Ce chestie şi viaţa
m-am trezit exclamând scufundat
pe trei sferturi în cada cu apă,
(revelaţie ce se poate privi lejer
cu superioritate)
când mi-am acoperit ochii cu alţi ochi
şi urechile cu o linişte curgătoare
şi m-am confruntat cu expansiunea dorinţei
către implozie,
şi-am înţeles că iubirea e un fel de creaţie
- poate singura - absolut personală
înaintea neantului imun şi decolorat,
şi-am pus mâna pe toate gurile
căscate ca nişte mirări nesfârşite
şi totuşi avide,

Am zis atunci pentru-o clipă că numai acesta
poate fi
dumnezeul în care crede-o pisică când toarce
sau micul păianjen
ce-a prins în mreje stropul de rouă,

(acum -într-un fel- îmi vine să râd)

Nu am păţit nimic desigur,
nu m-am iluminat,
n-aveam nici un nimb în oglinda ceţoasă
când am îmbrăcat halatul albastru,
aveam doar o simplă tristeţe
ca un vitraliu pe inimă prin care poţi cerceta
în incubator,
stadiul fiinţei nude dintre cuvinte,
imagini, gânduri
şi altele.