copil în căutarea cărării galbene

uneori 

privesc tramvaiul

trece

stația plină de oameni cenușii cu căciuli de iepure

se zguduie pământul

mirosul din blocul bunicii

mucii copiilor

hai, hai, Laura, că ne supărăm

hai, hai, dii, dii, căluț

coada plină de scaieți

a țiganilor din oraș

moș gerilă a înghețat pe drum

sania trasă de iepuraș

s-a rupt prin siberia

treabă…

apropie-te  ia-ți rămas bun

nu e aici decât un corp

 pe care arde flacăra în vârful unei spirale

 ar fi mai ușor să curgă lacrimile

avalanșe  

sângele urmează aceeași direcție

vena ca și aorta

te mângâi

mâna e rece ca ploaia ce curge de pe turlă

o crizantemă îți împrumută mirosul

ciudat pe tine

pământul te…

uneori mi-e teamă să mai trăiesc

și atunci dimineața mă izbesc de lumină

ții minte când fugeam de soarele negru

te speriai

mă țineai de vorbă până la delir

fiecare mișcare a sternului

ciudățenie incontrolabilă

aerul respirat

strigă

vie moartă

vie moartă

până când nu va mai fi aer

mă întâlnesc…

ce-ai spune dacă te-aș tatua pe călcâi

să te pășesc într-una iar tu să poți striga

numai atunci când dorm

ca o limbă moartă pe care nimeni nu o aude nu o înțelege

fără culori, sepie

ce-ai face dacă te-aș călca în pământ și noroi

gust de rădăcini, ochii să te vadă

numai atunci când plouă

ca o iluzie nezărită

fără…