poezie, proza, literatura, muzica, pictura, arta, cultura, evenimente, stiri
-
Lelia Mossora
- 58, Feminin
- IASI
- România
- Partajare
- Comentarii Publicate pe Blog (163)
- Discuţii (3)
- Evenimente
- Grupuri (1)
- Fotografii (14)
- Albume foto (9)
- Fişiere video (198)
Muzică
Discuţiile lui Lelia Mossora
Antologie I - Blesteme
A primit răspuns Dec. 7, 2008
Iceberg
1 răspuns
Această discuţie este începută. Cel mai recent răspuns de VIOLETTE Nov. 17, 2008.
Icoana
A primit răspuns Mai. 24, 2008
Pagina lui Lelia Mossora
Cadouri primite (7)
Panglica Roz
De la florentina orman
Panglica Roz
De la valentina
Panglica Roz
De la elena1953
Panglica Roz
De la Aionesei Mihaela
Bilet de mulţumiri
De la Emanuel Pope
Buchet de trandafiri
De la Livischi Elena
Activitatea Recentă
Eu…tu…
Tu
eşti toamna
în care m-am născut
din abisuri adunate în suflet.
Eu
sunt anotimpul tău
în care se coc gesturi
şi priviri
culese în amurguri.
Tu
eşti clepsidra mea
fără timp.
Eu
sunt tăcerea care răsună
în mânăstiri pustii.
Tu
eşti v...
redare BOGDAN CURTA - DOR DE CRACIUN -9 MB - COLAJ
51:58
un decembrie bland d-na lelia, sanatate si mult succes !
Click here to more art images
un decembrie bland d-na lelia, sanatate si mult succes !
Click here to more art images
redare Adevarul despre..de Lelia Mossora - recita Alina Arbajter
02:57
Plutesc pe ape de dor-
în simfonia stelelor ce doare-
bărci de vise şi zbor
în rugă de valuri furate .
Căzută în genunchi de ape ,
sărut pe cer
iluminarea
din gândul tău - far efemer.
Mâini apuse în stele de mare
întind
trupului tău - de ape - c...
Informaţii pentru profil
- Your artistic interests / Preocuparile tale artistice / Tus preocupaciones artisticas:
- poet, interesat de cultura, pasionat de lectura
- About Me (mini cv) / Despre mine (mini cv) :
- După cum ne face cunoscut, Lelia Mossora s-a născut într-o noapte, pe 26 iunie 1951, într-un târg moldovean aproape de Cotnari, s-a grăbit să vină cât mai repede pe lume... să respire, să plângă, să se bucure, să trăiască şi probabil să scrie ce scrie azi, poezii din adâncul inimii!
După şcoala primară, gimnaziu şi liceu, urmează facultatea de litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia română - franceza. Funcţionează ca profesor la mai multe şcoli, până prin 1990, când, după cum ne relatează domnia sa, are „privilegiul” să lucreze la şcoala unei case de copii din judetul Iaşi, loc în care a putut să descopere sufletul copiilor aşa cum nu ar fi reuşit altundeva: „Am lăsat acolo o parte din mine şi anii aceia m-au marcat profund pentru că acei copii ştiu să dăruiască tot ce au în alt mod decât copiii din şcolile obişnuite. Acolo am plans pentru prima oară la o serbare de Crăciun... Acolo am simţit atingerea aceea caldă a copilului în căutarea eternă a mamei...”
În prezent profesează la o altă şcoală destul de apopiată ca locaţie... de „şcoala cea veche şi minunată”, şcoală în care a lucrat 9 ani, dar care acum nu mai există... Îşi împarte timpul între elevii săi, casă, scris şi mirajul internetului, loc unde am întălnit-o şi unde i-am admirat creaţiile literare!
Într-unul din e-mailuri, vorbind despre poezie, mi-a scris: „Nu am realizat mare lucru în viaţă, dar mă laud cu doi copii superbi, cu respectul care mi-l dau foştii mei elevi când mă întâlnesc pe stradă şi poeziile pe care le-am scris în număr destul de mare...”
Credeţi că este puţin? Eu, nu!
Leliei Mossora... o poetă cu har!
George ROCA
Redactor revista AGERO
http://www.agero-stuttgart.de/
.............................................................................................
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Peniţa înmuiată în relief şi siguranţă
Lelia Mossora îşi continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neaşteptat pe atît de natural şi de frumos întemeiat. Colina recentelor construcţii lirice, împodobită cu temple şi sculpturi, rămîne în picioare ca însuşi sufletul poetei îndantelat de singurătate şi de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai opreşte-ţi pasul, secundă care treci" însetată de cunoaştere şi de iubire pură, însetată de acel fior care umple Fiinţa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuţia adoraţiei”: „Îţi muşc din carne flori de sânge/
şi gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declaraţie de dragoste, păşeşte pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, îşi aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamaţia, apoi se micşoreză pînă la starea de ecou, aşteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice.
E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în horbote fin lucrate materialul preţios al sensibilităţii sale: „de îngeri noaptea poposind/ pe mal de suflet înflorind/ cerşind mereu doar un minut / cel mult durut..şi nenăscut.../… Din coji de suflet/ mi-am făcut hamac / şi tac ...şi tac / că să mă-mbrac/ în haine de iubiri şi tort / să nu mai port../ osânda visului întors/ pe dos de vise adormind/ şi irosind/ iar timpul tors / în caier vechi de vorbe iar / cu scânteierile-i de jar...”
Amestec de graţie, gingăşie, nelinişte, de ingenios, de cotidian, sunetul profund al violoncelului este întretăiat de ţipătul unui “albatros ucis”, pe care stîngaci, timpul poetei îl ţinteşte în aripi (“Mi-am ars aripile în van/ la focul care mă chema;/ era o iarnă cât un an/ şi-un început ce secera”), dar şi de strigătul dezolat al unei inimi pasionale, cînd corabii pleacă sau sosesc, spre a-i popula sau goli existenţa de anotimpuri: „cu flori de tei... Ningea pe noi/
prea albul timpului apus;/ se despleteau amurguri noi/ spre-un început ce s-a fost dus”.
Puterea de expresie , nu este totuşi, numai ochiul poetei, atent la cer şi la zbor, ea îşi înmoaie peniţa în intimismul discret, în relief şi siguranţă, în contur de lumină. Fiecare gest al poetei este însufleţit de aripi ce-l înalţă, urmărind traiectoria fină a unei muzicalităţi izvorite din sfere egale. Nimic dat spre risipă, „templul adorării” cu porfire, colonade, agate şi causerii poetice este decorul fascinant, zguduit de un fior musical, de cel al destrămării universale. Libere de ele însele, poemele sînt înveşmîntate de acea suavitate expresivă, de acel frumos amestec de feminitate şi de dorinţă, ce fuzionează într-o armonie desăvîrşită.
Dincolo de seninătatea frumuseţii lor, poemele au „o blîndeţe, un aer duios, ce vin mai degrabă din superioritatea indulgentă, decît din slăbiciunea sufletească. Construcţiile lirice ale poetei Leliei Mossora sînt manifestări ale frumosului, iar frumosul, ştim bine, este reprezentarea unui continuum Divin.
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de
-------------------------------------------------------------------------------
LELIA MOSSORA, POETA DEMNELOR IUBIRI
Aromele acestui veac
Maria-Diana Popescu
Nu măruntă mi-a fost încîntarea cînd au sosit pe adresa mea, de la profesoara Lelia MOSSORA, trei cărţi impecabile, în format electronic: „PRIDVOR DE DRAGOSTE”, ALERGĂTORUL DE CURSĂ LUNGĂ” şi „VRĂJITORUL CUVINTELOR”. M-am oprit asupra ultimei, cu promisiunea (re)întoarcerii, pe rînd, la primele două. Poetă a timpului prezent, ştim noi?, poate a timpului de va veni, Lelia Mosora îşi alătură glasul corului poetic ce se cîntă pe toate vocile lumii. În timp ce azi, scriitori, o mie, fac eforturi pentru înnobilarea licenţiozităţii, Lelia Mossora scrie cu transparenţa apei de munte, limpede, dar nu grăbită, valuri uşoare răzbat din vers să îmbrăţişeze amoros aromele acestui veac, prin înmulţirea sugestiilor romantice, prin presărarea cu detalii evocatoare: „Ne prelingem încet prin/ vorbe de noapte/ tremură timpul de dor/ În fiece gest începe un/ gând./ Ne temem de-amurg, ne/ temem de zori./ Se-amestecă-n trupuri/ aromele când/ amurgul în noi descântă fiori…/ mâinile noastre mereu sunt doar una şi/ ochii…pecete şi / gura…chemări./ Parfum de abis şi trup de/ femeie…/ sunt basmul născut din/ pelin... / şi şoaptă-s ascunsă în/ gânduri de fee/ şi-s sete şi-s durere şi-s... / chin.”
Tonul lirismului, unul direct, se instaurează în ecuaţia emoţional-senzuală („Mai ninge-mă cu gura./ Când/ umărul se pleacă/ găseşte-mă-n seminţe/ şi fii porunca mea!/ Mai lasă înc-odată ca sufletul/ să-ţi treacă iubirii vechi hotarul!/ Mai ninge-mă c-o stea!”), în construcţii retorice de un realism edulcorat, în proiecţiunea simbolică a amănuntului, în observaţie şi discernămînt. Alteori se reduce la descifrarea căutării de sine, a configuraţiei sale sufleteşti.
Poezia Leliei este una a nostalgiei, a duioşiei, a dragostei neîmplinite, iar unei sensibilităţi atît de mari îi corespund mijloace artistice şi materiale verbale identice: „Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,/ cel care frământă silabele cu sângele lui./ Eu sunt vrăjitorul luminii,/ cel care închide întunericul/ în sâmburi de cireşe amare,/ cel care adună ploile/ în matca râurilor,/ cel care seacă izvoarele lacrimilor/ cu sărutări de soare./ Eu sunt vrăjitorul/ care face cuvintele să cânte/ sub frunţi înnegurate.../ Te aştept pe tine,/ menestrel de sub vechiul turn,…/ Sunt aici ducând cu mine/ răni de dor,/ ţinând în mâna fluturii albaştri ai nopţii/ în care ne atingem/ doar sufletele.” Iată un poem respirînd siguranţa, rafinamentul unei bucăţi de virtuozitate, de ars poetica, Lelia Mossora nu poate să trăiască fără vraja cuvintelor.
Alte poeme se revarsă cu fîşîitul vremii trecute, cu moleşeală îndrăgostită, versul suflă uşor în jarul unor amintiri sau în luminiţa unor nostalgii („Culege-mă cu gura şi să lăsăm/ visării/ culorile de toamnă, cununile de jar.../ În catedrala noastră intrat-am/ neştiuţi/ şi-n candela uitării ne ardem/ începutul... / Şi ochii ni-s vitralii...şi/ degetele...nunţi/ ce despletesc în carne întreg/ necunoscutul.”), făcînd loc spontaneităţii lirice şi uneori misterului ca puncte de plecare ale unei solidarităţi cu sensibilitatea cititorului. Astfel de poeme cadrează cu realităţile noastre sufleteşti, sensibilitatea poetei pătrunsă de un sentiment elegiac („Cocorii te duc în alt an/ şi vântul doineşte a jale./ Te caut prin vise în van./ Mirarea se-aşterne în ochi,/ genunchii strivesc iar căldura/ şi-n palme feresc de deochi/ întoarsă-ţi în mine făptura.”), sporindu-ne emotivitatea prin instrumentul versului atît de pur, dar firesc meşteşugit. Puritatea este împinsă pînă la perfecţie cu netăgăduit echilibru, tratată după legile inteligenţei. Tema dragostei, a vieţii şi a morţii sînt metodic, armonios şi cu măsură dezvoltate. Pentru cititorul de ocazie, dar şi pentru cel cu vocaţia lecturii poetice, poemele din „Vrăjitorul cuvintelor” au o modernitate accesibilă la primul strat al percepţiei, pentru că nu pretind cercetarea unor arhitecturi complicate: codul poetic, transparenţa stilistică, limbajul lor se dovedesc a avea armonie: „Şi-mi e să mai ning.../ Mi-e albastru de-abis/ …Îmi este ninsoare şi-mi este descânt./ …Îmi este plecare şi-mi este/ şi vânt…/ Şi alb...şi nesomn,/ şi mi-e lună./ Mi-este departe de tine/ şi frig./ Mi-e amurg şi pustiu./ Mi-e curcubeu şi-mi e/ să mai ning./ Mi-e, unde eşti,/ să mai ştiu./ Sete îmi este şi iar îmi e dor,/ mi-e rană de cântec în gând./ Îmi este şi spaimă.../ îmi este şi... nor”. Dialogul cu „Vrăjitorul cuvintelor” poate însemna consens cu viziunea unei poete extrem de sensibile, despre lumea îngrădită de mecanisme şi obstinaţii. Măsura poetei pe care i-o propun poemele este hipersensibilitatea pătrunsă de tonicitatea şi de frumuseţea gesturilor de dragoste. Lelia Mossora, poetă a iubirii, adeptă a sensibleriei şi a formulei „coeur sensible e la bienséance”, are cultură literară, capacitate artistică şi convingerea misiunii de poet.
Maria-Diana Popescu
-------------------------------------------------------------------
Lélia Mossora arrived in this world one night in June 26, 1951, in a Moldavian hamlet close to Cotnari. One could say she arrived quickly in this world, to breath, to cry, to be delighted, to live and, undoubtedly, to write what she writes nowadays, poems which come from deep within the heart.
Following primary school and college, she attended the Faculty of Arts at the Alexandru Ioan Cuza University in Iaşi, completing a major in Romanian and French studies. She worked as a teacher in several schools until 1990, when, according to her own statements, had the „privilege” to teach at an orphanage school in Iaşi County. There, she had the chance to discover the soul of these children like nobody else: „I left a part of myself there, and those years profoundly marked me because the children there knew how to give all they had much better than those in ordinary schools. It is there that I cried for the first time at a Christmas celebration, and it is there that I felt that warm touch of a child in eternal search for its mother”.
Nowadays, she teaches at another school, not far from that „beautiful old school” where she worked for nine years but which doesn’t exist anymore. She divides her time between her pupils, domestic activities, writing and the wonder of the Internet, a virtual space where I met her and where I admired her literary creations!
In one of her e-mails, talking about poetry, she wrote: „I didn’t achieve much in life, but I pride myself in my two wonderful children, in the respect that my former pupils give me when I meet them in the street, and in the numerous poems I have produced”.
Do you think it is little thing? Not me!
To Lélia Mossora, a gifted poet!
George ROCA
Sydney, Australia
=================================
Cred ca mă reprezintă poezia:
Vrăjitorul cuvintelor
Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.
Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.
Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele sa cânte
sub frunţi înnegurate...
Te aştept pe tine ,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişeaza pe lănga ziduri
căutând un om...
Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.
Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.
Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.
Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.
Le magicien des mots
Je suis le magicien des mots,
celui qui pétrit les syllabes avec son sang.
Je suis le magicien de la lumière,
celui qui ferme l’obscurité
dans des noyaux de cerises amères,
celui qui rassemble les pluies
dans l’eau des rivières,
celui qui sèche la source des larmes
avec des baisers ensoleillés.
Je suis le magicien
qui fait chanter les mots
sous des fronts assombris…
Je t’attends comme un ménestrel sous la vieille tour,
Toi, une ombre que se glisse le long des murs
en cherchant un homme…
Je suis là,
porteur de blessures d'amour,
en tenant dans ma main
les bleus papillons de la nuit
où nous touchons nos cœurs -
et nos cœurs seulement.
Où est-ce que tu me cherches ?
Je suis là en marchant nu-pieds
sur ce silence de monastère…tendu entre nous.
Je suis là pour comprendre
pourquoi l'aube arrive si tard.
Je suis à pour t’enseigner les vérités
cachées dans les semences du coquelicot.
The wizard of word
I am the wizard of words,
that mixes syllables with his blood.
I am the wizard of light,
that locks the darkness
in wild cherry seeds,
that gather rain
in the river beds,
that drains the tear springs
with sun kisses.
I am the wizard
that makes the words sing
under the power of frowned foreheads...
I’m waiting for you ,
a minstrel under the old tower,
a shadow sneaking near the walls
looking for a man...
I’m here taking with me
wounds of love,
holding
blue night butterflies
when only our souls touch…
Where are you looking for me ?
I’m here stepping barefoot
on the deep silence ... laid amongst us.
I’m here to understand
why the sunrise comes so late.
I’m here to teach you the truth
hidden in the poppy seeds.
================================
http://reteaualiterara.ning.com/profile/LeliaMossora
http://reteaualiterara.ning.com/video/video/listForContributor?scre...
http://militeraturas.ning.com/profile/LeliaMossora
http://dialogeuropean.ning.com/profile/LeliaMossora
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/POEZIE/Poeme%20de%20dor...
http://www.romanianvip.com/?s=LELIA+MOSSORA
http://blog.voxword.com/LELIA/
http://www.atheneum.ca/userinfo.php?uid=526
http://www.poezii.biz/poezii.php?author=12213
http://bookblog.ro/poezii/index.php?tag=mossora.lelia
http://www.agonia.ro/index.php/author/0028000/Lelia_Mossora
http://www.sferaonline.ro/sectiuni/search/
http://www.versuri.com/src/browseuserlwork.php
- Website / Pagina Internet:
- http://blog.voxword.com/LELIA/
LELIA MOSSORA - ALBATROS UCIS - PPS
Fotografiile lui Lelia Mossora
Fişierele video ale lui Lelia Mossora
-
![Singer Zara " Adagio" [cover version] Певица Зара](http://api.ning.com/files/*8At81YPcVLqvjWlp1CsDyu34ozCzMpbfujx*ZrgtAfH2WOoMwCpNDu25Nh3mY6j*0loflakM8Rdq8k1SjYjB5IqBtvYb923/284962663.jpeg?width=136)
-
Zara - Dle yaman
Adăugat de Lelia Mossora
-
Lelia Mossora's Blog
Dragoste în hula de mare
Plutesc pe ape de dor-
în simfonia stelelor ce doare-
bărci de vise şi zbor
în rugă de valuri furate .
Căzută în genunchi de ape ,
sărut pe cer
iluminarea
din gândul tău - far efemer.
Mâini apuse în stele de mare
întind
trupului tău - de ape - ce mă aprinde
cu herghelii înspumate -n zăbale de perle
şi mă cu… Continuare
Postat în Decembrie 1, 2009 la 10:30pm ‚Äî
Singurătatea alergătorului de cursă lungă
Umbra ta fără apusul meu.
Singurătatea ta fără mine.
Ochii tăi fără lacrimile mele.
Nopţile tale fără tremurul meu.
Mâinile tale fără trupul meu.
Tu
fără mine
Eu fără vocea ta
care să-mi aline somnul.
Tu
fără cuvintele mele.
Eu fără verbul
A SIMŢI.
Tu
fără verbul
A CREDE.
Noi fără noi.
Sângele fără… Continuare
Postat în Noiembrie 27, 2009 la 5:30am ‚Äî 1 Comentariu
Adevărul despre…
Nu vă cer
decât să existaţi !
Eu nu vă caut
ca să vă dăruiesc zâmbete false
ci doar visuri despre
ce ar putea exista
dincolo de voi.
Eu nu vă chem
decât să aflaţi
cum este parfumul zilelor de mai,
gustul de cireşe amare
prelins
pe buze coapte
de dor.
Eu nu vorbesc
cu vorbe despr… Continuare
Postat în Noiembrie 23, 2009 la 10:00pm ‚Äî 2 Comentarii
Robie în arbori
M-a prins toamna cu braţele arborilor ,
robindu-mă lor.
Închisă de scoarţa crestată în vremi inelare,
stau înăuntrul arborilor :
toamna mi-acoperă gândurile şi trupul
- amalgam de nudism întârziat
în propria-mi renaştere -
cu toate frunzele ei,
cu toate frunzele copacilor care
- uimiţ… Continuare
Postat în Noiembrie 21, 2009 la 5:30am ‚Äî
Rătăciri în umbra umbrei rătăcite
Sunt umbră -n umbra umbrei tale
rătăcitoare-n Noi
ca timpul ucigaş de toamne
al căror sânge curs din frunze
e revărsarea ruginie -n numele noastre,
în numele iubirii trecute
în agenda clipei
ce-aşterne-n tăceri ude ,
amar praf de uitare...
Pe drumuri curmate-n cuvinte de ploi
mi-alerg umbra -n umbra umbrei t… Continuare
Postat în Noiembrie 16, 2009 la 6:00pm ‚Äî
Albatros matado
Cada gesto inicial Aseméjese tiene tu llegada Pero…
Hiere mil de veces más.
Cada color de nostalgia Aseméjese en los últimos días
Pero aujourd' hoy ha completamente otra cosa…
más triste, más lejos del tiempo o éramos dos…
y solamente DOS…
Cada pensamiento Romperse de una orilla de hielo
y no somos ya l… Continuare
Postat în Noiembrie 15, 2009 la 8:00pm ‚Äî
Adevărul despre…
Nu vă cer
Decât să existaţi !
Eu nu vă caut
Că să vă dăruiesc zâmbete false
Ci doar visuri despre
Ce ar putea exista
Dincolo de voi.
Eu nu vă chem
Decât să aflaţi
Cum este parfumul zilelor de mai,
Gustul de cireşe amare
Prelins
Pe buze coapte
De dor.
Eu nu vorbesc
… Continuare
Decât să existaţi !
Eu nu vă caut
Că să vă dăruiesc zâmbete false
Ci doar visuri despre
Ce ar putea exista
Dincolo de voi.
Eu nu vă chem
Decât să aflaţi
Cum este parfumul zilelor de mai,
Gustul de cireşe amare
Prelins
Pe buze coapte
De dor.
Eu nu vorbesc
… Continuare
Postat în Noiembrie 15, 2009 la 6:30pm ‚Äî
Umbră rătăcită
Alei pustii
Îmi poartă paşii
Prin frunzele răscolite
De tristeţi autumnale.
Îţi caut din nou la răscruci umbra
Rătăcind prin lume.
Ascult ecoul vorbelor tale
Spuse demult.
Adevărul a rămas îngropat
Într-un timp
Care moare câte puţin
Cu fiecare clipă care trece
Peste noi.
Numele ne-a rămas
Undeva, într-o… Continuare
Postat în Noiembrie 12, 2009 la 11:30pm ‚Äî 2 Comentarii
Dincolo de sunet
Pribegesc printre vorbe
Alături de tine.
Silabele mă leagănă.
Glasul tău îmi pătrunde
În sânge.
Tu treci dincolo
De sunet
Inundându-mi trupul
Cu mireasma roşie a iubirii.
Te simt ca pe un ocean
Zbuciumat,
Ca pe un pescăruş poposit
Pe catargul umărului meu.
Lianele braţelor mele
Te cheamă.,
Deget… Continuare
Postat în Noiembrie 12, 2009 la 11:30pm ‚Äî
Leliei şi visului ei
Am prins visul cu palmele tale
sângeriu înflorite de timpul
spart în cioburi de clipe .
Prin restul trupului tău
fluieră cuvintele
în culori silabisite
de mătasea ruginită
a tăcerii murmurate
în dulcele-amărui al buzelor tale
pe naiul toamnei...
Şi nu mai ştiu :
toamna sau tu eşti cea care pleacă
î… Continuare
Postat în Noiembrie 9, 2009 la 6:00am ‚Äî 1 Comentariu
Cel care pleacă mereu
…se întoarce să culeagă rănile celuilalt
ca pe o vindecare
de propria-i durere.
A dispărut doar ziua
În care credeai
Că unu şi cu unu fac unu
Sau poate…
Că nici n-a existat.
Lelia Mossora
5 nov 2009
Postat în Noiembrie 7, 2009 la 9:00am ‚Äî
Gri
Eu nu te-am învăţat
Decât iubirea.
Tu m-ai învăţat minciuna.
Eu te-am învăţat un curcubeu.
Tu m-ai învăţat doar gri.
Eu ţi-am atins gândul.
Tu mi-ai destrămat visul.
Eu te-am purtat spre infinit.
Tu mi-ai adus
Zori de singurătate.
Eu nu ţi-am dăruit decât
Sărutul buzelor de mac.
Tu, doar frigul… Continuare
Postat în Noiembrie 7, 2009 la 8:30am ‚Äî
Aripă frântă
Timpul se condensează
În şoapte.
Picură lacrimi
Din ochii albaştri ai cerului.
Mâinile se întind
Să prindă păsările paradisului.
Mă dor sunetele
Care curg în clepsidra timpului tău.
Mă dor paşii făcuţi înapoi
Pe ţărmul gol.
Umbra ta îmi săruta fruntea.
Dorul mă caută.
Gustul meu dulce-amar
Îţi pribe… Continuare
Postat în Noiembrie 6, 2009 la 1:00am ‚Äî
De ce [ 7 ]
Praf de lună nouă
Cerne din cer.
Silabele se încurcă
Pe un drum mereu întors
În semn de întrebare.
Am strâns în palme
Tot zborul pescăruşilor
Să ţi-l dăruiesc
Înalt
Şi
Albastru.
Amintirile se strecoară tiptil
Prin frunzele aşternute
Târziu în parcuri.
O bancă stingheră
Priveşte pieziş
De singurătate.
Si… Continuare
Postat în Noiembrie 6, 2009 la 1:00am ‚Äî
Vis neterminat
Timpul
se sparge în ţăndări
în palmele tale.
Frămânţi cuvintele
ca pe o bucată de mătase
din haina toamnei.
Culorile îţi ruginesc pe pleoape.
în degete ţii naiul
trupului meu
silabisind
fiecare tresărire.
Tăcerea tremură
pe buzele tale.
Dulce-amar
te aprinzi ca un felinar
luminând un drum
care nu… Continuare
Postat în Octombrie 28, 2009 la 10:30am ‚Äî
Eu…tu…
Tu
eşti toamna
în care m-am născut
din abisuri adunate în suflet.
Eu
sunt anotimpul tău
în care se coc gesturi
şi priviri
culese în amurguri.
Tu
eşti clepsidra mea
fără timp.
Eu
sunt tăcerea care răsună
în mânăstiri pustii.
Tu
eşti visul.
Eu
sunt corola.
Tu
eşti mirarea.
Eu
sunt durerea.
Tu
eşti săm… Continuare
Postat în Octombrie 28, 2009 la 10:00am ‚Äî
Scâncet
Tudor Gheorghe - Octombrie
Asculta mai multe audio Muzica
Umbre cum curg
Pe stele culcate
Tresărind în amurg
Tăceri însetate.
Spre tine mă duc
Să-ţi vindec abi… Continuare
Postat în Octombrie 26, 2009 la 6:30am ‚Äî
Panou de comentarii (115 comentarii)
- La 8:53pm în Decembrie 3, 2009,
dorina ciocan a spus...
- un gând bun, cu drag...
- La 9:06pm în Noiembrie 29, 2009,
larisa caudron a spus... - Clipul este absolut superb, Lelia : imagini sensibile si sugestive care intaresc forta "verbului" si muzica pe masura...Iar tu, o femeie frumoasa, foarte frumoasa, care avea multe de daruit, dar care acum, cu buzele sângerânde, lasa iarna deziluziilor sa-i intre in suflet .....
- La 2:01pm on Noiembrie 28, 2009, florentina orman i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 7:13pm în Noiembrie 24, 2009,
Nastas Bratescu Liliana a spus... - Multumesc pentru cadou!
Esti o forta !Ne bucuram ca Dumnezeu te-a inzestrat cu atatea calitati !Noi le stim!
Iti trimit un buchet mare de ganduri sincere pictate cu sufletul!
Te imbratisez cu drag!
- La 4:25pm on Noiembrie 20, 2009, valentina i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 2:37pm on Noiembrie 15, 2009, elena1953 i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 7:04pm on Noiembrie 09, 2009, Aionesei Mihaela i-a dăruit utilizatorului Lelia Mossora un cadou...
- De la Magazinul de cadouri
- La 2:09pm în Noiembrie 9, 2009,
Rodica Elena LUPU a spus... - SCARA CU FLORI
Urcăm inevitabilele trepte
Cu-n trup evoluat treptat
Purtând în spate trista scară
A celor ce-au fost şi-am uitat.
Ne avântăm pe calea înaltă
Purtând în gânduri clorofila
Tot ridicând bătrâna floare
Cu apa vieţii şi lumina,
Dar obosim şi ne prefacem
Că nu mai ştim care-i urcuşul
Şi coborâm către origini
Să ne-ncălzim din timp culcuşul.
Iar când se-aprind tăceri de piatră
Şi nu mai ştim ciopli lumina
Alunecăm pe scara florii
Să luăm în braţe rădăcina.
Rodica Elena LUPU
Din volumul AUTOPORTRET
editura ANAMAROL, Bucuresti, 2009
- La 3:39pm în Noiembrie 7, 2009,
stelian_39 a spus...
Despre
Parteneri
Activitatea Recentă
Cred ca stiti deja care ar fi rezultatul alegerilor daca ar intelege mai multi ceea ce ati scris mai sus. Din pacate, nu exista o portavoce suficient de puternica sa strabata pana in cotloanele cele mai ascunse ale mintii alegatorului roman si sa ...
Carti recomandate
Cultural News
Ten best deathbed scenes in literature
Sterne stages the death of his alter ego, Parson Yorick, early in the novel. The jesting vicar utters his last endearments to his friend Eugenius "with something of a Cervantick tone" and, though laid low by carpers and maligners, with a flash of "lambent fire" in his eye.
'Twilight' crushes literature lovers' souls in new and frightening ways
As I made my way through Border's, I passed by the young adult section, half glancing at the shrine to the Twilight series - and when I say shrine, I mean shrine.
Cornel West on Cornel West
Scott McLemee, in Inside Higher Ed , reviews Cornel West's new book : If sketchy in other regards, Brother West is never anything but expansive on how Cornel West feels about Cornel West.
© 2009 Creat de Gelu Vlaşin în Ning. Creează propria ta reţea socială
Embleme | Raportare eroare | Confidenţialitate | Termeni de utilizare a serviciilor
