Ies aburii

din combinate-

ca sufletele din spitale.

Sa vedeti viata

trecuta prin mainile-astea doua -

fiecare cu numele sau.

Sa le vedeti cum se tin -

ca doua pietre de cantar

ce se poarta una pe alta.

Sa le-auziti povestea, 

cantecul.

Si sa le citi in patina verighetelor.

Sa le simtiti grija,

care curge prin vene si prin riduri,

de la inima, la inima -

ca un curcubeu.

Sa le sarutati -

Ce…

Si-am incalecat pe-un gand,

intepandu-l in pantece,

catre tine.

Gandurile mele

sunt prelungi - ca niste prajini

ce intind gaturile, dupa tine.

Sufletul meu 

nu mai doarme pe rogojini,

ci pe zambet de bine.

Rasaritul, 

a devenit soarele meu preferat,

de cand scrisul tau moale,

pe sarutul meu a calcat.

Chipul tau, fotografiat

cu un aparat de cuvinte,

mi se-ncurca-n gene si-n auz.

Numai seara-i stie nesomnul somnului,

cand, dupa tine, pe tavan sunt plecat.