Ionescu Miron
  • Constanta
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Ionescu Miron's Prieteni

  • Cavalerul Trac
 

Ionescu Miron

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
pasionat de lectura
Despre mine :
fara realizari
Website / Blog :
http://opinia1.ro

Un zâmbet

Era perfectă. Dacă Afrodita ar fi fost reală, ar fi trebuit să arate precum imaginea unduitoare pe care el o privea prin luneta uneltei cu care îşi câştiga existenţa. Dar încă nu era perfectă. El avea să-i aducă pentru o secundă perfecţiunea. Nu era treaba lui să aducă îmbunătăţiri făpturii care se admira în oglinda apartamentului aflat în blocul de peste stradă, frumoasă, dar a cărei inteligenţă se reducea doar la folosirea farmecelor personale pentru obţinerea unor foloase materiale, şi a şantaja persoanele care se foloseau de ea pentru a-şi satisface plăcerile trupului şi a-şi afirma statutul în cercul puterii. Nu oricine îşi permitea să se folosească de un asemenea exemplar. Din păcate pentru frumuseţea blondă, aceasta se lăcomise şi încercase să obţină mai mult decât preţul pentru partidele de sex prestate clientului lui. Nu-l interesa ce ştia ţinta lui. Treaba lui era să o facă să tacă pentru totdeauna. Extrase cu grijă cartuşul din micuţa cutie frigorifică care îi menţinea gloanţele în forma necesară pentru îndeplinirea job-ului pentru care primea 100000 de dolari de ţintă. Cu o grabă calculată îl introduse în armă, şi după o scurtă fixare a ţintei făcu ca o mică floare roşie să apară pe pielea albă a frumoasei de peste drum. Acum era perfectă. Micul semn roşu avea să vină ca o completare a perfecţiunii de marmură vie pe care natura o crease. Era destul de greu pentru un criminalist să descopere amprenta unui arme pe un glonţ care s-a topit. Fără grabă îşi strânse arma, o băgă în geanta compactă pe care o luă pe urmă şi părăsi calculat încăperea.

Acum urma a doua parte plăcută a zilei. Merse liniştit încă vreo două sute de metri, după care opri un taxi.

-La biserica St.Clarance, spuse scurt. După 20 de minute plăti pentru cursă şi intră în biserica în care un enoriaş în vârsta căuta sprijinul disperării. Se îndreptă cu siguranţă spre confesional unde intră şi aşteptă punându-şi ordine în gânduri. Zgomotul făcut de glisarea micii ferestruici găurite îl întrerupse din calculul rece pentru următoarea ţintă. Îi plăcea meseria lui. Nu rămânea fără clienţi niciodată.

-Spune fiule cu ce te pot ajuta?

-Iartă-mă Părinte că am păcătuit.

Un icnet scurt îl făcu să-şi dea seama că fusese recunoscut.

-Spune!

-Părinte am ucis din nou.

Tăcerea grea a preotului întreruptă de răsuflarea sacadată a acestuia îi dădu satisfacţia atingerii scopului propus.

-De ce mă chinui?

-De ce te chinui singur. Ştii cum poţi pune capăt la chinul tău. Tot ce trebuie să faci este să te duci la poliţie şi să spui tot ce ţi-am spus.

Iar tu ştii că nu pot face acest lucru.

-Atunci rabdă în tăcere şi dă-mi iertarea, şi mai repede că astăzi am de făcut un cadou, doar este ziua ta de naştere!

-Iertarea veni aproape neauzită din cauza oftatului.

Ieşi din confesionar urmat la scurt timp de un preot care emana împăcarea cu lumea, dar a cărui frunte era brăzdată de un rid adânc al multor taine ale păcatului lumesc.

Ieşiră din biserică, iar cu un semn îl făcu pe preot să-l urmeze.

Ajunseră în scurt timp la Fordul ponosit care le slujea drept mijloc personal de locomoţie. Se suiră în tăcere în maşină, preotul pe locul din dreapta.

-Unde mergem întrebă acesta?

-Să-ţi dau cadoul se ziua ta. Tăcerea se lăsă între ei. Merseră aproape o oră ieşind din oraş şi se opriră în faţa unei treceri de cale ferată.

-Ce aşteptăm aici, întrebă preotul cu un glas senin?

-Aşteptăm să-ţi vină cadoul ca răspuns la toate chinurile tale. Stai liniştit, nu o să aşteptăm prea mult, îi răspunse uitându-se scurt la ceasul de la mână.

În scurt timp văzură cum apare un tren.

-O să vedem dacă ai dreptate frate, spuse înainte de a accelera şi a se ciocni violent de trenul care trecea!

 

Ştiu imediat unde se află, şi ştiu că picase testul pe care tocmai îl terminase.

Se ridică în capul oaselor pe marginea patului de test şi începu să aştepte derularea scenariului al cărui actor principal era şi pe care îl văzuse derulându-se de multe ori în perioada de pregătire pentru test pentru alţi candidaţi, scenariu care se termina cu eliminarea celui care picase testul.

În locul executorului îl zări intrând pe uşa glisantă pe sufletul lui pereche, pe fratele de incubaţie.

-Cu siguranţă că ai luat testul!

-Cu punctaj maxim! Drept pentru care am primit permisiunea să te conduc spre camera de execuţie. Datorită privilegiilor căpătate i-am convins să-ţi mai dăm o şansă, pentru că eu funcţionez la capacitate maximă doar împreună cu tine, şi pentru că noi nu distrugem o investiţie fără a căuta să obţinem un profit cât de mic. Ai o şansă unică doar spre drumul spre execuţie. Trebuie să fi atent şi să te mişti repede!

Terminând de spus asta îl invită să iasă din camera de testare, şi să fie încadrat de escortă. Cei patru replicanţi îl încadrară şi porniră spre capătul holului unde era localizată camera de dezintegrare. Era bucuros că mai avea o şansă şi avea să profite de ea.

-Spune-mi unde este Dumnezeul din visul tău? De ce nu te ajută acum? Auzea în urechi întrebările fratelui de incubator. În tot acest timp ochii căutau şansa pomenită. Într-o lume perfectă armele erau perfect asigurate, nicidecum precum era tocul gărzii din partea din faţă, stânga. Fără să gândească, din automatismul căpătat în timpul antrenamentelor, se repezi şi smulse arma escortei cu mâna dreaptă, lovind cu piciorul o altă gardă. Îndreptă arma spre una dintre gărzi, dar nu avu puterea să apese declanşatorul disruptorului. Era greşit. Ştia! Replicanţii creaţi de oameni, şi pe care ar fi trebuit să-i conducă dacă trecea testul pentru apărarea împotriva exteriorului erau mai mult decât nişte unelte. El ştia că au suflet la fel ca orice altă creaţie conştientă de sine, anularea voinţei neînsemnând anihilarea sufletului. Îi întinse arma fratelui său îşi reluă drumul către moarte.

-Îmi pare rău pentru tine, dar numai din obişnuinţă. Şi mai rău îmi pare pentru că am insistat să mai ai o şansă. Nu o meriţi!

-Nu mai avem mult frate, dar aş vrea să-ţi spun o singură întrebare:

De unde ştii tu care este adevăratul test? îl întrebă şi merse mai departe.

-Mă jigneşti! Realitatea testului te-a îndepărtat de tot de adevărata realitate. Ştii că am riscat cerând o nouă şansă pentru tine, şi că o să fiu pedepsit pentru că te-am creditat cu încredere, pentru conducere însemnând că şi eu am fost contaminat de exterior. Am să mă uit cu bucurie cum eşti dezintegrat!

Uşa se deschise fără zgomot şi el păşi înăuntrul camerei de execuţie, întorcându-se spre hubloul uşii camerei cu faţa.

Albul camerei cubice era aproape derutantă. Se uită spre hubloul unde faţa fratelui de incubaţie strălucea de o satisfacţie răutăcioasă şi răzbunătoare.

 

Se întoarse şi plecă spre centrul de comandă unde avea să-şi ia în primire atribuţiile. Imaginea dinaintea morţii fratelui însă îi rămăsese în minte, iar zâmbetul aceluia cu o fracţiune dinaintea dezintegrării îl convinse că nu el era cel care trecuse testul.   

            

Fotografiile lui Ionescu Miron

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Ionescu Miron's Blog

Chemăm pe toţi cei care simt româneşte să se alăture PNPP

Postat în August 24, 2015 la 8:21am 0 Comentarii

indiferent unde vă aflaţi acum vă invităm să vă alăturaţi unui nou partid politic care face o politică naţională: Partidul Naţional "Pentru Patrie"

http://www.opinia1.ro/s-a-infiintat-filiala-judeteana-a-partidului-national-pentru-patrie/…

Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

La 12:59pm on Iunie 19, 2014, Cavalerul Trac i-a dăruit utilizatorului Ionescu Miron un cadou...
Cadou
Cu multa pretuire.....
La 5:56pm în Februarie 28, 2014, mary a spus...

Bună ziua,
Numele meu este Maria eu sunt inalt, frumos,
siluetă perfectă a corpului și sexy. Am văzut profilul dvs. și a fost încântat reteaualiterara.ning.com
vă contacteze, sper că va fi adevărat om de dragoste, sincer și grijuliu
Am încercat, și am ceva special de spus
despre mine, atunci vă rugăm să contactați-mă direct prin adresa mea de e-mail
(Maryoneil669@yahoo.com), astfel încât să pot trimite, de asemenea, poza mea direct la tine
mulțumiri prietenul tău maria ONeil.

La 8:30pm în Iulie 16, 2013, stacy a spus...

Hello Dear, I will like to get acquainted with You, I have something Special to share with You, Contact me via email stacyndong@hotmail.com

Bună ziua dragi, voi dori să se familiarizeze cu Tine, am ceva special să împărtășesc cu voi, contactati-ma prin e-mail stacyndong@hotmail.com

Domnișoara Stacy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor