Azi este sâmbătă, zi liberă. Urc în vagon, fără speranţa de a întâlni vreun navetist. Totuşi, cu câteva minute înainte de plecarea trenului, apare o tinerică. Este aproape copil, doar a depăşit pragul adolescenţei. O ştiu din vedere, este învăţătoare, primul an în învăţământ.

Puţin îngrijorată, se uită de-a lungul vagonului şi chipul i se înseninează când mă vede.

-         Bună dimineaţa! Pot sta cu dumneavoastră? Nu am mers niciodată singură şi nici nu mi-am luat supliment,…

uz

Un fluierat prelung, repetat ca un ecou, ne vesteşte că trenul intră pe podul de la Poarta Albă. La vuietele dezlănţuite ale furtunii, şfichiuiturile rafalelor de ploaie în ferestre şi zomotul roţilor peste fierul şinelor de cale ferată se adaugă şi cel al trepidaţiilor podului metalic. Scrâşnete, scârţâituri... dar destul de repede, trecem podul pe celălalt mal al Canalului.

După câteva minute, ajungem în Medgidia. Fără să ţinem cont de furtună şi de rafalele de stropi care…

În troleibuz este mare înghesuială. Este şapte, oră de vărf, pleacă lumea la serviciu. Eu mă îndrept spre gară, urmând să mă urc, aşa cum fac în fiecare dimineaţă, în tren, cu destinaţia Medgidia. Este puţin cam târziu, dar sper că voi ajunge la timp. La prima staţie urcă şi tovarăşul colonel Panait. Nu face mereu naveta, dar, locuind în acelaşi cartier, drumurile ni se întretaie destul de frecvent. Se strecoară cu greu prin aglomeraţie până în dreptul meu. Ne salutăm ca două vechi…

spini împrăştiaţi de valuri înspumate

sondează infinitul

neuronii dansează simfonie de fulgere

galbene verzi albastre

albul pescăruşului ciuguleşte

roşul trandafirului îmbobocit

arpile lui pulsează în artere iubire

eu tu marea

întrupăm cuvântul