Rătăcirea  LXXXVI

Nu pot să rătăcesc prin vremuri, fată,

Nestingherit de gropi și de hârtoape,

Că orizontul nu e mai aproape,

Limanul căutat nu se arată.

Când viața e cât un clipit de pleoape,

Din început fiind morții închinată

Nu te grăbi că nu poți dintr-o dată

Tocmai iubirea să o lași să-ți scape.

De-aceea-ți spun: să nu te pună Sfântul

Să crezi și tu că, rătăcind prin…

Tu ştii? M-ajunge din urmă trecutul,

Spre viitor de-acum mă târăște

Și încă din zori lumina descrește.

Din totdeauna eu fost-am pierdutul

În umbra ta unduită regește,

Când amintirea îmi e tot avutul,

Îmi e mângâiere, îmi este și cnutul,

Între ieri și azi sunt strâns ca în clește.

Mai poate timpul oare să adaste,

Atât cât să trăiesc încă o clipă,

Ce-a și trecut pe-a timpului aripă

Purtând pecetea…

Tu nu mă duce, Doamne, în ispită

De câte ori se va ivi prilejul:

Pegas stârnește-n praf stelar vârtejul

Din cer, cu lovitura de copită.

Eu sunt cuprins ca și aracu-n vrejul

De nervi întinși. Ființa-mi istovită,

Mereu aflată-n goană neoprită,

În vane patimi arde ca gătejul.

Stau și mă-ntreb: n-o fi și altă temă

Decât să cânt ființa ei candidă,

Cu ochi adânci, cu fața ca de cridă

Și s-o fixez în clar…

Mai lasă-mă iubire dată-n pârg,

Tu mă pândești aici în pragul nopții

Să-și râdă-n pumni vecinii și nepoții

Și să se iște bârfe aspre-n târg,

Că ei nu știu cum zgăndără, netoții

Și-aprinde-nchipuirea cu mult sârg

În prag de noapte bunul demiurg,

Ei să-i închin cântări și sacerdoții.

Sau după unii, mă îndeamnă dracul

Să scurm cu pana bube cu puroi,

Când, prinși de rele patimi, amândoi,

În funduri de…