poezie, proza, literatura, muzica, pictura, arta, cultura, evenimente, stiri
-
Lelia Mossora
- 58, Feminin
- IASI
- România
- Partajare
- Comentarii Publicate pe Blog (156)
- Discuţii (3)
- Evenimente (1)
- Grupuri (2)
- Fotografii (14)
- Albume foto (9)
- Fişiere video (190)
Muzică
Grupurile lui Lelia Mossora
-
CREATII MUZICALE ORIGI...
11 membri
-
ELFYCA VA INTREABA PU...
29 membri
Discuţiile lui Lelia Mossora
Antologie I - Blesteme
A primit răspuns Dec. 7, 2008
Iceberg
1 răspuns
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de VIOLETTE Nov. 17, 2008.
Icoana
A primit răspuns Mai. 24, 2008
Pagina lui Lelia Mossora
Cadouri primite (4)
Panglica Roz
De la Aionesei Mihaela
Bilet de mulţumiri
De la Emanuel Pope
Buchet de trandafiri
De la Livischi Elena
Trandafir suflat cu aur
De la Valeria
Activitatea Recentă
De la Magazinul de cadouri
Minunat poem .E o încîntare să vă citesc.Mulţumesc.
Am prins visul cu palmele tale
sângeriu înflorite de timpul
spart în cioburi de clipe .
Prin restul trupului tău
fluieră cuvintele
în culori silabisite
de mătasea ruginită
a tăcerii murmurate
în dulcele-amărui al buzelor tale
pe naiul toamnei....
redare MELODII DE DRAGOSTE 9 MB
57:14
Informaţii pentru profil
- Your artistic interests / Preocuparile tale artistice / Tus preocupaciones artisticas:
- poet, interesat de cultura, pasionat de lectura
- About Me (mini cv) / Despre mine (mini cv) :
- După cum ne face cunoscut, Lelia Mossora s-a născut într-o noapte, pe 26 iunie 1951, într-un târg moldovean aproape de Cotnari, s-a grăbit să vină cât mai repede pe lume... să respire, să plângă, să se bucure, să trăiască şi probabil să scrie ce scrie azi, poezii din adâncul inimii!
După şcoala primară, gimnaziu şi liceu, urmează facultatea de litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia română - franceza. Funcţionează ca profesor la mai multe şcoli, până prin 1990, când, după cum ne relatează domnia sa, are „privilegiul” să lucreze la şcoala unei case de copii din judetul Iaşi, loc în care a putut să descopere sufletul copiilor aşa cum nu ar fi reuşit altundeva: „Am lăsat acolo o parte din mine şi anii aceia m-au marcat profund pentru că acei copii ştiu să dăruiască tot ce au în alt mod decât copiii din şcolile obişnuite. Acolo am plans pentru prima oară la o serbare de Crăciun... Acolo am simţit atingerea aceea caldă a copilului în căutarea eternă a mamei...”
În prezent profesează la o altă şcoală destul de apopiată ca locaţie... de „şcoala cea veche şi minunată”, şcoală în care a lucrat 9 ani, dar care acum nu mai există... Îşi împarte timpul între elevii săi, casă, scris şi mirajul internetului, loc unde am întălnit-o şi unde i-am admirat creaţiile literare!
Într-unul din e-mailuri, vorbind despre poezie, mi-a scris: „Nu am realizat mare lucru în viaţă, dar mă laud cu doi copii superbi, cu respectul care mi-l dau foştii mei elevi când mă întâlnesc pe stradă şi poeziile pe care le-am scris în număr destul de mare...”
Credeţi că este puţin? Eu, nu!
Leliei Mossora... o poetă cu har!
George ROCA
Redactor revista AGERO
http://www.agero-stuttgart.de/
.............................................................................................
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Peniţa înmuiată în relief şi siguranţă
Lelia Mossora îşi continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neaşteptat pe atît de natural şi de frumos întemeiat. Colina recentelor construcţii lirice, împodobită cu temple şi sculpturi, rămîne în picioare ca însuşi sufletul poetei îndantelat de singurătate şi de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai opreşte-ţi pasul, secundă care treci" însetată de cunoaştere şi de iubire pură, însetată de acel fior care umple Fiinţa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuţia adoraţiei”: „Îţi muşc din carne flori de sânge/
şi gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declaraţie de dragoste, păşeşte pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, îşi aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamaţia, apoi se micşoreză pînă la starea de ecou, aşteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice.
E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în horbote fin lucrate materialul preţios al sensibilităţii sale: „de îngeri noaptea poposind/ pe mal de suflet înflorind/ cerşind mereu doar un minut / cel mult durut..şi nenăscut.../… Din coji de suflet/ mi-am făcut hamac / şi tac ...şi tac / că să mă-mbrac/ în haine de iubiri şi tort / să nu mai port../ osânda visului întors/ pe dos de vise adormind/ şi irosind/ iar timpul tors / în caier vechi de vorbe iar / cu scânteierile-i de jar...”
Amestec de graţie, gingăşie, nelinişte, de ingenios, de cotidian, sunetul profund al violoncelului este întretăiat de ţipătul unui “albatros ucis”, pe care stîngaci, timpul poetei îl ţinteşte în aripi (“Mi-am ars aripile în van/ la focul care mă chema;/ era o iarnă cât un an/ şi-un început ce secera”), dar şi de strigătul dezolat al unei inimi pasionale, cînd corabii pleacă sau sosesc, spre a-i popula sau goli existenţa de anotimpuri: „cu flori de tei... Ningea pe noi/
prea albul timpului apus;/ se despleteau amurguri noi/ spre-un început ce s-a fost dus”.
Puterea de expresie , nu este totuşi, numai ochiul poetei, atent la cer şi la zbor, ea îşi înmoaie peniţa în intimismul discret, în relief şi siguranţă, în contur de lumină. Fiecare gest al poetei este însufleţit de aripi ce-l înalţă, urmărind traiectoria fină a unei muzicalităţi izvorite din sfere egale. Nimic dat spre risipă, „templul adorării” cu porfire, colonade, agate şi causerii poetice este decorul fascinant, zguduit de un fior musical, de cel al destrămării universale. Libere de ele însele, poemele sînt înveşmîntate de acea suavitate expresivă, de acel frumos amestec de feminitate şi de dorinţă, ce fuzionează într-o armonie desăvîrşită.
Dincolo de seninătatea frumuseţii lor, poemele au „o blîndeţe, un aer duios, ce vin mai degrabă din superioritatea indulgentă, decît din slăbiciunea sufletească. Construcţiile lirice ale poetei Leliei Mossora sînt manifestări ale frumosului, iar frumosul, ştim bine, este reprezentarea unui continuum Divin.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de
-------------------------------------------------------------------------------
LELIA MOSSORA, POETA DEMNELOR IUBIRI
Aromele acestui veac
Maria-Diana Popescu
Nu măruntă mi-a fost încîntarea cînd au sosit pe adresa mea, de la profesoara Lelia MOSSORA, trei cărţi impecabile, în format electronic: „PRIDVOR DE DRAGOSTE”, ALERGĂTORUL DE CURSĂ LUNGĂ” şi „VRĂJITORUL CUVINTELOR”. M-am oprit asupra ultimei, cu promisiunea (re)întoarcerii, pe rînd, la primele două. Poetă a timpului prezent, ştim noi?, poate a timpului de va veni, Lelia Mosora îşi alătură glasul corului poetic ce se cîntă pe toate vocile lumii. În timp ce azi, scriitori, o mie, fac eforturi pentru înnobilarea licenţiozităţii, Lelia Mossora scrie cu transparenţa apei de munte, limpede, dar nu grăbită, valuri uşoare răzbat din vers să îmbrăţişeze amoros aromele acestui veac, prin înmulţirea sugestiilor romantice, prin presărarea cu detalii evocatoare: „Ne prelingem încet prin/ vorbe de noapte/ tremură timpul de dor/ În fiece gest începe un/ gând./ Ne temem de-amurg, ne/ temem de zori./ Se-amestecă-n trupuri/ aromele când/ amurgul în noi descântă fiori…/ mâinile noastre mereu sunt doar una şi/ ochii…pecete şi / gura…chemări./ Parfum de abis şi trup de/ femeie…/ sunt basmul născut din/ pelin... / şi şoaptă-s ascunsă în/ gânduri de fee/ şi-s sete şi-s durere şi-s... / chin.”
Tonul lirismului, unul direct, se instaurează în ecuaţia emoţional-senzuală („Mai ninge-mă cu gura./ Când/ umărul se pleacă/ găseşte-mă-n seminţe/ şi fii porunca mea!/ Mai lasă înc-odată ca sufletul/ să-ţi treacă iubirii vechi hotarul!/ Mai ninge-mă c-o stea!”), în construcţii retorice de un realism edulcorat, în proiecţiunea simbolică a amănuntului, în observaţie şi discernămînt. Alteori se reduce la descifrarea căutării de sine, a configuraţiei sale sufleteşti.
Poezia Leliei este una a nostalgiei, a duioşiei, a dragostei neîmplinite, iar unei sensibilităţi atît de mari îi corespund mijloace artistice şi materiale verbale identice: „Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,/ cel care frământă silabele cu sângele lui./ Eu sunt vrăjitorul luminii,/ cel care închide întunericul/ în sâmburi de cireşe amare,/ cel care adună ploile/ în matca râurilor,/ cel care seacă izvoarele lacrimilor/ cu sărutări de soare./ Eu sunt vrăjitorul/ care face cuvintele să cânte/ sub frunţi înnegurate.../ Te aştept pe tine,/ menestrel de sub vechiul turn,…/ Sunt aici ducând cu mine/ răni de dor,/ ţinând în mâna fluturii albaştri ai nopţii/ în care ne atingem/ doar sufletele.” Iată un poem respirînd siguranţa, rafinamentul unei bucăţi de virtuozitate, de ars poetica, Lelia Mossora nu poate să trăiască fără vraja cuvintelor.
Alte poeme se revarsă cu fîşîitul vremii trecute, cu moleşeală îndrăgostită, versul suflă uşor în jarul unor amintiri sau în luminiţa unor nostalgii („Culege-mă cu gura şi să lăsăm/ visării/ culorile de toamnă, cununile de jar.../ În catedrala noastră intrat-am/ neştiuţi/ şi-n candela uitării ne ardem/ începutul... / Şi ochii ni-s vitralii...şi/ degetele...nunţi/ ce despletesc în carne întreg/ necunoscutul.”), făcînd loc spontaneităţii lirice şi uneori misterului ca puncte de plecare ale unei solidarităţi cu sensibilitatea cititorului. Astfel de poeme cadrează cu realităţile noastre sufleteşti, sensibilitatea poetei pătrunsă de un sentiment elegiac („Cocorii te duc în alt an/ şi vântul doineşte a jale./ Te caut prin vise în van./ Mirarea se-aşterne în ochi,/ genunchii strivesc iar căldura/ şi-n palme feresc de deochi/ întoarsă-ţi în mine făptura.”), sporindu-ne emotivitatea prin instrumentul versului atît de pur, dar firesc meşteşugit. Puritatea este împinsă pînă la perfecţie cu netăgăduit echilibru, tratată după legile inteligenţei. Tema dragostei, a vieţii şi a morţii sînt metodic, armonios şi cu măsură dezvoltate. Pentru cititorul de ocazie, dar şi pentru cel cu vocaţia lecturii poetice, poemele din „Vrăjitorul cuvintelor” au o modernitate accesibilă la primul strat al percepţiei, pentru că nu pretind cercetarea unor arhitecturi complicate: codul poetic, transparenţa stilistică, limbajul lor se dovedesc a avea armonie: „Şi-mi e să mai ning.../ Mi-e albastru de-abis/ …Îmi este ninsoare şi-mi este descânt./ …Îmi este plecare şi-mi este/ şi vânt…/ Şi alb...şi nesomn,/ şi mi-e lună./ Mi-este departe de tine/ şi frig./ Mi-e amurg şi pustiu./ Mi-e curcubeu şi-mi e/ să mai ning./ Mi-e, unde eşti,/ să mai ştiu./ Sete îmi este şi iar îmi e dor,/ mi-e rană de cântec în gând./ Îmi este şi spaimă.../ îmi este şi... nor”. Dialogul cu „Vrăjitorul cuvintelor” poate însemna consens cu viziunea unei poete extrem de sensibile, despre lumea îngrădită de mecanisme şi obstinaţii. Măsura poetei pe care i-o propun poemele este hipersensibilitatea pătrunsă de tonicitatea şi de frumuseţea gesturilor de dragoste. Lelia Mossora, poetă a iubirii, adeptă a sensibleriei şi a formulei „coeur sensible e la bienséance”, are cultură literară, capacitate artistică şi convingerea misiunii de poet.
Maria-Diana Popescu
-------------------------------------------------------------------
Lélia Mossora arrived in this world one night in June 26, 1951, in a Moldavian hamlet close to Cotnari. One could say she arrived quickly in this world, to breath, to cry, to be delighted, to live and, undoubtedly, to write what she writes nowadays, poems which come from deep within the heart.
Following primary school and college, she attended the Faculty of Arts at the Alexandru Ioan Cuza University in Iaşi, completing a major in Romanian and French studies. She worked as a teacher in several schools until 1990, when, according to her own statements, had the „privilege” to teach at an orphanage school in Iaşi County. There, she had the chance to discover the soul of these children like nobody else: „I left a part of myself there, and those years profoundly marked me because the children there knew how to give all they had much better than those in ordinary schools. It is there that I cried for the first time at a Christmas celebration, and it is there that I felt that warm touch of a child in eternal search for its mother”.
Nowadays, she teaches at another school, not far from that „beautiful old school” where she worked for nine years but which doesn’t exist anymore. She divides her time between her pupils, domestic activities, writing and the wonder of the Internet, a virtual space where I met her and where I admired her literary creations!
In one of her e-mails, talking about poetry, she wrote: „I didn’t achieve much in life, but I pride myself in my two wonderful children, in the respect that my former pupils give me when I meet them in the street, and in the numerous poems I have produced”.
Do you think it is little thing? Not me!
To Lélia Mossora, a gifted poet!
George ROCA
Sydney, Australia
=================================
Cred ca mă reprezintă poezia:
Vrăjitorul cuvintelor
Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.
Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.
Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunţi înnegurate...
Te aştept pe tine ,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişeaza pe lănga ziduri
căutând un om...
Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.
Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.
Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.
Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.
Le magicien des mots
Je suis le magicien des mots,
celui qui pétrit les syllabes avec son sang.
Je suis le magicien de la lumière,
celui qui ferme l’obscurité
dans des noyaux de cerises amères,
celui qui rassemble les pluies
dans l’eau des rivières,
celui qui sèche la source des larmes
avec des baisers ensoleillés.
Je suis le magicien
qui fait chanter les mots
sous des fronts assombris…
Je t’attends comme un ménestrel sous la vieille tour,
Toi, une ombre que se glisse le long des murs
en cherchant un homme…
Je suis là,
porteur de blessures d'amour,
en tenant dans ma main
les bleus papillons de la nuit
où nous touchons nos cœurs -
et nos cœurs seulement.
Où est-ce que tu me cherches ?
Je suis là en marchant nu-pieds
sur ce silence de monastère…tendu entre nous.
Je suis là pour comprendre
pourquoi l'aube arrive si tard.
Je suis à pour t’enseigner les vérités
cachées dans les semences du coquelicot.
The wizard of word
I am the wizard of words,
that mixes syllables with his blood.
I am the wizard of light,
that locks the darkness
in wild cherry seeds,
that gather rain
in the river beds,
that drains the tear springs
with sun kisses.
I am the wizard
that makes the words sing
under the power of frowned foreheads...
I’m waiting for you ,
a minstrel under the old tower,
a shadow sneaking near the walls
looking for a man...
I’m here taking with me
wounds of love,
holding
blue night butterflies
when only our souls touch…
Where are you looking for me ?
I’m here stepping barefoot
on the deep silence ... laid amongst us.
I’m here to understand
why the sunrise comes so late.
I’m here to teach you the truth
hidden in the poppy seeds.
================================
http://reteaualiterara.ning.com/profile/LeliaMossora
http://reteaualiterara.ning.com/video/video/listForContributor?screenName=1nvulc0tmd6p8
http://militeraturas.ning.com/profile/LeliaMossora
http://dialogeuropean.ning.com/profile/LeliaMossora
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/POEZIE/Poeme%20de%20dor%20de%20Lelia%20Mossora.htm
http://www.romanianvip.com/?s=LELIA+MOSSORA
http://blog.voxword.com/LELIA/
http://www.atheneum.ca/userinfo.php?uid=526
http://www.poezii.biz/poezii.php?author=12213
http://bookblog.ro/poezii/index.php?tag=mossora.lelia
http://www.agonia.ro/index.php/author/0028000/Lelia_Mossora
http://www.sferaonline.ro/sectiuni/search/
http://www.versuri.com/src/browseuserlwork.php
- Website / Pagina Internet:
- http://blog.voxword.com/LELIA/
LELIA MOSSORA - ALBATROS UCIS - PPS
Fotografiile lui Lelia Mossora
Fişierele video ale lui Lelia Mossora
-
LELIA MOSSORA - CINE ESTI ?
Adăugat de Lelia Mossora
-
LELIA MOSSORA - TREMURUL AMURGULUI
Adăugat de Lelia Mossora
-
LELIA MOSSORA - VIS NETERMINAT
Adăugat de Lelia Mossora
Lelia Mossora's Blog
Leliei şi visului ei
Am prins visul cu palmele tale
sângeriu înflorite de timpul
spart în cioburi de clipe .
Prin restul trupului tău
fluieră cuvintele
în culori silabisite
de mătasea ruginită
a tăcerii murmurate
în dulcele-amărui al buzelor tale
pe naiul toamnei...
Şi nu mai ştiu :
toamna sau tu eşti cea care pleacă
î… Continuare
Postat în Noiembrie 9, 2009 la 6:00am ‚Äî 1 Comentariu
Cel care pleacă mereu
…se întoarce să culeagă rănile celuilalt
ca pe o vindecare
de propria-i durere.
A dispărut doar ziua
În care credeai
Că unu şi cu unu fac unu
Sau poate…
Că nici n-a existat.
Lelia Mossora
5 nov 2009
Postat în Noiembrie 7, 2009 la 9:00am ‚Äî 1 Comentariu
Gri
Eu nu te-am învăţat
Decât iubirea.
Tu m-ai învăţat minciuna.
Eu te-am învăţat un curcubeu.
Tu m-ai învăţat doar gri.
Eu ţi-am atins gândul.
Tu mi-ai destrămat visul.
Eu te-am purtat spre infinit.
Tu mi-ai adus
Zori de singurătate.
Eu nu ţi-am dăruit decât
Sărutul buzelor de mac.
Tu, doar frigul… Continuare
Postat în Noiembrie 7, 2009 la 8:30am ‚Äî
Aripă frântă
Timpul se condensează
În şoapte.
Picură lacrimi
Din ochii albaştri ai cerului.
Mâinile se întind
Să prindă păsările paradisului.
Mă dor sunetele
Care curg în clepsidra timpului tău.
Mă dor paşii făcuţi înapoi
Pe ţărmul gol.
Umbra ta îmi săruta fruntea.
Dorul mă caută.
Gustul meu dulce-amar
Îţi pribe… Continuare
Postat în Noiembrie 6, 2009 la 1:00am ‚Äî
De ce [ 7 ]
Praf de lună nouă
Cerne din cer.
Silabele se încurcă
Pe un drum mereu întors
În semn de întrebare.
Am strâns în palme
Tot zborul pescăruşilor
Să ţi-l dăruiesc
Înalt
Şi
Albastru.
Amintirile se strecoară tiptil
Prin frunzele aşternute
Târziu în parcuri.
O bancă stingheră
Priveşte pieziş
De singurătate.
Si… Continuare
Postat în Noiembrie 6, 2009 la 1:00am ‚Äî
Vis neterminat
Timpul
se sparge în ţăndări
în palmele tale.
Frămânţi cuvintele
ca pe o bucată de mătase
din haina toamnei.
Culorile îţi ruginesc pe pleoape.
în degete ţii naiul
trupului meu
silabisind
fiecare tresărire.
Tăcerea tremură
pe buzele tale.
Dulce-amar
te aprinzi ca un felinar
luminând un drum
care nu… Continuare
Postat în Octombrie 28, 2009 la 10:30am ‚Äî
Eu…tu…
Tu
eşti toamna
în care m-am născut
din abisuri adunate în suflet.
Eu
sunt anotimpul tău
în care se coc gesturi
şi priviri
culese în amurguri.
Tu
eşti clepsidra mea
fără timp.
Eu
sunt tăcerea care răsună
în mânăstiri pustii.
Tu
eşti visul.
Eu
sunt corola.
Tu
eşti mirarea.
Eu
sunt durerea.
Tu
eşti săm… Continuare
Postat în Octombrie 28, 2009 la 10:00am ‚Äî
Scâncet
Tudor Gheorghe - Octombrie
Asculta mai multe audio Muzica
Umbre cum curg
Pe stele culcate
Tresărind în amurg
Tăceri însetate.
Spre tine mă duc
Să-ţi vindec abi… Continuare
Postat în Octombrie 26, 2009 la 6:30am ‚Äî
Je t' apprendrai l'amour.....
Postat în Octombrie 22, 2009 la 11:30pm ‚Äî
Sunt [ 4 ]
Sunt picătura de ploaie
prelinsă pe umărul tău.
Sunt mirarea care se despleteşte
în privirea ta.
Sunt palma
care îţi mângâie lumina.
Sunt pasul
pe care îl faci prin timp.
Sunt culoarea toamnei
care desfrunzeste gândurile.
Sunt sărutul
care îţi alungă asfinţitul
de pe frunte.
Sunt popasul tău de seară.
Sunt… Continuare
Postat în Octombrie 21, 2009 la 11:30am ‚Äî
Ca şi cum...ca şi când...
De ce sunt goală?
De ce te simt ca şi cum aş fi EU?
De ce se întoarce timpul
deşi l-aş fi vrut uitat ?
De ce mă dor toate amintirile ?
De ce azi
mă întreb despre cine sau ce am fost ?
De ce
eşti doar tu cel pe care l-am căutat
inconştient
atâta timp ?
De ce azi şi nu ieri ?
De ce tu şi nu...?
De ce… Continuare
Postat în Octombrie 17, 2009 la 9:00pm ‚Äî 1 Comentariu
Jazz de toamnă
În mine e-o veşnică luptă,
în tine -i un crâncen război.
Rănitul cu-o aripă ruptă
e îngerul pierdut de noi doi.
Răsună din lupta eternă
goarne de dor ; bat tobe de vis.
Războiul e-o tristă tavernă
în care iubirea s-a-nchis.
E seară în luptă şi toamnă-i în jur,
război e în frunze, victorii în vânt.
Tăcerea… Continuare
Postat în Octombrie 11, 2009 la 1:00pm ‚Äî
Panou de comentarii (114 comentarii)
- La 7:04pm on Noiembrie 09, 2009, Aionesei Mihaela i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 2:09pm în Noiembrie 9, 2009,
Rodica Elena LUPU a spus...
- SCARA CU FLORI
Urcăm inevitabilele trepte
Cu-n trup evoluat treptat
Purtând în spate trista scară
A celor ce-au fost şi-am uitat.
Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând în gânduri clorofila
Tot ridicând bătrâna floare
Cu apa vieţii şi lumina,
Dar obosim şi ne prefacem
Că nu mai ştim care-i urcuşul
Şi coborâm către origini
Să ne-ncălzim din timp culcuşul.
Iar când se-aprind tăceri de piatră
Şi nu mai ştim ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Să luăm în braţe rădăcina.
Rodica Elena LUPU
Din volumul AUTOPORTRET
editura ANAMAROL, Bucuresti, 2009
- La 3:39pm în Noiembrie 7, 2009,
stelian_39 a spus...
- La 11:32pm on Octombrie 26, 2009, Emanuel Pope i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 11:03pm în Octombrie 26, 2009,
Emanuel Pope a spus...
- Fascinant.Vă sunt îndatorat.
- La 9:44pm în Octombrie 26, 2009,
Mara a spus... - Multumesc din suflet, Lelia Mossora ! O seara minunata !
- La 6:23pm în Octombrie 26, 2009,
Emanuel Pope a spus...
- Incântat să descopăr un iubitor de fado. Cu plecăciune.
- La 9:19pm în Octombrie 25, 2009,
Mara a spus...
- Multumesc frumos ! E o surpriza neasteptata. Multumim ca ne faci viata mai frumoasa, mai calda. Cu drag, Mara.
- La 6:25pm în Octombrie 25, 2009,
Constantin Grecu a spus... - M-AM ÎNTORS PE PAGINA TA,
SĂ-MI REÎNTÂLNESC TINEREŢEA!
SĂ TE REÎNTÂLNESC PE TINE,
STEA, CE STRĂLUCEŞTI ÎN LUME!
SUB CONDEIUL TĂU,
CUVÂNTUL CAPĂTĂ SUBSTANŢĂ,
PARCĂ ÎNSUŞI DUMNEZEU,
NE DĂ MAI MULTĂ IMPORTANŢĂ!
SE APROPIE DE NOI ŞI NE MÂNGÂIE,
PRIN VERSUL TĂU CALD,DE POEZIE!
- La 3:21pm on Octombrie 25, 2009, Livischi Elena i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
Despre
Parteneri
Activitatea Recentă
INVATAND
Doamne,
Invatand
Sa iubesc cu iubirea
Am fugit de Tine
Si m-am ascuns
In Bratele Tale!
ORTODOXIE
Fie ca citesti in Natura, fie ca citesti in carti, nu poti sa traiesti fara sa citesti, caci a trai biologic este diferit a trai, dupa cum a fi om inseamna a avea suflet. A trai este a citi in aceeasi masura in care in care a nu citi este a-ti anu...
Sa vad Nepotul lui Rameau, cu maestrii Gheorghe Dinica si Marin Moraru a fost o experientza memorabila. Eram student la Grigorescu si am primit un pass de intrare de la prietenii pe care ii aveam la institutul de teatru. Sfarsitul anilor '70. Poti...
Constatari nu foarte pertinente, la 5 jumatate dimineata:) : din nou, un text inchegat, unitar si...socant, in sensul bun al cuvantului. Unde altundeva gasesti coaste din puf de papadie (of, si ce frumos e sa sufli in papadia asta a ta!) si imagin...
De la Magazinul de cadouri
Astazi (11 noiembrie) il sarbatorim pe Sfantul Mare Mucenic Mina, mare facator de minuni, ajutator grabnic si folositor minunat.
Pentru cine doreste sa se roage la Sf. Mina, am adaugat mai jos acatistul si rugaciunea catre sfantul. Se mai pot des...
Cultural News
Acceptable books list being proposed for Catholic schools
Catholic school administrators are proposing all novels and books undergo a central review and approval process before being used in classrooms.
Nabokov's highly original dream
It's the literary story of 2009. But it begins almost 60 years ago with the most famous Conflagration That Never Was in American literature.
carti recomandate
© 2009 Creat de Gelu Vlaşin în Ning. Creează propria ta reţea socială
Embleme | Raportare eroare | Confidenţialitate | Termeni de utilizare a serviciilor
