Ninge cu fulgi mari și negri,

peste câmpul însorit,

îmbrăcând cu-o haina albă,

tot ce vrea a întineri.

În vazduh duhoarea vieții,

se înaltă spre a domni,

ca un furnicar de lacrimi

peste ziuă,peste timp...

Ninge peste într-un dans tot veșnic,

peste visu-ndrăgostit

de speranța dimineții,

ce l-a viață l-a trezit,

și pe tainica lui față,

doar tăcerea s-a aprins,

spre a urla de…

Trec vise-ncet ,o iau la vale,

spre un destin fără sfârșit,

și-un suflu lin de disperare

le poartă spre a le împlini,

iar noi în panica uitării

lăsară-m tot ce am zidit,

intr-o lumină ne-nțeleasă

de niște ochi prea obosiți.

Trec lacrimi reci, pierdute-n cale,

pe un obraz prea amețit,

de o gândire sclipitoare

ce a uitat a mai iubi,

și-n drumul lor, străin...spre mare,

și ploaia a…

E soare, e cald,

în vis e furtună,

iar albu destin,

din umbră tot urlă,

pe zâmbet răsare 

un tainic apus,

doar vântu alergând,

pe-un cântec tot mut.

Copacii înfloresc se-mbracă cu viață,

și cântă tăcut,

al zilei mireasmă,

doar sufletu-mi mut scăldat de lumină,

ar vrea să renască pe-un zâmbet,prin inimi...

E soare,e cald...

furtuna dispare.,

pământul cel mut se îmbracă în…

Vorbe amețite pline de parfum

Azi înalț spre tine, floare de trecut,

Pe un cer în zâmbet înghețat de timp,

ți-am pictat un cântec , cu al său cântec mut.

Chipuri ce dansează pe-un tablou nebun,

Strada obositp de pașii tăcuți,

Vise se înalță pe-un tainic apus,

Azi plutind pe mare, mâine rătăcind.

Pe o mare albastră zgomotos îți cânt,

Imnul dimineții ce aud în gând,

Vorbele prind aripi, șoaptele…