Ţările interioare
încă mai pluteşti cu ochii închişi
prin ţările interioare
urmăreşti flăcările reci ale oglinzii
şi taci. o haină de tăcere
maiestuoasă şi lungă
îţi ţine de cald toată ziua
călătoreşti prin ţările interioare
într-un timp mereu inversat
luminile se sting una câte una
şi mai apuci să vezi că ultima
care se desprinde din cer
este luna…
..........................................................
Când timpul
când timpul
era doar o apă albă luminoasă
pe cer
s-au aprins marginile lumii
universul era o singură
flacără
un rug uriaş
rotitor
în jurul unui
punct invizibil
când timpul
era doar o apă albă luminoasă
pe cer
...............................................
Cele patruzeci de dimineţi
cele patruzeci de dimineţi
şi luminile albe
născându-se unele din altele
într-o friguroasă nelinişte
nu vei şti niciodată ce literă
a numelui tău
are putere asupra vieţii tale
asupra apei sau asupra focului
dacă vrei să-ţi ştii numele
vei da mereu de altul
până vei uita cine eşti
şi nu vei mai fi nici tu
nici numele
doar un vis
al unei realităţi interioare
răsfrângere şi ea
a celor patruzeci de dimineţi
......................................
Lacurile dintre nisipuri
Lacurile dintre nisipuri
ca privirile albastre ale fetei ucise
lângă metroul din Londra
luminile fiordurilor
clipind în aburii nopţii
şi-atât de adânci
sunt urmele
celui care a murit de curând
In Valea Pierderii
vântul şi noaptea
apune
Panou de comentarii (9 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al reteaua literara !
Alătură-te acestei reţele sociale
Cu respect și prietenie
Cu prietenie și respect
http://meritulcetateanuluiputernic.ning.com/profiles/blogs/petitie-opinia-societatii
http://www.petitieonline.ro/petitie-p10903043.html
George TOPÂRCEANU
LA PAŞTI
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite şi mânjite
Zece ou înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-’ntrebat:
- Ce vă este frăţioare,
Ce va doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă...
- Suntem fierte !
Zise un ou rotund şi fraise
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate au sărit cu gura:
- Pân' la urmă tot nu scap !
- Ne găteşte de paradă...
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stadă...
- Ce ruşine !
- Ce dezastru !
- Preferam să fiu omlet !
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru..
- Şi eu unul violet...
- Eu mai bine ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!
Multumesc pentru usa deschisa spre tarile tale interioare.
Cu prietenie,
Neli Chifu