Hanna Bota
  • Feminin
  • Cluj Napoca
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Texte Postate pe Reţeaua literară
  • Fotografii (6)
  • Albume foto
  • Fişiere video

Hanna Bota's Prieteni

  • Adrian Popa
  • Justinian Cioroianu
  • Manolescu Gabriel
  • Alina Beatrice Chesca
  • Honorius D. Rişcuţa
  • Georgiana
  • Muguras Maria Petrescu
  • Constantin  Padureanu
  • Petre Anghel
  • Octavian Sarbatoare
  • Cocoana Ion
  • Mediatorul cartii
  • Camelia Voicu
  • adrian ionita
  • Cornel Ghica

Cadouri primite (9)

De la Cocoana Ion De la Alina Beatrice Chesca De la petru fagaras De la Mircea Florin Şandru
 

Hanna Bota

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet
Despre mine :
doctor in antropologie culturala, cercetator stiintific, am publicat următoarele volume: Candidaţi pentru ploaia târzie, poeme, 1994 ; Dincolo de sine, poeme, 1997 ; Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de…,poeme , 2003 ; Elogiul pietrei, poeme, 2004; Tabla de şah, roman, 2006 ; Jurnalul unui nabi, poeme, 2007 ; Maria din Magdala, roman, 2007; Don’t play with the snakes, antologie de poezie tradusă în engleză, 2008, lansată la Calcutta, India; Poeme pentru Yerutonga, epistole exotice din Vanuatu, poeme, 2010, Cronicile memoriei, jurnal, memorialistică, 2010; Maria di Magdala, traducere in italiana, Ravenna, Italia, 2010; Ultimul canibal, jurnal de antropolog, 2011;apar în antologii de poeme (notate doar cele din strainatate) în limbile: franceză, engleză, maghiară, slovacă, cehă, coreană.
Website / Blog :
http://www.hannabota.ro

Din volumul
POEME PENTRU YERUTONGA


Precuvânt

era octombrie şi apoi noiembrie 2009, eu eram în Vanuatu, acolo era o primăvară într-un spaţiu veşnic verde; plonjasem în copilăria umanităţii, gata să descopăr pe cei mai tineri şi mai inocenţi umanoizi întru cunoaştere. Erau frumoşi în naivitatea lor, erau înfricoşători pentru trecutul lor, gata oricând să ajusteze dreptatea după valorile vechi, erau calzi în manifestare şi fără gând prelungit în planificări privind viitorul. Erau ca într-o joacă a prezentului continuu, o joacă temerară, cum numai copiii mai ştiu a se juca. Trăiau - pur şi simplu - în faţa colibei, ca şi cum era singurul loc al fericirii de sub soare, învăluiţi în fumul ce se răspândea din belşug în timp ce-şi coceau fructele şi rădăcinile, îşi fierbeau supa, frigeau peştele, sub pietrele focului în care îşi acopereau laplapul, ca o pâine din vegetale.
şi ca să le dau nume, le-am spus tuturor Yerutonga, indiferent dacă erau de pe insula Tanna, Moso, Efate sau Santo, fie de oriunde din Vanuatu, pentru că n-aş fi vrut să fiu nedreaptă şi să vorbesc despre unul, mai mult decât despre ceilalţi; ei toţi sunt omul pe care l-am descoperit în Noile Hebride, arhipelagul celor 83 de insule sub forma literei Y, din Pacificul de Sud.
exotismul acelor zile sunt pentru totdeauna o taină, indiferent câte poeme, cărţi adevărate sau de ficţiune aş putea scrie, de aceea, Yerutonga e o parte din mine, eu rămân pe veci o parte din Vanuatu.

vanuatu

vanuatu e ţara de dincolo de cuibul soarelui
acolo ziua e luuuuuungă de să-ţi umple jumătate săptămâna/
timpul te uită în faţa colibei sub valul pacificului sau cu o felie de papaia
curgându-şi zeama dulce printre degete murdare/
insulele minuscule s-ar putea pierde în ocean
cum se pierd puişorii de şopârlă în pădurea tropicală
dar ursa mare are grijă să le ţină pe toate împreună
pe cele îndărătnice războinice sau canibale
le mai ia pe osia lungă şi le azvârle îndărăt
calculând distanţa până la steaua polară

vanuatu e arhipelagul pescarilor cu pirogi cioplite
din lemnul arborelui cu trunchi alb/
două săptămâni loveşte pescarul cu
maceta bine ascuţită-n pietroaiele râului/
sculptează scobind burta adâncă a
lemnului/ vâsleşte apoi cu noroc pentru întâiul pescuit
înfigând săgeata în tonul uriaş/ suficient la cină
pentru satul întreg

vanuatu e visul cu care am crescut prinşi împreună de
placenta mamei/ fără măcar să fi ştiut/
ne căutam de-o vreme unul pe altul ca fraţii
despărţiţi înainte de naştere
într-un târziu ne-am regăsit
am reîntâlnit pieile lor negre cu păr blond sau întunecat
fiecare dintre ei/ fiecare dintre ele/ era Yerutonga
cântând în ritm vanuatez întâlnirea celor două lumi/
doi gemeni univitelini despărţiţi înainte de cunoaştere



Yerutonga

exotismul e în agonie în anotimpul ultimei istorii/
trec desculţă prin apa neverosimil de albastră/ printre peşti coloraţi/
orhidee atârnă pe garduri/ pe după urechile fetelor cu pielea neagră şi lucioasă/
trec desculţă dar simt cum tocurile înalte mă poartă în sine/
nu pot fi cu adevărat desculţă nici în noroaiele pădurilor tropicale/
prea a intrat civilizaţia în talpă/ îmi dă sângele prin porii tăiaţi
în aşchii de bambus/

Yerutonga mă îmbie cu o papaia culeasă din arborele crud
simt fructul fierbinte/ ştiu că Yerutonga mă priveşte poftind carnea mea albă/
nu vreau papaia Yerutonga îi spun şi alerg să mă arunc în pacific/
pânza lavalava în culori verzi se lipeşte de coapse aşa cum am răsucit-o învăţată
de fetele de aici/
Yerutonga cu degete lungi şi unghii murdare îmi arată peştii/ unul câte unul/
nu vreau să prindem peşti Yerutonga pentru că în larg ne pândesc rechinii/
te apăr eu de rechini/ mă ademeneşte pescarul/
piroga e destul de încăpătoare pentru amândoi/
carnea de rechin e gustoasă/ o s-o mâncăm împreună la cină/
mi-e frică de apa adâncă/ uite pacificul s-a înfuriat/
spiritele ne vor apăra/ îmi promite pescarul cu pielea lucind în şiroaie de apă/
spiritele de aici nu mă iubesc / ei mă vor da rechinilor pentru hrană
deoarece mă închin altui domn/

Yerutonga îmi culege o floare/ mângâie între degete nisipul alb/
uite are exact culoarea pielii tale îmi spune/ apoi tace gânditor şi trist
privindu-mă/ eu o nouă lume
care a dat buzna peste el neînţeles/
şi plec pe cărarea dintre colibele satului cu lavalava uscându-se în soarele torid/
cu orhideea albă agăţată după ureche




sărutul şarpelui

aici în lumea lui Yerutonga lumina e strecurată de apa pacificului
peşti lucesc şerpuind adâncul sticlos –
arborele de cocos s-a născut din trupul unui şarpe ucis în nakamal
de gelozia bărbaţilor pentru femeia care i-a devenit soţie/
aşa cânta bărbatul din fluieru-i de lemn/
îşi răsucise o ţigară dintr-o frunză uscată de bambus/
tutunul negru fumega aromat/
vezi de ce nu are crengi arborele de cocos/ nici şarpele nu are braţe
cum avem noi pentru îmbrăţişare/
vezi tu cum fiecare fruct are ochi şi gură ca să-l revezi zilnic
pe şarpele născător de viaţă

la semnul lui băiatul goluţ urcă în arborele prelung
unduindu-se ca un trup de şarpe cu striaţii de alb şi negru
printre frunzele ascuţite precum tăişul macetei
îmi desprinse de-acolo din cerul de frunze un fruct al cunoaşterii ca să-i beau seva lipicioasă
dulce-acrişor lichidul se răspândi potolind jarul din adânc
sărutam şarpele lipindu-mi gura de gura lui/ ochii lui mă priveau de foarte aproape/
Yerutonga în lumina oblică a soarelui scăpătând avea dungi albe pe pielea neagră/
aşa e cu fiecare însetat după lumina din cerul de frunze – îmi cânta
bărbatul povestind din fluier
şi Yerutonga părea el însuşi şarpele născător de lumină


copacul alb

Yerutonga îşi alesese un copac pe faleza înaltă bătând
spre pacific
acolo la umbră îmi cânta zi de zi poveştile lumii lui negre/
poveştile lumii lui strălucitor colorate în negru/
acolo se adunau copiii cu părul cârlionţi ca bănuţii de lână
copii cu mâini murdare şi ochii asemenea pietrelor sfinte şlefuite/
acolo fetiţele aşteptau să zâmbesc şi să le las
să-mi împletească părul cu crini de pădure/
acolo femeile îmi aduceau fructe de mango
peşte fript şi lapte de cocos

sub arborele lui Yerutonga/ arbore alb uriaş
am aflat că inima celor cu piele neagră e mai albă
decât a celor cu piele albă
pentru că n-a apucat să treacă prin tuburile de eşapament ale
civilizaţiei poluante

că atunci când spun te iubesc nu au alt gând
decât cel rostit cu buzele

Yerutonga rosti în lumină cuvântul iubirii
şi nu se sperie că lumea întreagă putea să afle, lumea lui era doar o insulă/
lumea lui spălată dis de dimineaţă în apă pacifică/
unde şi rechinii sunt gustoşi pentru cină/
unde nucile de cocos cresc în cerul de frunze/

Yerutonga se îndrăgostise şi lumea lui strălucea în negru lucios



confuzie

în colibă fumul pătrunse ochii gura fiecare celulă
acum încerca să scape printre frunzele împletite ale
acoperişului umed după ploaia de azi/
peştii fierbeau în laptele de cocos gâlgâind
copiii mă priveau curioşi descoperind că sunt ca ei/
curioşi pentru că sunt ca ei şi atât de diferită de ei/

Yerutonga era încurcat pentru prima dată
pentru prima dată viaţa nu mai era simplă în împărţeala ei/
o altă lume se suprapunea peste ordinea lumii lui
şi nu mai ştia să adune cifrele în noua aritmetică a lumilor paralele

Yerutonga nu putea explica fetiţei cu ochii şlefuiţi de ce pielea ei
nu e frumoasă ca pielea mea ci plină de răni şi arsuri întunecate
că mirosea a fum şi nu a parfum
că părul ei nu putea fi legat în codiţe

că degeaba făceam poze faţa ei nu se zărea în întunericul colibei
că blitzul nu reuşea să albească pielea nimănui

Yerutonga se încurcă în explicaţii pentru prima dată
şi poveştile spuse de fluierul bătrânului vraci nu
mai aveau nicio putere de a dezlega misterele de alb şi negru şi alb/
acum insula străbunilor lui părea neînsemnată
ştiind că există americi şi europe, africi, asii şi gheţuri pustii
că insula lui/ casa strămoşilor/ nu-i nici măcar o palmă de loc pe harta
celor albi/
părea că în curând va fi înghiţită de spiritul cel rău al rechinului



istorii fără de moarte

în grădina lui Yerutonga creşteau bananieri
iar ciorchinele atârnau galben ca un şir de soldaţi dezordonaţi
el mă luă de mână cu degete lungi şi subţiri ca de fată
mă purtă prin grădina înflorită
mă purtă mai departe prin pădurea tropicală ascunzând cărări întortocheate
mă duse pe plaja cu nisip alb şi pirogi odihnindu-se
după pescuitul de dinainte de răsărit/

pe plaja aceasta a început istoria mea/
aici au sosit străbunii mei în pirogile lor cioplite din trunchiul copacului alb/
pe nisipul plajei s-a scris viaţa lor/ de aceea cauţi degeaba izvoarele istoriei noastre/
le-a şters primul val al pacificului ducându-le cu el în adânc/
istoria voastră se scrie pe foi şi computere cum e laptopul tău
ce-l porţi cu tine peste tot ca o prelungire a cunoaşterii tale/
istoria voastră se scrie moartă pe hârtie şi-n fişiere electronice
cum mi-ai spus tu că se numesc/
istoria noastră e vie în pântecele pacificului şi nu poate fi uitată

pentru că e nescrisă
de-aceea nu poate pieri

Yerutonga m-a luat de mână/ m-a purtat înapoi dinspre plaja cu nisipuri albe
pe cărările întortocheate
ale pădurii tropicale/ prin grădina lui cu flori şi bananieri cu ciorchinele
atârnând galben ca un şir de soldaţi
dezordonaţi

Yerutonga mi-a arătat istoria lui pentru o secundă/
secundă care se confunda cu eternitatea





vulcanul yasur

vino să bem apă de la izvorul ascuns sub rădăcina banianului uriaş
mă îndemna Yerutonga când soarele era sus pe cer arzând fierbinte/
dar apa izvorului era caldă ca ceaiul fără zahăr şi fructe/
vino să-ţi arăt cum ţâşneşte izvorul fierbinte pe plaja sătucului din golf
iar gheizerul ţâşnea aburind/ fetiţe cu ochi şlefuiţi fierbeau banane
şi cartofi dulci pentru cină/ mâncam cu toţii râzând
când picăturile de apă purtate de vânt îmi ardeau pielea subţire

ascultă/ greierii verzi vor porni concertul de seară la semnul baghetei
de bambus din mâinile mele se lăuda Yerutonga/
nu eşti nici vrăjitor nici fiu de vraci Yerutonga/ nu te ascultă greierii verzi
ca să-mi cânte crepusculul serii/
dar Yerutonga ridică braţul negru/ bicepsul îi săltă ca o poruncă să tac
şi toţi greierii verzi începură să cânte asurzitor
ca într-un cântec vanuatez de izbândă/


fetiţele s-au întors cu cina în sat
eram singură în dansul sutelor de licurici ca într-un vârtej de lumină
pielea lui Yerutonga îl ascundea în întunecimea junglei
unde eşti Yerutonga/ mi-e teamă de şerpi nu pleca
şi vocea lui se auzi la ceafă şoptind
vină să-ţi arăt vulcanul stropind foc
bubuind ca un iad sub picioarele muntelui negru/
yasur scuipa fierbinţeală şi smoală arzând în uralele mulţimii de turişti
spectatori filmând supărarea adâncului/ robinetul deschis al naturii/
doar Yerutonga tăcea precum un vinovat în faţa judecăţii/
să ne-aruncăm în foc îmi şopti mai fierbinte ca vulcanul erupt
şi vom rămâne în istorii/
ai înnebunit Yerutonga/ du-te acasă te-aşteaptă
nevasta şi copiii




în nakamal

s-au strâns bărbaţii satului în nakamal la sfat
vor să aducă în sat izvorul din valea adâncă /
e prea departe râul şi prea greu de cărat apa/ bocesc femeile neîncetat/
toţi tac/ aşteaptă să apară Yerutonga cel înţelept
el va şti cum să facă apa să curgă în sus
cei cu pielea albă l-au învăţat/

bărbaţii satului aşteaptă tăcuţi în nakamal
pisează rădăcinile de kava într-un bol cioplit din lemn de santal
vor bea cu toţii licoarea zeilor
şi spiritele vor veni-ntre ei ca nişte neveste ascultătoare
aducând lumină în gândul lor ca Yerutonga să schimbe
cursul naturii cum nici vracii din strămoşi n-ar fi putut

în cupele din nuci de cocos se strânge cafenie
licoarea kavei ca un drog şi curge-apoi în vine până spre miezul nopţii
drog vâscos/ acum şi limbile s-au dezlegat vorbesc cu toţii odată
izvorul curge tot timpul la vale şi nu-i chip să schimbi
ce spiritele nu ţi-au dat/
că Yerutonga nu e de găsit/
de-o săptămână toţi bărbaţii satului l-aşteaptă seară de seară
să vină cu înţelepciunea lui în nakamal/
i s-au adus şi daruri şi laplap învelit în frunze de banan
însă degeaba îl aşteaptă toţi bând kava pentru spirite şi zei
căci Yerutonga este trist că va veni o zi când am să plec
că nu îmi poate pune piedici drumurilor lungi
şi că-n coliba lui copiii şi nevasta plâng că Yerutonga
nu mai vrea să meargă cu bărbaţii satului în nakamal


numărătoare

sunt într-o plecare fără întoarcere
ca atunci când copilul părăseşte uterul şi se rupe de placenta mamei
ca atunci când fructul de cocos s-a desprins de ramură
şi se sparge alăptând iarba

copilul continuă să rămână copil şi fructul rămâne fruct
dar e o plecare în care numeri blestemata şi sfânta schimbare

cu toţii plecăm/ în fiecare zi / până la colţul străzii
până la chioşcul cu ziare/
până la drumul de nouă idee/
până dincolo de hotarele îmbrăţişării

Yerutonga
nu mă aştepta înapoi/
chiar dacă va fi să revin în vanuatu
voi fi fost într-o plecare din care întoarcerea e ca valea voastră
adâncă şi neagră
când apele s-au umflat după ploi îndelungate/

chiar de mă voi întoarce/ Yerutonga/
chiar dacă piroga ta va fi încă aceeaşi/
doar coliba se va fi aplecat puţin într-o rână/
că braţul tău cu bicepşii de fier se va fi moleşit de dor/
doar copiii vor mai fi crescut puţin fiecare/
chiar dacă vulcanul îşi va scuipa mai departe lava de foc şi smoală/
o plecare nu însemnă acelaşi lucru cu rămânerea şi
nici întoarcerea nu ne va găsi la fel

nu plânge Yerutonga/
e complicat destul şi fără plânsul tău/
că numai lumea ta-şi măsoară timpul de la un peşte prins la altul
de la un toka dance la următorul
şi sutele de ani
sunt doar un drum dintre un strămoş înmormântat şi noul născut





arbore de santal

văzduhul miroase a lemn de santal
şi toată grădina e ca o sticlă de parfum veritabil
cu eticheta unui fabricant de marcă/

Yerutonga îmi promite arborele miresmelor
l-a crescut de când fusese doar un puşti care nu-şi rădea încă barba/

l-am crescut pentru tine/ ştiam că vei veni/
îşi descântă Yerutonga bucuria/ te-am visat
după ce vraciul mi-a cântat pieirea în boala cea mare apoi dezlegarea/
dar niciodată nu dormeam îndestul ca să visez şi rămânerea ta
mă trezeam prea devreme/ înainte să-mi văd împlinit capătul dorului/
de-atunci cresc arborii de santal pentru tine
ca să-ţi construiesc coliba din miresme/

maceta se înalţă lovind cu trosnet lemnul viu/
aromele curg ca un râu peste sat şi grădini
peste valul oceanului în refluxul de seară/
se umple malaezia de parfum/

maceta loveşte cu ciudă în carnea copacului
îi simt tăişul în propriu-mi braţ ce atârnă ca un bolnav/
mânia lui Yerutonga se răsfrânge în mânerul macetei lucind

nu tăia Yerutonga/ fie-ţi milă/ îi zic
santalul e scump/ poţi să clădeşti casă în şir
pentru toţi copiii neamului tău
poţi să cumperi rochii fetelor şi agrafe de păr
poţi să cumperi băieţilor cai să-i alerge nechezând peste nisipuri/
capul lui îşi scutură cârlionţii a nu/ e hotărât/

Yerutonga/ îi strig hohotind
lasă santalul/ lasă-l să crească viu pentru mâine
poate cine ştie am să revin/
minţi/ şuieră maceta în ceruri
toţi oamenii albi au venit ca să ne fure santalul pentru femeile lor
şi noi i-am ucis/ străbunii mei le-au mâncat carnea albă trasă
în beţe de bambus prin foc/

aşchii săreau ca de sânge în iarba de metal
apoi focul arse în noapte până târziu până spre ziuă
ultima urmă din parfumul lemnelor de santal/
am salvat doar o bucată cât o inimă de copil
şi îl port în secret şi azi în poşetă





gând de răsărit

în valea cea neagră când umbrele adăstau printre unde
pasul lui Yerutonga sărea grabnic din bolovan în bolovan/
murise şeful tribului din vecini/
o lună urma să îl plângă bocitoarele satului/ până când stomacul şi pielea se descompuneau
două luni urma să îl ţină ascuns până şira spinării se dezlipea de pe coaste
abia după trei luni era scheletul sfânt bun de îmbrăcat în clei de-ngropare/
Yerutonga ducea omagiul durerii satului în traista de bandanas purtată pe spate
şi nimeni n-avea voie drumul să-i întretaie

Yerutonga nu mai ştia dacă satul lui e chiar locul ce i s-a dat să iubească
sau lumea întreagă nu-i decât un sat mare în care poate umbla fără oprelişti
aşa cum umbla femeia cea albă încât nimeni nu-i putea tăia drumurile felii/
nici moartea şefului de trib din vecini
nici cântul cocoşilor de trei ori în noaptea trădării
nici cutremurul de la ştiri şi tsunami ce ameninţa să apară
aşa povestise femeia râzând

satul lui despărţit de cel mort printr-o vale
despărţit de lumea întreagă printr-o femeie cu pielea albă
satul lui mare cât lumea/ lumea ei măruntă cât satul fără vecini
doar cu pădurea şi plajele toate/
Yerutonga ar fi vrut să fi învăţat şi el înainte de naştere plecarea
dar străbunii lui doar au venit
nu şi s-au dus/ pirogile sunt mărturia sosirii/
în sângele lor roşu ca şi al femeii cu părul de foc
nu s-a înscris drumul plecării

în dimineaţa morţii şefului de trib din satul vecin
Yerutonga a plâns pentru ceea ce-n sânge nu avea scris




la scăldat

am ajuns la izvor când soarele se ascunse în norul sur/
ploua de acum/
să cărăm apă în sat pentru supa de seară/
îmi spunea fata cu nume de flutur/
cu manioc kumala şi lapte de cocos vom umple ceaunul cel mare
când focul din colibă va trosni anunţând foamea copiilor/

hai să-notăm în izvor la cascadă/ strigă fata cu nume de flutur
nu-i nimeni să ne vadă/ şi-am lepădat amândouă pânza de
lavalava rotită pe şolduri/ dar fata rămase privindu-mă fără grai
e multă lumină chiar fără soare
e pielea ta strălucind în umbre ca de jar/ vino fată cu nume
de flutur să înotăm în izvorul curat/ e caldă apa ca ceaiul fără petale de flori fără miere/
vulcanul ne încălzeşte apele în adâncuri / povesti la-nceput Yerutonga
şi fata dădu atunci a aprobare din cap/


voiam să înot după-amiaza întreagă/ până pe înserat/
dar licuricii s-au aprins înainte de vreme
mă pândeau nişte ochi de bărbat/
fata cu ochi şlefuiţi şi nume de flutur
îmi răsuci cu-ndemânare lavalava peste şolduri
acoperindu-mi sânii în palmele ei/
fugi în pădure îmi şopti/ printre umbre sunt ochi de bărbat/
şi eşti mai dezbrăcată decât s-a văzut vreodată femeie pe insula pirogilor/
de-aceea s-o fi luminat
chiar de plouă ca de mătase din norul cel sur/
şi licuricii se înmulţiră fără de veste clipind doi câte doi





Fotografiile lui Hanna Bota

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Panou de comentarii (7 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 5:41am on Octombrie 04, 2010, petru fagaras i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
Pentru prietenie!Te invit sa vizitezi Reteaua Cenaclului "Lucian Blaga" din Sebes ,iar daca doresti sa te inscri,noi te vom primi cu mare drag!Adresa:http://lucianblaga-sebes.ning.com
La 10:09am în Iunie 18, 2010, Constantin Padureanu a spus...
Felicitari, Hanna, si la cat mai multe lansari. Ieri, am fost la USR si am rezolvat cateva probleme. As fi venit cu toata placerea si n-o spun din complezenta, ci pentru ca mi-ar fi facut placere. Te rog, cand mai ai astfel de evenimente, sa ne inviti din vreme si suntem alaturi de tine. Profesorul meu de literatura universala, regretatul Dan Grigorescu, ne spunea la cursuri ca o carte este copilul autorului, dar acesta nu trebuie sa ceara celor care il cunosc sa il iubeasca la fel de mult ca mama Hanna Bota. Ei bine, eu iti doresc sa fie iubit si pretuit. Succes.
Cu toata consideratia,
Constantin Padureanu
La 1:38pm on Mai 26, 2010, Constantin Padureanu i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
Felicitari, Hanna, pentru tot ceea ce ati facut si noi succese in cariera literara. Cu consideratie, Constantin Padureanu
La 2:48am on Aprilie 24, 2010, REINTOARCEREA ACASA i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
o zi frumoasa si o invitatie !
La 8:47am on Martie 28, 2010, Inflorirea vietii Flowering i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
O SARBATOARE FERICITA DE FLORII!
La 2:21am on Martie 20, 2010, TREZIREA ACUM/AWAKENING NOW i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
O zi frumoasa ! I wish you a nice day ! Check out these documents - http://mirahorian.ning.com/
La 10:38am on Martie 18, 2010, REINTOARCEREA ACASA i-a dăruit utilizatorului Hanna Bota un cadou...
Cadou
o zi frumoasa; vedeti meditatia despre pace, trezire din pagina mea

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor