Ioan Mugurel Sasu
  • 64, Masculin
  • Campulung Moldovenesc
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Ioan Mugurel Sasu's Prieteni

  • Pavel Amalia
  • Mesesan Camelia Norica
  • Tatiana Cosmescu
  • Reteaua literara
  • Bebe Cool
  • Raluca Blezniuc
  • Laurentiu Dumitru
  • Mădălina Zete
  • Camelian Propinatiu
  • Aurora
  • Violeta Pasat
  • Luiza Cala
  • Emanuel Pope
  • DIVERBIUM CLUB
  • Rodian Drăgoi
 

Ioan Mugurel Sasu

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, interesat de cultura
Despre mine :
Nu am fost dintotdeauna si nu voi fi pe veci dar deocamdata sunt.

Proza

STATUIA


Călugărul înainta încet pe strada pustie. Nu mai era nici atât de tânăr pentru ca zgomotele necunoscute din spatele gardurilor şi ferestrelor să-i atragă atenţia şi nici atât de bătrân încât să poată rămâne indiferent la toate.
Un vânticel cald filtrat prin frunzele şi florile pomilor îi răsfira uşor barba şi nu este exclus să-i fi trezit unele amintiri. Nimeni nu va putea şti vreodată numărul trecătorilor la existenţa cărora au fost martore asemenea străzi vechi, cu casele retrase din calea copacilor bătrâni care deformaseră trotuarul cu rădăcinile. Parcă ar fi vrut să le smulgă şi să plece, s-or fi răzgândit atunci când şi-au dat seama că pe o stradă nouă, cu trecători grăbiţi şi pavajul neted, ei nu ar avea nici un rost. Or fi înţeles şi ei că pomii deveniţi inutili se taie?
Undeva, la capătul străzii era un părculeţ, doar câteva bănci şi o statuie în mijloc, funcţionase cândva şi o fântână arteziană dar din cel mai serios motiv fusese oprită apa. Instalaţia rămăsese doar ca un gard de protecţie în jurul statuii care reprezenta o femeie cu un ulcior pe umăr pe care îl susţinea cu ambele mâini.
Obişnuia, atunci când avea posibilitate şi nu prea des beneficia de acest favor, să vină în parc, să stea pe o bancă, la umbră, auzind sau nu conversaţiile din jur şi văzând sau nu agitaţia străzii. În afară de lumea proprie există şi lumea celorlalţi, adică lumea proprie a fiecăruia dintre ei. Nu se suprapun perfect, aceste lumi nu au cine ştie ce grad de congruenţă şi nici măcar nu evoluează convergent, paralelismul existenţei nu le impune similitudinea. Ascunsă în spatele fiecărui motiv de acţiune, ideea de bine pândeşte orice posibilitate de a genera dorinţe. Binele se vrea în tot mai mare măsură, dorinţele tot mai mari şi mai multe sunt tot mai greu de transformat în rezultate, partea rămasă nesatisfăcută devine tot mai mare şi odată cu ea creşte răul, nedorit dar existent şi agravat tocmai de prea multa tindere spre bine. Cercul nu se închide ci capătă aspect de spirală. Spirala veşnicei năzuinţi spre ceea ce nu se poate.
Ce obsesii vor fi chinuit sufletele sculptorilor de au preferat să reprezinte corpul omenesc fără veşminte? La ei şi la pictori nu a funcţionat interdicţia referitoare la „chipul cioplit” şi uite că nu li s-a întâmplat nimic, sunt pline marile muzee ale lumii civilizate de operele lor. Ceea ce fac artiştii este reprezentarea unei părţi din realitate folosită ca vector pentru ideile pe care vor să le împartă cu ceilalţi, nu atribuie caracter sacru şi nici puteri miraculoase acestor lucrări.
Statuia din parc nu este ca Afrodita dar nici banii pentru preţul realizării ei nu s-au adunat ca pentru templul Aphroditei Pandemos.
Tentativa de a materializa sacrul în obiecte profane duce la diluarea esenţei cu caracter divin în ceea ce este mai mult sau mai puţin vulgar.
Cu barba rezemată în piept şi fruntea aplecată, călugărul dus pe gânduri atrăsese atenţia unor tineri care întrerupseseră hârjoneala spre a chicoti, nu se ştie din ce motiv. Parcă pentru a răni sufletul cuiva trebuie neapărat motiv? Manifestările egoismului au darul de a supăra chiar şi atunci când nu sunt total dezlănţuite. Uneori sunt percepute astfel şi atitudini nevinovate sau măcar nelegate de situaţia prezentă dar cel care are o rană ascunsă în mijlocul gândurilor trăieşte un sentiment de culpabilitate care, combinat cu nesiguranţa în aprecierea comportamentului celorlalţi, se transformă în momente grele. O fi o soluţie cinismul, egoismul autarhic, nepăsarea sau pur şi simplu, sfidarea? Cine poate. Cine nu, suferă.
Viaţa retrasă între ziduri izolează puţin, oameni există oriunde şi odată cu ei lumea cu tot ce are ea de impus suportării individului. Când eşti acolo vrei să fii aici, când eşti aici tânjeşti după acolo, doar pe drum să fie o umbră de speranţă. Cel care se îneacă se agaţă şi de un pai, paiul nostru este speranţa. Până când ne vom mai amăgi cu ea?
O excursionistă se opri să fotografieze statuia. Concentrată în alegerea unghiului din care să realizeze poza, nici nu observase barba şi ochii pătaţi de melancolie de pe banca din spatele ei. Nu se simţea furat de această persoană care, fotografiind, lua ceva din ceea ce, fără a păgubi pe alţii, era a lui. Privind-o, pentru o clipă imaginaţia o închipui în locul statuii... Păcat, acesta este un păcat. O aşteptă să-şi termine treaba, să se integreze în mulţime, pentru a putea şi el pleca.


Ioan Mugurel Sasu

Fotografiile lui Ioan Mugurel Sasu

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Ioan Mugurel Sasu's Blog

Strada noptii

Postat în Mai 30, 2010 la 10:16pm 0 Comentarii











Sunt geamuri



Multe geamuri



Ascund pustiul



Lumina lunii…

Continuare

DEMNITATEA AZI Ce ar fi dacă am face ceea permit limitele libertăţii normale fără a avea sentimentul de vinovăţie? Poate pe aici pe undeva putem folosi cu rol de alegaţie ceea ce spunea Gotthold …

Postat în Martie 11, 2010 la 1:23pm 0 Comentarii

DEMNITATEA AZI





Ce ar fi dacă am face ceea permit limitele libertăţii normale fără a avea sentimentul de vinovăţie? Poate pe aici pe undeva putem folosi cu rol de alegaţie ceea ce

spunea Gotthold Ephraim Lessing: „Am visat să o duc şi eu la fel de bine ca

alţi oameni”. Adică să luăm ceea ce este firesc fără a ne simţi hoţi, e

păgubos, ne…

Continuare

Proză

Postat în Iulie 21, 2009 la 8:31pm 0 Comentarii

MÂNA



-Eu îţi vedeam întâi mâna aşezată pe partea de jos a ramei geamului vagonului. Te aşteptam, nu ştiu dacă tu veneai pentru că te aşteptam eu sau eu te aşteptam pentru că aşa eram mai sigură că vei veni.Te aşteptam cu emoţie, cu dorinţa de a te revedea şi pentru zâmbetul tău fericit care îţi trăda trăirile din clipa întâlnirii. Stăteam pe bancă în parcul gării ţinând strâns în pumni prima riglă, cu coatele lipite de corp şi cu ochii întorşi priveam în depărtare aşteptând trenul,… Continuare

Proză S. F.

Postat în Iulie 21, 2009 la 8:29pm 0 Comentarii

ROBOTUL ON



Cândva oraşele erau structurate în mai multe categorii de locuinţe; oameni diferiţi aveau condiţii de viaţă diferite. Probabil unii meritau mai mult iar alţii mai puţin şi asta in funcţie de contribuţia, mai mare sau mai mică, adusă funcţionării colectivităţii. Pe atunci nu luase cine ştie ce amploare raţionalizarea materialelor şi casele erau mai mari, norma de volum de aer dintr-o încăpere locuibilă era mai mare şi zidurile mai groase înăbuşeau disperatul strigăt al… Continuare

Versuri ?

Postat în Iulie 14, 2009 la 7:15pm 1 Adaugă un comentariu

PRIMĂVARĂ IEŞEANĂ



Castanii Sărăriei

Prin albul lor tremurător

În gând de trecător

Învie amintire



În strada fără noi săracă

Pustie, vinovată parcă

Devine inutilă floarea

Care a tulburat uitarea



Înfipţi în trotuarul de beton

Copacii drepţi provoacă timpul

Care pe noi ne-a îndepărtat

În solitare deziluzii



Alt pas probabil sub ramuri

Timid visează viitorul

Ce stă viclean la pândă în zare

Cu gest… Continuare

Panou de comentarii (51 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 7:34pm în Martie 11, 2012, vasile popovici a spus...

Reverenţă, Ioan Mugurel Sasu!

La 8:59pm on Decembrie 27, 2011, Pavel Amalia i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
Cadou
Multumesc, asemenea! In ceea ce priveste rautatea omeneasca, parerea mea este ca nu te poate atinge daca traiesti in iubire. :)
La 8:21pm on Decembrie 27, 2011, Pavel Amalia i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
Cadou
Multumesc
La 10:37pm on Noiembrie 18, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
Cadou
Dragilor, iata ca a mai trecut o saptamana si intre timp a intrat postul Craciunului:-) (ce frumosss, ador iarna). Ce planuri aveti pentru acest sfarsit de saptamana??? Un week-end exceptional!!! :-)
La 1:33pm on Noiembrie 06, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
Cadou
Salutare dragii mei prieteni virtuali !!! Mi-a fost dor de voi...ce mai faceti??? cum sunteti? Va pup si va doresc o duminica placuta!!! Promit sa ne auzim foarte curand! :-)
La 7:13pm on Martie 07, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
La 7:11pm on Ianuarie 24, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Ioan Mugurel Sasu un cadou...
Cadou
Fie ca aceasta saptamana sa va intampine numai cu surprize placute!!!O saptamana frumoasa va doreste si Madalina Zete!!!:)
La 10:43pm în Decembrie 31, 2010, Lelia Mossora a spus...
La 10:42pm în Decembrie 31, 2010, Lelia Mossora a spus...
La 10:42pm în Decembrie 31, 2010, Lelia Mossora a spus...

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor