LIVIU ANDREI
  • Craiova
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

LIVIU ANDREI's Prieteni

  • Călin Derzelea
  • Violeta Gabriela
  • Măriuca Rociu
  • Marius Boros
  • Tatiana Cosmescu
  • Domnita Frisan
  • Adela C.
  • Roxana Ştiubei
 

Bine ai venit, LIVIU ANDREI!

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, jurnalist
Despre mine :
Prezent de aproape trei ani în vârtejul socio-literar românesc, Liviu Andrei reprezintă noua generație de scriitori, care își dorește să impună alt stil și o altă mentalitate în literatura autohtonă.
După câteva cochetări fugitive cu presa scrisă craioveană, Liviu Andrei a activat ca scenarist de sitcom la Cosmos TV București (SC Unicorn Productions). Inevitabil, trecerea sa spre activitatea din fața camerei de filmat s-a produs în foarte scurt timp.
Astfel, pe parcursul celor aproape șase luni ca reporter al Departamentului Cultură, Liviu Andrei a realizat peste 100 de materiale foarte apreciate de publicul de gen.
După periplul bucureștean a urmat perioada Tele U Craiova, unde este angajat și astăzi. Aici tânărul jurnalist realizează talk-show-ul cultural VERBA VOLANT (live) în fiecare vineri la 20:30, flash-ul zilnic CRAIOVA LA ZI și emisiunea REPORTAJUL SĂPTĂMÂNII, un program informativ în care socialul, politicul și culturalul sunt într-o simbioză desăvârșită cu o anchetă jurnalistică, în adevăratul sens al cuvântului.
Absolvent al programului de masterat (2 ani) Sociologia comunicării și jurnalism din cadrul Universității din Craiova, Liviu Andrei este și un apreciat om de cultură al Cetății Banilor, dar un scriitor în plină afirmare. Dovadă o fac atât cele două romane Doar fragmente de viață și dans (Editura Universitaria 2008) și Sfârșitul erei de mireasă (Editura Aius, 2009 cu o prefață semnată Paul Aretzu) cât și cartea sa de interviuri O ȚARĂ ÎNCONJURATĂ DE ROMÂNI - Reacții jurnalistice la problematica românilor din jurul granițelor (Fundația Scrisul Românesc), lansată anul acesta la Negotin, Serbia.
Proza douămiistului Liviu Andrei s-a bucurat de o largă apreciere în mai toate revistele literare craiovene și nu numai (Mozaicul, Scrisul Românesc, Autograf MJM, Ramuri, Argeș, Actualitatea Literară).
Website / Blog :
http://www.liviuandrei.ro

BORDELUL DIN SARAMURĂ

Bordelul din saramură

 

 

            Doamna Penelopia nu mai știe câți amanți a avut la lumina becului. A încetat de multă vreme să le mai țină socoteala. În amor nu mai faci diferența între zi și noapte, între soare și neon, între masă și pat.

            Își amintește cu plăcere de ultimul bordel în care a lucrat pentru satisfacerea nevoilor patriei. Sunt absolut sigur că e genul de bunică pe care orice nepoțel și-ar dori-o. Imaginați-vă ce povești perverse, dar folositoare ar spune ea la gura sobei.

            Orice altă femeie se poate lăuda că a trecut prin comunism. La domna P. lucrurile stau puțin altfel: comunismul ­­– în starea lui erectă – a trecut prin ea.

            O dată sau de două ori pe săptămână, tovarășa Penelopia Corniciuc se dezbrăca de halatul ei de secretară de combinat și cobora în gaura de munte de la Coștiui. Salina, care era în recondiționare, devenise un loc al caznelor plăcute, un loc al împlinirii fanteziilor bărbăților de partid cu alte femei, ale căror guri nu le pupau proprii copii. Mânați de șliț, mai marii județului lucrau din greu la îmbunătățirea condițiilor din interior și exterior, respectiv ale căilor de acces.

            Salina liniștea orice bărbat cordace. Mirosul ei de pește parfumat te lua de nas încă de la intrare și îți confirma că aici poți băga mâțanul la gaură. De altfel, sarea făcea bine și la păsărică. Curvele, nu multe la număr, erau recrutate din rândul femeilor muncii. Cine le alegea, nu știu. De obicei curvele se aleg singure. O dată pe lună un doctor libidinos, dar priceput, le controla și le învăța cum să se dreagă cu piatră vânătă și alte leacuri din popor.

            Indiferent dacă erai pionier, găligan onanist sau tovarăș în toată regula nu puteai să nu simți ceva peștesc în aer. Mai mult ca sigur că acest loc fusese un bordel din epoca fierului sau a bronzului și acum își reintrase în drepturi. Dacă judecăm biblic, Dumnezeu, Însuși, a umplut acest găuroi muntos cu sare, asemenea Sodomei și Gomorei.

            Pentru tânăra Penelopia, niciun drum la Coștiui nu era ușor. Trebuia să se pregătească mental, dar și fizic pentru că nu putea ști cât sau ce o să intre în ea. Știa că avea treabă să primească o delegație din Cehoslovacia. Tovarășii îi primeau pe cehi cu acte și băutură, ea trebuia să le ofere căldură. Cele mai frumoase clipe erau, însă, cele românești. Tovarășii autohtoni trebuiau primiți și ei. De multe ori lucrurile degenerau. Ea devenea un confident pentru peceriștii care se spărgeau la băutură. Rezolva din fofoloancă și priviri, atât probleme casnice cât și de județ.

            Juca table, țintar și ping-pong cu tovarășii. Juca goală pușcă. Poate din pricepere sau pentru că le distrăgea atenția cu diverse scheme corporale îi mai și bătea. Își cunoștea bine organismul. Cu mică sforțare își putea mișca după caz urechea dreaptă sau sânul stâng și chiar putea să facă o mică schemă din vulvă.

            Nu-i plăcea să doarmă în salină. Visa urât. Visa muncitori și militari morți, care își dăduseră duhul pentru această lucrare subterană. Se trezea tot timpul cu gura uscată.

            Bârfa de serviciu o ajunsese până la urmă și mai toți oamenii muncii se chinuiau să-i ridice fusta. Totuși, curvele de partid sunt ca femelele alfa ale unei haite. Doar masculii alfa le-o pot înfige pe Jipata.

            –  Mare haimana, Penelopia asta! Cam bagă botul la smântână…

            –  Ai vrea și tu, ce dreacu’!... Mie-mi spui?!

            Pălăvrăgeală femeiască de linie. Din când în când, eterna domnișoara P. trebuia să mai treacă și printr-un chiuretaj.

              Frumoasă lucrare de zeiță ai aici, între degetul mare de la piciorul drept și cel de la stângul! exultă doctorul analizând vaginul fetei Ești bună de planșă medicală. Nu e problemă așa mare! Scăpăm repede de ea. Zici că te-au apucat vărsăturile și usturimile?!

            –  Da, confirmă ea.

            –  Partidul ocrotește femeile muncii. Cum și voi stați capre și el vă stă la dispoziție ori de câte ori problema se îngroașă. Ai o mică inflamație… Ba nu! Două…

            Penelopiei îi veni atunci în minte Slătcaru, secretarul de la Constanța, căruia nu i-o putuse scula de nicio culoare, nici cu manevra Otto, nici cu Helmuth. Supărat că nu îi merge caricioplanul, tovarășul se răzbună pe ea regulând-o forțat cu piciorul lui de lemn. Na, fă, să te saturi!

            ­­­  Hai, nu mai fă pe supărata, că nu ți-am făcut altă gaură! replică el mulțumit că-și potolise nebunia.

            Penelopia știa că Slătcaru suferă de complexul bucății de lemn care-i întregea ciotul piciorului. Alte curve fuseseră nevoite să-i lingă bucata de mobilă sau să-i facă celebra  frecție la piciorul de lemn. Ei, însă, îi venea să-i pună sare pe ciotul lui blestemat și să-l lase în agonia propriei saramuri. Totuși, secretarul venea mai rar decât alții și plătea bine, adică dădea tot ce avea prin portofel și buzunare.

            –  Hmm! Cred că trebuie să te liniștești o perioadă și să-ți odihnești și jderul, că o să dai în altele! o sfătui doctorul.

            Adevărul era că aproape întreg partidul o avea mică. În afară de ieșirile nebunești ale lui Slătcaru sau de burțile, balele și putoarea de brigadier silvic a unora, nimic nu deranja curvetul din salină.

            De obicei, Penelepia făcea tot tacâmul. Somnul de după lângă un limbric de partid nu era tocmai plăcut, indiferent dacă acesta era comunist român sau comunist străin. Diferențele erau mici, apucăturile aceleași. În somn, rușii sforăiau și fâsâiau rusește, iar românii orcăneau și bășeau românește.

            Dar, după cum se știe, Dumnezeu pedepsește curvetul, homalăii și toate apucăturile sexuale contra naturii prin dragoste neîmpărtășită. Penelopia căzu pradă unui ingineraș de proiect care se ocupa de găuroiul de sare. Pentru tânărul cu ochi sclipicioși de păpușă, Penelopia era doar o bucată. Din spiritul de frondă specific târfetului, Penelopia se comporta un pic cam entuziast la primul schimb sexual de fluide.

            –  Cum e, Mugurele, cu aia? Ceva, ceva?! îl întreabă Jenel Mironică, zis Maț, colegul lui de lucru.

              Merge treaba. Țâță de mâță! Dau în ea ca surdu-n clopot! răspunde el fălos.

            Golan din fire, Mugurel își dregea vigoarea cu un pahar de bere rece în care punea coarne pisate de rădașcă și nasicorn. Efectele se simțeau PE, sau – mai bine zis –  ÎN Penelopia. Femeia era fericită.

              Mugurele, să crăpe fierea-n mine dacă nu te iubesc! Tu mă iubești pe mine? îl întreabă tânăra tulburată.

            –  Ce-ai, fă?! Te-a apucat bâțu’? sare el nedumerit.

            –  Ce zici dacă o să-ți fac un bebet? întrebă ea, zâmbindu-i sub barbă, în timp ce se îi tachina penisul ca o pisicuță răzgâiată.  Țin să te anunț, în calitatea ta de futălău de baltă, că nu mi-a venit ciclul.

            –  Ete fleoșc! replică el sictirit. Te duci și dai juncul afară, ce dreacu’! De căcaturi îmi arde mie acum?!... Iubirea e sentiment de coafeză care pune biguduiri și ascultă Mirabela Dauer.

            Mugurel era mândru de el. O dovedise. Pusese mai multă sare pe rana ei sufletească decât dacă s-ar fi prăbușit întreaga salină peste ea. Dăsuse în ea până la usturime. Penelopia nu mai reprezenta niciun element de atracție pentru el. Gândul lui din sliț se îndrepta acum spre Viorela, Sarmiza sau alte curve de partid, cărora voia să le-o pitule între fese.

            ­  Ia zi, bă, Maț! Ai intabulat și tu ceva p-aici sau terminăm lucrarea asta sărată și tu tot cu boașele cât pumnu’?

            –  M-am dat, bă, pe lângă Viorica aia. O știi?! …căprioara aia cu nasul ăla de zici că e cap de furtun. M-am uzmit ceva că e cam înaltă și mai era și un boșorog de la partid pe combinație cu ea.

            –  Și cum e? îl repede Mugurel.

            –  Hmm! Nu e cine știe ce. Faci elicopteru’ în ea. Eu pe Sarmiza aia aș vrea să o bat puțin pe buric cu sticla de Pepsi. Cică se dă pe brazdă doar cu rușii. Curvele au poreclit-o Svetlana Sarsfutinskaia. ..

            –  Pe bune că e țeapănă. Eu i-aș zice mai degrabă Suscraceskaia Pisdorova. Pun pariu că îi intru în grații.

              Băăă! Cu asta o-ncurci! îl avertiză Maț. Ăștea-s curviștine pentru scule de partid. Dacă se sparge vreuna mai sus că noi facem pe lichenii pe aici, belim belengheru’ rău de tot!

            –  Da, bă! O s-o cam luăm și la mână că nu mai merge vrejeala. Ni s-a urcat pizda la cap. Dar ne dăm pe băutură că sticla nu are gură să spună!

            Bine gândit. Văzând că Mugurel nu o mai frecventează, Penelopia i-a pus o vorbă bună unde trebuie. Rezultatul?! O sulă-n cur și bani de drum adică detașare ca muncitor III la Steagul Roșu, secția Sudură. Deh! Ce înnoadă fofoloancă, nici Papa de la Roma nu desface.

            Bordelul din salină și-a menținut scopul ascuns și calitatea până în ’87, atunci când nouă încăperi s-au prăbușit peste ghinioniștii zilei. Au murit și străini și români și curve. Pentru că cam uscase jos, Penelopia nu mai era solicitată. Ultima gagicăreală a avut-o la sfârșitul lui august ’84. Deși își păstrase trăsăturile frumoase, nu mai dădea randamentul de care anii ’80 aveau nevoie. Partidul cerea carne proaspătă și multă imaginație în pat. Pasiunea nu mai era suficientă. Orice gaură cu păr trebuia exploatată la maximum. Puzderia de filme porno pe VHS, care intrase pe ascuns în țară, adusese tehnici nemțești și olandeze, iar fanteziile carnale autohtone atinseseră cosmosul.

 

*

 

            O mulțime de cruci din țeava de doi țoli stau liniștite lângă salina de la Coștiui. Multe au nume românești, iar șapte au litere chirilice. O dată pe an, în sâmbăta morților Penelopia și Viorica vin să-și plângă fostele colege și să-și amintească de plăcerile tinereții. Majoritatea femeilor care muriseră aici fuseseră târfe de salină.

            –  Cum îți mai merge, fată? o întreabă Viorica.

            –  Ca de obicei. Tot cu ăla care are tentativa aia de restaurant. Trag și eu pe el cât se poate, ce dreacu’ să fac... E un bășinos! E d-ăla care-și depunea icrele doar în veceu până să dea de mine.

            –  Fată, tot perversă ai rămas! o complimentă Viorica râzând.

            –  Deh, fată! Timpurile curului! Nimic nu mai merge…

            Pe lângă lumânări, femeile desfac și pun cu grijă de falus câte un prezervativ aromat, pe fiecare bonț de cruce.

              Ce facem, fată?! Punem la toate? întreabă Viorica nedumerită.

            –  Da, fată! Că nu mai știi care a fost curvă și care a fost la tratament… De exemplu, pe Nicoleta Mielu, asta, nici n-o știu!... Uite! Avea 23 de ani, săraca! Îi pun unul de piersică, să-i fie-n casă! Oricum, în patru-cinci zile le rupe ploaia ori le zboară vântul…

 

*

 

            Noi puțoii care stăm acum și spargem semințe la un whist și bârfim la scara blocului, ca niște oameni din conserva de fasole, nu ne imaginăm că babeta care trece cu sacul negru de gunoi pe lângă noi a fost cea mai sărată curvă a plaiului mioritic. Niciun bărbat nu se mai uită acum la fundul ei teșit. Nu-i dăm sărumâna că trebuie să ne respectăm golănia, dar o fixăm un pic și ne oprim din râgâieli și povestit faze din filme de buleală. Momentul de reculegere vagabonțească e cât se poate de scurt.

            Babușca Penelopia Corniciuc își vede liniștită de tabieturile și pisicile ei puturoase și nu uită să ne împroaște cu drăcuituri seci de la geamul bucătăriei. Fir-ați ai dreacu’ de pulărăi bătrâni, că mi-ați mâncat sufletul! Când pleacă la plimbare, baba e tare ferchezuită. Își ascunde gălbeneala tenului mânjindu-și circular obrajii cu ruj roșu. Își cumpără doar necesarul zilnic ca să aibă și alte motive de ieșeală pentru alte zile. Curva e curvă până la ultima suflare. Dovada vie sunt moșuleții spilcuiți care o frecventează chiar și acum, când sânii ei lăsați pot fi înnodați cu ușurință într-un nod cu fundă.

            Azi Corniciuca nu mai e. Judecând după scripturi cred că a plecat într-un loc mult mai sărat decât bordelul tinereților ei. Sper ca Doamne-Doamne să țină cont de faptul că ea și-a vândut doar trupul și nu sufletul, pentru partid și republică, și că și-a iubit cu patimă, atât aproapele cât și departele. Noi ce am făcut oare pentru țară?! O lampă tristă.

            În locul răposatei s-au mutat niște rude care au o fată mamă, mamă… O să-i vină și ei rândul la o porție de salam cu barbă. Nu plecăm niciunde. Suntem cu geana pe ea.

 

Fotografiile lui LIVIU ANDREI

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Fişierele video ale lui LIVIU ANDREI

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

LIVIU ANDREI's Blog

Paraidis. Literatură de cuțit

Postat în Octombrie 21, 2011 la 1:00pm 0 Comentarii

LUME CARE AI CEVA ÎN CAPUL ĂLA (indiferent care)! Iată cea mai recentă cronică a PARAIDISULUI, apărută în ultimul număr al revistei RAMURI. Cine dorește această minunăție de carte să ma contacteze pe facebook sau mail (andrei_liviu_adrian@yahoo.com). Renunțați la un pachet de țigări și cumpărați acest volum care arată ca o curvă parfumată între cărți. Prețul unui volum este de 15 lei (plus taxe poștale, adică 2 lei și ceva în plus). Adică e bună și la suflet, chip și bulan. CUMPĂR-O CĂ E…

Continuare

...15 lei pentru PARAIDIS. LITERATURĂ DE CUȚIT. Cumpără cartea!!!

Postat în Septembrie 6, 2011 la 5:52pm 0 Comentarii

O carte simpatică de proză scurtă, frumos copertată și ilustrată ca un basm (cu… securiști) ne trimite de pe malurile Jiului omul de televiziune Liviu-Adrian Andrei. Cu un stil mai mult decât haios (Colosul din Rodos devine „Coiosul”…), cartea cuprinde 17 „bucăți de proză” , o prefață care nici ea nu se lasă mai prejos („Cu Sobieski la cârciumă cu o mână de bravi românași sparți pe țuică”) semnată de Tiberiu Neacșu. Pe coperta din spate, volumul este (zis!) prezentat de Aurelian Zisu –…

Continuare

Liviu Andrei: PARAIDIS. LITERATURĂ DE CUȚIT

Postat în Septembrie 3, 2011 la 12:28pm 0 Comentarii

Este un destin fericit al unui profesor să citească și să se bucure de literatura scrisă de unul dintre cei mai înzestrați studenți ai săi. Un astfel de dar face subsemnatului prozatorul și jurnalistul Liviu Andrei. În speță, volumul Paraidis (2011) continuă la un nivel superior de investigație narativă și extensie limbajuală cărțile anterioare: Doar fragmente de viață și dans (2007) și Sfârșitul erei de mireasă (2008). Trei sunt elementele ce…

Continuare

GOLFUL PSIHIC

Postat în Mai 28, 2011 la 5:03pm 0 Comentarii

Golful psihic

 

 

            Măria alerga pe malul Dunării. Îi plăcea să alerge ca o apucată vara pe ploaie. Sunt Maria lu’ Tănase...

            Nu-i venea să creadă ce a ajuns. Mare artistă. Mare spioancă. Mare curvă de lux. Ea cu sânii ei pisicești și cu bulanele ei butucănoase. Trebuie să trag aer în piept şi să mă păstrez a dracu’. Cel mai surprinzător compliment l-a primit de la un ţigan bătrân, care a venit pe jos de la Nehoiu…

Continuare

Panou de comentarii (3 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 9:21am în Octombrie 6, 2011, Roxana Ştiubei a spus...
La Multi Ani !
La 8:58am on Iunie 01, 2011, Tatiana Cosmescu i-a dăruit utilizatorului LIVIU ANDREI un cadou...
Cadou
Cu prietenie, Tatiana!
La 11:35pm în Mai 28, 2011, Roxana Ştiubei a spus...

bun venit in retea, Liviu !

am pus in playlist-ul meu interviul cu Ion Maria..:X

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor