul cerului,
mă aşteptai…



ÎN DIVIN SĂ TE ÎNCREZI!


Nu te minuna, copile, că e omul dezolat,
Pe planeta necredinţei de ispite-i racolat!
Plafonarea stă la pândă, cărţi se cumpără mai rar;
De n-ai bani nu ai putere, dar se spune că n-ai har.

Toată lumea e pe fugă, interesu-i versatil,
Se păşeşte pe cadavre; totul e să fii abil.
Mulţi se zbat în sărăcie, alţii ştiu doar de festin
Şi uitând ce e frăţia, se dă vina pe destin.

Altruismul şi respectul nu mai sunt ce-au fost odat’,
Noţinea de dreptate tot mai mult s-a demodat;
Codul este numai unul, dar se-aplică diferit,
În procese mult contează ce complet ai nimerit.

De priveşti atent pe stradă, nici pe-o faţă zâmbet nu-i,
Iar de cazi bolnav, alături, chiar nu-i pasă nimănui;
Dacă-ncerci să-ţi faci prieteni, imediat apare-un zid,
Iar când vrei comunicare şi mai abitir se-nchid.

De te agresează unul, nicio clipă să nu crezi
Că te-ajută cel de-aproape; doar pe tine să mizezi!
Refuzând să vezi cinismul, sigur o să te-amăgeşti,
Nu uita că-n lumea asta, unde-s mulţi, tu singur eşti!

Vei simţi cravaşa clipei, dar nicicând să nu cedezi
Şi-n durerea-ţi solitară, în divin să te încrezi!



ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII


Tot mai multă sevă toamna asta-mi cere
Şi mă roade-n suflet, roade în viscere,
Darul minţii sfarmă, osu-mi patinează,
Năruie dorinţa de-a rămâne trează.

Curg prin tâmple anii ce m-afundă-n ceaţă
Şi în ruga mută, liniştea îngheaţă.
Trece toamna, trece, vine iar Crăciunul,
Nu-s copii acasă, nu mai e niciunul...

Ne desparte-oceanul, vremea ne desparte,
Fără ei în preajmă, orele-s deşarte;
Ştiu ce greu le este, simt cum îi apasă
Dorul sfânt de mamă, aprig dor de casă.

Mii de kilometri unduie-aşteptarea,
Gândurile noastre leagă depărtarea...
Dorul greu mă arde precum bruma albă,
Lacrima ce cade se preface-n salbă.

Fulguie-amintirea, fulguie întruna,
Strâng la piept albumul, înteţind furtuna,
Şi-n desiş de gânduri, chipuri se-nfiripă,
Zâmbete menite să dispară-n pripă...

Pragul casei cheamă, clanţa uşii plânge,
Dorul îmi goleşte venele de sânge.
Şi-n tăcerea nopţii, pe albite creste,
Duhul iernii scrie ultimă poveste.

 

 

HAI, OŢELUL!

 

Albul, roşu şi albastru 

E trio-ul adorat,

În culorile iubirii              

E Oţelul ancorat.          

Fanioane şi fulare

Flutură pe stadion,

Mii de glasuri fredonează                

Numele de campion.

 

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Bravii noştri dunăreni,

Azi, victoria o cântă

Şi bătrâni, şi liceeni.

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Suntem şi vom fi cu voi;                     

De e ploaie sau furtună,

Nu puteţi da înapoi.

 

Europa vă aşteaptă,

Cu elita să jucaţi,

Să se-audă de Moldova

Şi de zmeii din Galaţi.

Să urmaţi doar steaua voastră

Şi pe minge fiţi stăpâni!

Fiţi cu toţii o suflare,

Nu uitaţi, sunteţi români.

 

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Bravii noştri dunăreni,

Azi, victoria o cântă

Şi bătrâni, şi liceeni.

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Suntem şi vom fi cu voi;                     

De e ploaie sau furtună,

Nu puteţi da înapoi.

 

Chiar şi Ştefan vă veghează

Şi vă-ndeamnă să luptaţi;

De la Dunăre-n Suceava

Sunt suporteri, sunt şi fraţi.

Lasă, Doamne, lasă clipa

Ce-o trăim la unison,

Să răsune-n toată ţara,

Numele de campion.

 

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Bravii noştri dunăreni,

Azi, victoria o cântă

Şi bătrâni, şi liceeni.

Hai, Oţelu’! Hai, Oţelu’!

Suntem şi vom fi cu voi;                     

De e ploaie sau furtună,

Nu puteţi da înapoi.

 

Panou de comentarii (19 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 6:21pm în Iunie 15, 2013, Nelea a spus...

La 7:43pm on Decembrie 24, 2010, Viorel Ploesteanu i-a dăruit utilizatorului Georgeta Muscă Oană un cadou...
Cadou
Craciun fericit!
La 4:09pm în Decembrie 22, 2010, maiarizescu a spus...
La 9:20pm în Mai 31, 2010, VOICAN MARIN a spus...
Distinsă poetesă Georgeta Muscă Oana, îmi face o deosebită plăcere să fiu trecut în panoplia prietenilor literaţi ai domniei-voastre, dar ce minunat ar fi fost ca I.R.R. Institutul Cultural Român să vă invite la Târgul de carte, pentru a le arăta ce-i pozia adevărată dintr-un suflet sensibil şi nobil, dar l-au chemat pe Bogdan Stoian , cel cu poemul SCABROS care ne batjocoreşte limba. Trimiteţi-i minunatele versuri, să-nţeleagă ce-i talentu, chemarea şi dăruirea

Învaţă!

Te-alungă vântul printre brazi
Şi te striveşte-n goana mare,
Taci, clipă, învaţă să rabzi
Căci şi durerea-i muritoare!

Azi te ridici şi mâine cazi,
Te pune soarta la-ncercare,
Învaţă suflete să rabzi
Căci viaţa este-o provocare!

Taci, clipă, învaţă s-asculţi!
Tu, suflete, încearcă să uiţi!

Poezie de premiat la Uniunea Scriitorilor

Felicitări din toată inima.
La 9:30pm on Aprilie 13, 2010, Amelia i-a dăruit utilizatorului Georgeta Muscă Oană un cadou...
Cadou
In semn de sincera pretuire si prietenie ! Amelia M.
La 12:31pm în Aprilie 1, 2010, maiarizescu a spus...

La 10:02am în Ianuarie 30, 2010, VOICAN MARIN a spus...
FRUMOASE POEZII. FELICITĂRI


FII PRIETENUL MEU. TE AŞTEPT.
CONFIRMĂ

Ascultaţi melodia "DIN CUVINTE-AM SĂDIT FLORI" pe care o interpretează solista RODICA ANGHELESCU, LAUREATĂ CU MARELE PREMIU DE AUR - PHENIAN, SECŢIA CANTO unde au participat 72 de ţări.

DIN CUVUNTE-AM SĂDIT FLORI


Din cuvinte-am sădit flori
În grădina Raiului, dor şi numai dor!
Pentru faima neamului,
Pentru fete şi feciori –
Să le poarte-n sărbători.

„Cine pleacă prin străini…”
Aşa zic şi cei bătrâni: dor şi numai dor!
„Este floare printre spini,
Fără apă, fără soare…
Se usucă şi-apoi moare.”

Amară pâine mănâncă,
Dorul de ţară-l usucă… dor şi numai dor!
Jalea şi plânsu-l îneacă,
E cuc singurel pe creacă –
Sete-i e şi n-are apă…

Mama lui când îl năştea,
Mai bine-o flore sădea, dor şi numai dor!
În grădina părintească…
Să rămână, să-nflorească,
Ţara să n-o părăsească!

Lângă mamă să trăiască,
Cu dragoste s-o-ngrijească, dor şi numai dor!
Bătrâneţea să-i aline…
Să nu-mi stea singur în lume,
Să n-aibă dorul cui spune.

Românul care-şi iubeşte
Plaiul, portul şi limba, dor şi numai dor!
Fericit e cât trăieşte,
Şi se află-n ţara sa,
Alături de măicuţa.
La 10:55pm în August 20, 2009, Lelia Mossora a spus...
La 5:21pm în Aprilie 25, 2009, Lelia Mossora a spus...
La 6:43pm în Aprilie 24, 2009, George ROCA a spus...
Va doresc la multi ani
de ziua onomastica!

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor