hic sunt leones

liniştea. o noapte fără margini în care ea traversează prin tine
fără să se ude. venele albii secate şi albe drumuri necirculate
care continuă pe pămînt. întotdeauna un singur capăt interesează.
linişte. genele ei se ating cu nepăsare perechi de aripi de acvilă
tu şi ea şi paşii voştri în direcţii diferite fiecare cu un tiv în palmă
întunericul în urmă luminile stinse pe rînd pe stîlpii de tensiune.

nu ai centru. oricît ai căuta nu există intersecţie în tine nu există
punct unde se acumulează g… Continuare

ne spuneam tot soiul de poveşti simple şi era plăcut.
aerul cald al înserării,
cuvintele ce se înmuiau unele în altele şi ne răcoreau obrajii,
limbile care se uneau tainic şi leneş, cum se topeşte zahărul în cafea.

şi era trist.

priveşte,
sunetele acestea cum se lipesc de pereţi, se pierd odată cu respirările.
aerul şi gîndurile ies împreună din noi, ne dezumflăm,
pe aici se sting becurile unele după altele, luminii îi e frig.

e trist. sunt momente ale căror savoare n-o mai simţim ,
nici carn… Continuare

Sîmbătă 5 decembrie, Cenaclul Virtualia îşi va desfăşura a 9-a ediţie, in memoriam Mihai Leoveanu, la Anticariatul Grumăzescu din Iaşi, începînd cu ora 17.

La eveniment vor fi prezentate cărţile Sentic, autor Florin Caragiu, Zoon Poetikon, autor George Astalos, Roma… Continuare

stau de două ore întins pe covor, mă uit la sticla de vin cu fata culcată în iarbă,
eu, ea, o doime care nu poate face nimic.
lumina cade pe mine întocmai cum aerul ţese o ploaie măruntă de toamnă. sînt leoarcă
frigul creşte în mine ca un vid.
întind mîna după o ţigară, o aprind arunc fumul cu putere în pereţi.
aş vrea să-i bubui, să-i dezintegrez. să pot vedea cerul căscat deasupra, orizontul
cu forma lui sexy, o pereche de picioare desfăcute în poftă
iar dealul sterp din depărtare este pubisul… Continuare

îmi închipui că inima ta e o biserică în care mă rog. un fel de a te deprinde cu halucinaţiile simple. cînd aerul dintre noi este un şir nesfîrşit de uşi deschise, cînd primul nostru sărut este o infinitate de camere în care jucăm pititea, cînd ne unim şi între noi nu există nici timp nici spaţiu nici dumnezeu nici măcar un infinit mic, cel mai bun şi mai mic dintre infiniturile posibile. sub turlele sînilor tăi ruga mea îl face pe isus să coboare şi să se roage alături de mine.

dana este pretu… Continuare