Pagina lui Ligia Parvulescu

adevărat îţi spun, realitatea are spinarea curbată
e greu să îmblânzeşti iapa asta neagră de pe care
aluneci întruna şi te loveşti de pământ până intri în el

te întorci îţi scuturi zdravăn umerii aşa apar cutremurele
ceilalţi se sperie fac predicţii pun la cale apocalipse apoi dau din umeri merg mai departe
tu încaleci dar realitatea nu-i o femeie oarecare realitatea ţi-o trage
îşi întinde balele şi filmul rulează din nou
blockbusterul tuturor timpurilor
personajul principal nu poţi fi decât tu… Continuare

o să învingem mi-a spus
mi-a legat cămaşa de forţă
coridorul lung se termina cu o fereastră plină de linişte
acolo puii decapitaţi îşi strânseseră fulgii pe umeri şi străluceau
era mult până la margine era un cer o lumină oarbă
multe vieţi puse la uscat
indivizi îngrămădiţi pe la co… Continuare

de fapt nu stai întins pe nimic

e un cutremur de neoprit
început aproape de soare
toate lucrurile vin fix peste tine
cu precizia bisturiului
şi nu le poţi opri nu poţi opri sângerarea
eşti o piesă de domino care
dărâmă taie la rândul ei mai departe
eşti un soare ascuţit care se prăbuşe… Continuare

bisturiul nu are emoţii
tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat
ce puternică e totuşi viaţa îmi spun
carnea asta a fost până acum cineva care
avea ochii deja întorşi spre alte naşteri
mirosul de ficat umplea camera
frica mea era ghemuită spre uşă un mare animal încolţit


ac… Continuare

toate cuvintele au fost spuse toate
lumile au fost dispărute de câte cineva pentru altcineva
soarele îmi imită căderile îmi umple de bale galbene cerul tumefiat al gurii
respirăm fără convingere fără amploare
nu deranjăm pătura socială care ne amortizează înfrângerea
anestezia asta… Continuare