Guvernul Crin Antonescu

Un tânăr şi ambiţios lider al PNŢCD m-a întrebat ce trebuie făcut pentru ca partidul să fie revitalizat. Nu numai că nu este parlamentar, dar nici în consiliile locale nu are primari sau consilieri, cel puţin la Bacău. I-am spus că partidul nu va reveni în atenţia alegătorilor atâta timp cât va continua discursul anticomunist, resentimentar, care vorbeşte despre vremi demult apuse. Avem tot respectul pentru cei care au suferit în închisorile comuniste, toată admiraţia pentru cei care au luptat în decembrie 1989 sau în Piaţa Universităţii, dar ei au intrat în istorie. Un partid politic trebuie să reacţioneze la ce se întâmplă aici şi acum, el trebuie să aibă soluţii politice la problemele economice, financiare, sociale cu care se confruntă electoratul. Ce poate face un partid care nu este la guvernare? Poate arăta zi de zi electoratului cum ar guverna el, cum ar soluţiona el cutare problemă. Tinerii creştin-democraţi care vor să revitalizeze PNŢCD-ul n-au decât să participe la şedinţele consiliului local, sau judeţean, să-şi scoată conştiincios notiţe despre ce se discută, apoi să convoace conferinţe de presă în care să spună care este soluţia creştin-democrată la cutare problemă şi de ce este mai bună soluţia pe care ar aplica-o ei dacă ar fi la decizie.
„Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate” spune Poetul. Guvernul actual, poate cel mai catastrofal guvern din toată istoria României, vorbeşte despre mineriade, despre guvernul Ciorbea, sau despre ce va fi în anul 2030, în loc să vorbească despre ce face el acum şi aici, despre pensii şi salariile bugetarilor, despre autostrăzi, şcoli, spitale, politici economice şi financiare de azi, nu de peste douăzeci de ani. Sindicatele, chiar unele partide intră în acest joc şi se inflamează pentru vârsta de pensionare de peste douăzeci de ani, în loc să discute despre pensiile de luna viitoare! Discursul violent diversionist al guvernanţilor, care se referă mereu la „ce-a fost” ori la „ce-o să fie”, trebuie contracarat de un discurs hic et nunc al opoziţiei. Iată de ce formarea unor guverne alternative este mai mult decât necesară acum, când discursul oficial este doar o perdea de fum în spatele căreia mafia distruge România.
Guvernul Crin Antonescu este o foarte salutară iniţiativă politică. El nu trebuie comentat maliţios, cum face Ion Iliescu, nici nu trebuie văzut ca o bombă în stare să producă tensiuni între orgoliile din PNL. Când partidul va ajunge la guvernare, singur sau în coaliţie, s-ar putea ca nici unul dintre actualii membri ai guvernului alternativ să nu devină titular de minister. Îsuşi Crin Antonescu, dacă va candida la Preşedinţie şi va ajunge la Cotroceni, nu va face viitorul cabinet. Rolul guvernului liberal este însă acela de a oferi soluţia alternativă la măsurile aberante ale actualului guvern. Abia aştept ca domnul profesor Andrei Marga, cel mai important ministru pe care l-am avut după Mircea Maliţa, să arunce la coşul de gunoi aberantul proiect de lege a învăţământului şi să ne spună cum ar trebui cu adevărat să arate învăţământul românesc acum, în 2010! Dar legea armonizării salariilor bugetare, dar legea pensiilor? Ca să nu mai vorbesc de contracte, de achiziţii publice, de asfaltări, de turism etc.
PNL-ul, dar şi PSD-ul fac în Parlament o destul de vocală opoziţie, dar, fără o majoritate necesară la vot, găştile politce fără doctrină legiferează ce vor ele. Poate maghiarii şi celelalte minorităţi naţionale ar trebui să părăsescă gaşca, să vadă că acest compromis imoral a devenit şi inoportun pentru ele. Poate existenţa unui guvern alternativ va face şi mai vizibil acest lucru. Şi poate că viitoarea moţiune de cenzură va aduce un guvern care să ne scape de satana!
Îi doresc mult succes domnului Crin Antonescu şi cabinetului său!