Lili Craciun
  • Bucuresti
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Lili Craciun's Prieteni

  • marius ionescu
  • marin scarlat
  • Angi Cristea
  • Stănescu Aurel Avram

Cadouri primite

Cadou

Lili Craciun nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou

 

Lili Craciun

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet, jurnalist
Despre mine :
Scriu ca si cum inima mi-ar dicta asta
Website / Blog :
http://justitieoarba.com/

Menajerele soacrei mele – Voichița.

- Bună, Vasile, hai să-ți spun direct ce vreau, că n-am timp. Spune, te-ai supăra dacă te-aș trimite să vezi o femeie dintr-un sat foarte aproape de Bârlad?

- O femeie?!! Dragă, și ce să fac cu ea? Am una acasă, alta nu-mi mai trebuie, abia fac față…, șugubățul soț al verișoarei mele vorbea în dodii, după cum îi știam stilul.

- Pentru Buni, ghidușule, nu pentru tine! Nu mă fă să râd că sunt nervoasă.

- Hă!, hă! hă! Iar ați rămas fără menajeră? La voi parcă e haltă de trecere. Vin și pleacă alea ca din gară. N-au belet și umblă și fără să-l șpăguiască pe Nașu’. Trai pe vătrai la voi și tot degeaba, schimbați menajerele ca pe ciorapi.

- Măi Vasile, se cunoaște c-ai lucrat în chefere, numa’ poante cu trenuri și gări știi. Da, măi, iar am rămas fără. De două zile. E Dorina la noi, dar cât mai pot să o țin? Trebuie să rezolv cumva situația. Și cât mai repede. Am găsit una de pe la tine.

- Păi n-o aveai pe Rodica? Aia din Oradea, părea că vă înțelegeați foarte bine.

- Ne înțelegeam, n-am ce spune. Numai că a plecat sâmbătă dimineață, așa, tam-nesam.

- Cum adică a plecat, te-ai certat cu ea?

- Nu, niciodată. Ne-am culcat cu zâmbete vineri seară și sâmbătă m-a trezit cu noaptea în cap să îmi spună că pleacă. Habar n-am de ce, până să mă dezmeticesc din somn, era dusă. Nici n-am înțeles bine unde pleacă, credeam că la piață sau hai-hui pe la magazine. Și-o fi găsit pe unul sau naiba știe de ce s-a dus. Oricum, n-are nici o importanță motivul, cert e că a plecat. Spune, te duci?

- Mă duc, na, ce să fac?, dacă mă rogi așa frumos. Dă-mi numărul ei de telefon. Și nu vă faceți griji, o întreb eu de toate. Aflu și cât lapte a supt de la mă-sa, dacă vrei.

Așa a debutat angajarea Voichiței, cu care vorbisem doar la telefon. Eram disperată după plecarea Rodicăi, o luam din nou de la capăt cu căutările și mă cam lăsaseră nervii. Pe Dorina o întorsesem dintr-o excursie, ca să vină să mă ajute. Biata mea vară, plecase să vadă o mânăstire când hop, telefonul meu în care se auzea mai mult un plâns cu sughițuri decât vorbe clare. Cererea Voichiței de angajare o găsisem într-un ziar de București, voia să muncească, să îngrijească un bătrân și. ce era mai important pentru noi și Buni, accepta să fie internă. Am sunat-o și la telefon nu mi s-a părut nimic ieșit din comun, părea un om normal. Numai că aveam mult prea mult de lucru ca să am timpul necesar să mă plimb până la Bârlad, să o cunosc, să stau de vorbă cu ea. Iar Virgi nu voia să meargă fără mine. Norocul nostru, în micuțul municipiu din județul Vaslui locuiau vară-mea cu bărbată-su și mi s-a părut o scăpare să îi rog pe ei să meargă să vadă dacă e sau nu ceva de capul ei. Mă lăsam cu totul în baza spiritului de observație a lui Vasile, om serios, trecut prin ciur, chiar dacă un hâtru de felul lui.

- Alo!, Vasile la telefon. Iaca am fost.

- Zi-i dragule, cum e?

- Măi, mie mi s-a părut în regulă. Am luat-o și pe Jeni, că tot era rost de o plimbare dar și ca să se uite la ea cu ochi de muiere. Voi, femeile, aveți alte criterii decât noi. Vorbește puțin, e cam mutulică dar mi-a dat impresia că vrea să muncească. Stă într-o casă care se dărâmă pe ei, cu familia lui frate-su. În schimb, îi urâtă, soroo, urâtă cu spume.

- Iaca-așa, nu mai pot eu de frumusețea ei, doar n-o aduc la mine să se mărite. Sper însă că nu e chiar ciumăfaie, să se sperie Buni de ea.

- Chiar dracu’ nu e, e ceva – ceva mai arătoasă decât el, dar nu cu mult. În vocea vărului meu din Bârlad gâlgâia veselia. Dacă nu vrei să o iei de consoartă... Mai închizi ochii când să te uiți la ea, mai îi vorbești din altă cameră numai ca să nu o vezi și… merge.

- Ha, ha, ha!, lasă gluma, vere. Ia zi, i-ai spus în amănunt ce are de făcut și care îi e leafa?

- I-am spus câte în lună și în stele. A tocat-o vară-ta cu ce are de făcut. Acum, dacă voi aveți încredere în mine și Jeni că am ales ceva cât de cât bun, a rămas să o sun, să o aștept mâine la autobuz în Bârlad și să o pun pe un microbuz de București. Ce spui?

- Ce să spun? Trimite-o, normal. Frumoasă, urâtă, am nevoie de menajeră pentru Buni. Vară-ta cealaltă, Dorina, abia așteaptă să plece acasă. S-o fi săturat și ea, o chinui de ani buni să mă ajute, când mă trezesc tam-nesam fără femeie.

- Bine atunci. Te sun după ce o văd urcată în microbuz ca să îți spun unde să o aștepți și cum să o recunoști. Te uiți și tu după un top model și dai de ea sigur.

- Hi, hi, hi, mare pișicher mai ești. Mulțam tare mult, Vasile, ne-ai scăpat de un drum.

- Dragilor, sper să fie bine. Dacă nu, să nu dați cu ouă stricate după mine.

- Nu dăm, fii fără grijă. Cel mult cu niște roșii coapte.

Tonul hâtru al verișorului de la celălalt capăt al firului m-a înveselit, făcând mai ușor de suportat supărarea produsă de plecarea Rodicăi, dintr-un motiv pe care nu-l înțelesesem. Puteam să răsuflu ușurată și să îi spun Dorinei că poate pleca acasă. Buni s-a strâmbat, țuguindu-și copilărește buzele, când a auzit că e cam urâțică noua ei menajeră, dar se alinta numai. Știa că facem tot ce putem ca să-i asigurăm femeie permanentă, să aibă grijă de ea așa cum am fi îngrijit-o noi înșine. Îi părea rău că pleacă Dorina, între ele două, la care se adăuga și prezența Măicuței, se stabilise o legătură foarte puternică.

- Maică, nu vrei să rămâi la noi de tot? Uite, copiii îți pun la dispoziție o cameră separată, aici ai tot ce îți trebuie, tonul soacrei mele era glumeț și serios în același timp, o combinație între haz și rugăminte sinceră.

- Aș sta eu dacă aș fi mai zdravănă, dar așa… numai eu aș mai lipsi pe aici. Copiii ăștia au destule probleme, Lucreție, ca să le mai adaug și eu una, măicuța Varvara a zâmbit, cu afecțiune, femeii paralizate. Împărțim necazurile în familie, pe mine mă îngrijește Dorina cu Mitică, pe dumneata copiii cu menajera.

- Păi să stea și Dorina de tot, Maică. Ce zici Dorinuța, stai? Buni a luat-o în brațe pe Dorina. Tare îi era dragă Dorina, iar sentimentele erau reciproce, vară-mea o îndrăgea la fel de mult.

- Și cu ăl bătrân de acasă ce să fac, Buni?

- Îl trimiți la mănăstire în locul Măicuței. Ha, ha!, uff, glumesc și eu. Fac haz de necaz că iar rămân fără voi. Cine știe ce femeie o mai fi și asta. Sunt necăjită că îi chinui pe copii cu boala mea. Și mi-i tare bine când sunteți voi două aici. Acum dacă plecați…, Buni s-a prefăcut că plânge, ducându-și mâinile la ochi.

- Las’că nu scapi de noi chiar în momentul ăsta, nu fi tristă. Să vină femeia și mai stăm două-trei zile, să o învățăm rostul casei și cum să aibă grijă de dumneata.

- Ce bine, ce bine/ce bine, ce bine/Dorina nu pleacă mâine!/Dorina nu pleacă mâine!, Buni cânta și bătea veselă din palme, fericită că adoratele ei aveau să mai rămână o vreme. Maică, ce bucurie, îmi pare tare bine că mai stați! Uraaa!

Dimineața telefonul a zbârnâit lung. La capătul celălalt al firului era Vasile, la fel de amuzant ca întotdeauna.

- Ți-am pus-o pe Miss Univers pe microbuz.

- Mulțam, dragul meu. Te-ai sculat binedispus, bag samă că ești pus pe glume.

- Păi cum nu. Vezi că am vorbit cu șoferul și i-am dat-o în grijă, o să coboare la Urziceni, la intersecția cu Movilița. Am ales varianta asta ca să nu mai pierdeți vremea prin București, pe la autogară. Pe la ora 13,00 microbuzul e la Movilița, să fie unul din voi acolo.

- Oho, ce bine! Mi-e mult mai ușor așa. O să o aștept, bănuiesc că nu vor coborî șapte frumuseți ca să le încurc. Și să nu uit, îți rămânem datori, mii de mulțumiri!

- Mai, frumoasă ca asta n-o să mai găsești, îți garantez. Ha, ha, ha!, dacă stă mult la tine ai toate șansele să îți pierzi bărbatul, e cuceritoare, zău!

Vasile se strica de râs la capătul celălalt al firului, provocându-mă și pe mine la zâmbete. În spatele vocii lui se auzea Jeni, cu râsul plin și sănătos, ca un clopoțel în prag de Sărbători. Și mi-am imaginat că se distraseră copios, după ce o cunoscuseră pe noua mea menajeră care, se pare, le trezea o stare de ilaritate. ”Trebuie să fie urâțică rău, biata femeie, dacă cei doi se amuză atât de tare”, mi-a trecut fugar un gând prin minte.

Am plecat către Movilița destul de târziu, singură, nevoită să gonesc prin pădurea de la Fierbinți ca să ajung la timp. Îmi imaginam ce spaimă putea să tragă femeia dacă ar fi coborât-o șoferul pe marginea drumului, fără să găsească pe nimeni care să o aștepte. Când am ajuns în scuarul din intersecția lui DN2 cu drumul care duce la Fierbinți, la punctul numit Movilița, cât pe ce să dau cu capul de parbriz. Pe marginea șoselei, așezată pe o sacoșă, stătea o zdrahoancă de muiere, un fel de hibrid între un bărbat și o femeie. Neîngrijită, cu părul scurt și țepos ca al unui arici nervos, care nu văzuse de mult un pieptene, privea în toate părțile, rotindu-și ochii bulbucați, ca niște mărgele vii. Pe față, dar mai ales deasupra buzelor, avea o pajiște de păr, care se întindea ca o mustăcioară, numai bună de bărbierit. Mda, chiar că era departe de a fi o frumusețe, avea dreptate Vasile. Uitându-mă prin geamul mașinii, mă prăpădeam de râs în sinea mea, văzând-o cum călărea sacoșa cu picioarele desfăcute și crăcănate, întinzând de fusta care stătea să crape din cauza deschizăturii largi a butucilor cu care încălecase, ca un bărbat, sacoșa cu haine. Un nas lung, coroiat, se desfășura măreț în fața mea, așezat pe o față plină de găuri, rămășițe de la un vărsat de vânt, probabil. Vârful nasului aproape că atingea buzele, pe care cu greu le observai, două dungi subțiri ca un fir de ață. Dacă n-ar fi trebuit să o îmbarc în mașină și să o iau acasă, cu siguranță aș fi dat frâu liber chicotelii. Dar cum aveam nevoie ca de aer de menajeră, mi-am înghițit starea de haz, mi-am tras o mină serioasă și am oprit mașina lângă femeia despre care Vasile spusese, amuzat, că e Miss Univers.

- Tu ești Voichița?

- Îhî, doamnă, m-a trimis Vasile din Bârlad.

- Da, e vărul meu. Urcă în mașină și hai să plecăm.

- Unde să îmi răstorn bagajele, doamnă?

- În spate, dragă, le așezi pe bancheta din spate.

Am demarat și, curioasă, am început să o întreb câte ceva despre viața ei, fără să mă uit spre ea. Eram atentă la condus prin hârtoapele patriei, care-mi făceau mașina să trăncăne din toate încheieturile și ne scuturau bine la fiecare groapă, ce răsărea de după un colț de șosea.

- Ești măritată?

- Nu, doamnă, n-am la ce să mă mărit, bărbații e toți niște porci.

- Ei, nu chiar toți, am zâmbit la exprimarea cuceritoare, deja în gardă la auzul comparației care nu-și avea rostul într-o primă conversație între un angajator și un posibil angajat.

- Ba da, toți, toți.

- De ce spui asta? Ai avut o experiență nefericită cu vreun bărbat?, am adoptat un ton mai blând, dorind să nu o sperii, dar curioasă să aud ce urma să spună.

- O ce?! Femeia nu înțelegea nici minimul de cuvinte așa că a fost necesar să îmi cobor limbajul, la unul pe care să îl priceapă. Nu-i lipsea numai frumusețea, nici istețimea nu o dădea afară din casă. Adevărat, nu așteptam o intelectuală, dar asta prea era tută.

- Adică ți-a făcut ceva rău vreun bărbat, de ești supărată pe toți?

- Da, m-au violat.

- Ce ți-au făcut?, ridicasem o sprânceană, stăpânindu-mă cu mare greutate să nu chicotesc. Fizicul doamnei nu prea te ducea cu gândul la nașterea unei dorințe nestăpânite, în trupul unui bărbat, care să-l facă să-și piardă cumpătul și să o vrea, abuzând-o chiar împotriva voinței ei.

- M-au violat.

- Cine?

- Mai mulți. Toți.

- Cum mai mulți, erai copilă sau cum? Un grup de bărbați te-au violat? Când? ”Hait, mi-am zis în gând, asta nu e numai proastă, e și nebună.”

Certitudinea că aveam alături una dusă rău cu capul începuse să îmi dea târcoale. Totuși voiam să continui conversația, să mă lămuresc, să fiu sigură. N-aș fi vrut să am păreri preconcepute. Poate femeia chiar fusese supusă abuzului sexual din partea unor bărbați și rămăsese cu sechele. M-am înghițit limba și am lăsat-o să vorbească așa cum știa, fără să mă mai gândesc la greșeli de exprimare.

- Nu o dată, de mai multe ori, de-a lungul vieții mele.

- Adică, cum de mai multe ori? Aceiași bărbați te-au violat de mai multe ori?

- Nu aceiași, alții. Toți, doamnă, toți mă violează. Zilnic.

Mda, era clar, femeia delira. Dacă era după mine, aș fi întors mașina, aș fi depus-o în stația de la Movilița și, pachet pe un microbuz, aș fi trimis-o către casă. Avusesem angajate tot soiul de femei, dar o schizofrenică încă nu ne fusese menajeră. Urca în mine și un fior de spaimă, treceam prin pădurea deasă de la Fierbinți, unde nu se zărea nici țipenie de om și nici mașinile nu se înghesuiau să circule. Dacă-mi dădea un pumn bărbătoaica de lângă mine, aveam toate șansele să pierd controlul volanului și să ne oprim naibii în vreun copac de pe margine. M-am hotărât să fiu blândă în voce, să am grijă să nu enervez monstrul.

Nici să întorc mașina nu puteam, chiar să fi vrut. Dacă mă înșelam? Oricum, nu puteam să iau singură hotărârea de a mă descotorosi de ea, fără să o vadă și soțul meu, în fond Buni era mama lui. Dacă nu o vedea, ar fi putut crede că am scornit totul, cine știe? Sau că sunt prea exagerată, căutând menajera perfectă. Am continuat așadar călătoria, hotărâtă să nu mă las pradă nervilor și fricii și să mă amuz, cu calm și blândețe, de abuzurile pe care le visa hibridul care n-avea nici feminitate dar nici bărbăție. Stătea în dreapta mea cu picioarele la fel de rășchirate, așa cum o văzusem prima oară. Mi-era greu să continui o conversație aiuristică cu o persoană care avea mințile rătăcite, dar n-aveam încotro, cu nebunii trebuie să fii atent. În vreme ce ascultam elucubrațiile pe care le debita, nu mă puteam opri din gândul supărător că era încă o altă zi pierdută, fără un rezultat palpabil.

- Aha, deci te violează toți. Și de mai multe ori. Îmi pare tare rău. Ia spune, dacă nu te superi, când ai fost violată ultima dată?

- Acu’ două zile.

- Ei, hai!, acu două zile? Doamne - ferește! Unde, cum? De cine?

- Pe stradă, în sat la mine.

- Pe stradă?!, Te-a violat cineva pe stradă?

- Da, doamnă, pe stradă.

- Păi nu era lume?

- Era. Și ce dacă? El tot m-a violat.

- Cine, el? Cum te-a violat, poți să îmi povestești?

- Unul de la mine din sat. M-a tras de fustă vrând să mi-o dea jos. Apoi m-a violat în stradă.

- Și cei care treceau pe stradă ce-au zis?

- Ce să zică, n-au văzut nimic. Nimeni nu vede, numai eu văd și știu când mă violează cineva. Ei nu văd, trec pe lângă mine ca chiorii. Asta mi-e soarta, nimeni nu vede.

Femeia era dusă rău cu pluta. M-am gândit că ar fi mai bine să schimb subiectul, ca să nu-i întărât imaginația care, și așa, o luase pe coclauri. Cine știe ce-o fi în stare să facă într-o criză puternică! Eram hotărâtă să o trimit înapoi dar aveam nevoie de aprobarea celor de acasă. Și, oricum, doar a doua zi mai exista un microbuz spre Bârlad.

- Știi ce ai de făcut la noi, nu? Mi-au spus verii mei că ți-au povestit.

- Știu, să am grijă de soacra matale.

- Ai mai îngrijit vreodată o femeie paralizată?

- Da, una la mine în sat, o vecină.

- Bravo, asta e bine. Știi ce este un pampers, nu?

- Și dacă nu știu, ce? Mă învățați, ce aveți de făcut?, glasul devenise țâfnos, dogit și mi-am repetat în cap, nu era momentul să o contrazic.

- Bine, bine, te învăț. Uite, o să ai camera ta la etaj, alături de a lui Buni. Cât suntem noi la serviciu mai speli o farfurie, mai dai un aspirator sau ștergi praful, da? Dar slujba ta de bază este Buni. Dimineața trebuie să îi faci toaleta, adică o ajuți să se spele. Apoi îi dai să mănânce. La fel la prânz și seara.

- Cu lingurița?

- Nu, dragă, se mișcă. Are o măsuță cu rotile pe care i-o aduci la marginea patului, apoi o ajuți să se ridice. Mănâncă singură.

- Și ce mănâncă?

- De toate. Dar tu nu trebuie să gătești. Gătesc eu, soțului meu nu-i place mâncare făcută de mâna altcuiva.

- Dumneavoastră aveți soț?, glasul celei din dreapta se schimbase, părea înspăimântat.

- Da, am. Femeia mă dispera, se întorsese la nebunia ei, cu toată strădania mea de a o ameți să conversăm despre alte subiecte decât bărbații.

”Cine dracu mă pusese să aduc vorba despre soți?”, mă certam, îi trezisem iar criza cu violul zilnic. Știam că n-aveam să o păstrez dar voiam să umplu timpul cu orice vorbărie, ca să nu-i las timp să se gândească la acel tip de discuție spre care o îndemna nebunia.

- Nu-i bine, doamnă!  Bărbații e toți niște porci, violează femeile.

- Al meu nu e, e un om normal, dragă. Dar hai să lăsăm bărbații, să vorbim mai bine despre slujba ta.

- De ce să-i lăsăm? Normal nu e nici unul, doamnă. Și… el vrea servicii complecte?

- Cum adică??, întrebarea nebunei mă lăsase cu gura căscată și am uitat să fiu calmă.

- Lasă, bre, că ai priceput matale. Adică complecte.

- Soțul meu nu vrea nimic de la dumneata decât să ai grijă de Buni. N-are nevoie de nici un fel de servicii, nici complete, nici incomplete.

- Eu numai am întrebat, ca să știu în ce constă slujba. Dacă zici matale că n-are nevoie, te cred. Dar vreau să știu, că la servicii complecte e altul tariful, așa am auzit. Sper că dormiți în camere separate.

- Nu dragă, dormim în aceeași cameră, suntem soț și soție. Oamenii căsătoriți dorm în aceeași cameră. Am zâmbit strâmb și palid, ajunsese să mă interogheze nebuna iar eu îi răspundeam, de teamă să nu o apuce pandaliile în timp ce eram la volan.

- Zăăău? Asta nu e bine. O doamnă nu doarme în același pat cu un bărbat.

Cu coada ochiului am observat că se uita la mine cu priviri furibunde și ucigătoare, ca și cum eu eram nebuna. Și un frison scurt m-a scuturat binișor, făcând mâinile să-mi tremure pe volan. Mă luase din nou teama, de care mă ferisem de-a lungul drumului.

”Mamăă!, cu ce șuie m-am ales. Vasile, Vasile, cum dracu n-ai văzut că asta e nebună de legat?”. Abia așteptam să ajung acasă, să o vadă și Buni, cu Dorina și Maica. ”Or să se prăpădească de râs dacă le povestesc conversația de pe drum. Sau le va apuca spaima?”. Cât timp îmi făceam planuri cum aveam să scap de nebună, am ajuns în fața biroului lui Virgi. Cum ușa către stradă era larg deschisă, a observat mașina și mi-a făcut din mână să opresc. Era curios să o vadă pe noua menajeră. Am frânat brusc, străduindu-mă să îi fac semn că e trili, fără să mă observe bulbucata. N-am avut însă nici o șansă să îl atenționez, așa că am deschis geamul din partea femeii, urmărind ce se întâmpla.

- Vezi că vine soțul meu pe partea ta, vrea să te cunoască.

- Să mă cunoască? De ce? Auleoo!!, vrea să mă violeze!

- Stai cuminte, femeie, nu te violează nimeni, am încercat să o calmez.

Când Virgi și-a băgat capul pe geam, dând un ”săru-mâna” răsunător și vesel, nebuna s-a tras către mine cu o mișcare smucită, înfigându-și unghiile în brațul meu drept, care se sprijinea alene de volan. Noroc că mașina era oprită, pentru că a fost cât pe ce să mă dărâme iar unghiile, pe care mi le-a băgat în carne, m-au făcut să scot un icnet de durere.

- Plecați de aici, nu vreau să văd bărbați, a urlat cu glas sacadat către bărbatul care s-a tras instantaneu înapoi, neștiind ce să creadă. Nici nu se uita la el, își pusese palmele în partea dreaptă a mașinii, acoperindu-se, țipând cu fața ascunsă.

Virgi a făcut ochii mari și, fără voce, m-a întrebat dacă e normală, ducând un deget la tâmplă. I-am răspuns imperceptibil din ochi, ”da”. A dat la rându-i din cap, înțelesese că femeia avea ceva cu capul. S-a îndepărtat puțin de geamul mașinii.

- Bine, bine, stai liniștită, n-am vrut să te sperii. Draga mea nevastă, lasă, ne vedem acasă după-amiază și discutăm atunci ce-i de făcut, mi s-a adresat iar pe fața lui se citea clar, pricepuse că femeia era dilie și că trebuia să scăpăm de ea.

Până acasă, femeia a stat numai cu mâinile pe față, acoperindu-și ochii, ca și cum numai apropierea unui bărbat îi declanșase o stare de rău. Din când în când o observam. Își răsfira puțin degetele și privea printre ele, uitându-se cu spaimă la copacii care se înșirau înaintea și în urma noastră. Fuga lor părea să o înebunească mai tare.

Buni, Maica și Dorina mă așteptau nerăbdătoare și curioase să o vadă pe noua menajeră. La vederea unei călugărițe, femeia a dat semne de liniștire, simpla prezență a Măicuței îndulcind criza paranoică prin care trecea, cu toate că n-a uitat să îi spună:

- Să știi că eu nu trec la credința ta, să nu mă obligi. Dacă de asta ești aici, lasă-te păgubașă. Eu sunt la Martorii lui Iehova.

- Nu te obligă nimeni să te lepezi de credința ta, fetițo, oricare ar fi ea, a calmat-o Maica Varvara, uitându-se lung la mine, voind să-i explic din priviri care e rostul cuvintelor fără sens, deșirate și înșirate de femeia din fața ei.

- Maica este rudă cu noi, e în vizită, n-are altă misiune, am încercat și eu să alung teama care se instalase în ochii de broască, deasupra cărora se încruntau două sprâncene stufoase care o făceau și mai înspăimântătoare.

- Când pleacă? Ea, când pleacă?, m-a întrebat, arătând cu degetul către Maica.

- Păi dacă te angajăm, pleacă mâine – poimâine. Dacă nu, rămân ele aici, Maica cu Dorina și pleci tu, am încercat să o avertizez că nu va fi angajată.

- Eu? unde să plec?

- Înapoi, acasă la tine. Asta numai dacă nu ne vom înțelege. Văd că ești speriată de apariția oricărui bărbat, ori în casa asta locuiește un bărbat. Dacă nu te poți obișnui cu el…

- Eu nu vreau să am de a face cu el. Cu tine da, dar cu el niciodată. El mă violează.

- Și cum înțelegi să lucrezi în casa asta?, nu-l poți ignora, e stăpân aici.

- Nici nu vreau să-l văd, numai dumneavoastră să îmi vorbiți. Altfel nu stau.

Dorina, Maica și Buni amuțiseră. Iar mie îmi dădea ghes un râs nebun, pe care îl stăpâneam anevoie. Eram acasă, printre ai mei, și spaima care mă cuprinsese în pădure dispăruse, rămânând prezentă doar o stare de veselie, vecină cu plânsul. Na, nebună am vrut să le arăt, nebună le arătam în toată splendoarea. I-am făcut semn Dorinei să o ducă în cealaltă cameră, chipurile să se instaleze, ca să pot vorbi liber cu Maica și Buni.

- No, ce ziceți?

- Mamă dragă, asta e nebună de legat, mă strânge de gât cât sunteți la serviciu, a dat glas, Buni, temerii care i se strecurase în creier în doar câteva momente, destul de reală de altfel.

- Așa zic și eu, fetițo, mai stăm noi o perioadă, dar n-o poți angaja pe fata asta care nu e în toate mințile, a confirmat și Maica ceea ce se vedea cu ochiul liber. Să mă ierte Dumnezeu, dar e dusă rău.

- Știu și eu asta. Aș fi dat-o jos din mașină după numai cinci minute de conversație. Mi-am dat seama că n-are boii acasă dar nu voiam să mă descotorosesc de ea, până când n-o vedeți și voi cu Virgi, să vă dați cu părerea.

- El a văzut-o?, Buni a ridicat, curioasă și amuzată, privirea spre mine.

- Da, a rămas interzis, stați să vă spun…. Și le-am povestit toată întâmplarea cu smucitura bezmetică a femeii, atunci când Virgi se apropiase de geam.

Dorina s-a întors după câteva zeci de minute, neștiind de ce toate trei râdeam cu lacrimi. Se prinsese de nebunia femeii căci și în ochii ei se citea chicoteala.

- Hă, hă, hă, asta-i șuie! Mi-a povestit că a fost și este violată de toți bărbații din lume. Cică o violează zilnic câte unul. Mare-i grădina ta, Doamne Dumnezeule. De unde ai scos-o pe nebună?, m-a întrebat vară-mea, făcându-și cruce.

- Din jobenul lui văru-tu Vasile, el a fost la interviu, am rânjit. Cică să am bază în el, că află și ce lapte a supt de la mă-sa. O fi aflat de lapte, nu și că e dilie.

- Vai de capul meu! Trimite-o cât mai repede de unde a venit, stăm noi cât e nevoie da’ eu n-o las pe Buni pe mâna ăsteia.

- O trimit mâine dimineață, acum nu mai am unde, nu mai sunt microbuze către Bârlad. O să îl rog pe Vasile să o aștepte la autogară și să o pună pe autobuz către satul ei. Acum, în noaptea asta, va dormi la noi, sper să nu ne omoare cât dormim.

- Ei, chiar așa nu cred. Numai că e bolnavă rău, săraca, și Dorina și-a mai făcut o cruce mare. Îi spun eu că nu corespunde cu menajera pe care o vrei tu și că mâine o trimitem acasă.

- Ai grijă cum vorbești, să ai glasul bând, poate iei vrei scatoalcă dacă nu te place, i-am spus Dorinei, spre hazul lui Buni și al Măicuței.

- Nu mai râdeți, măi! Stați liniștite, știu eu cum să o iau.

Voichița n-a ieșit din camera ei toată după amiaza și toată seara. Am fost nevoită să o trimit pe Dorina cu niște sandwich-uri la ea în cameră. Indiferent cât era de nebună, nu puteam să o las să se culce flămândă. Oricât am rugat-o să coboare, să mănânce la bucătărie, n-a vrut. ”Câtă vreme e un bărbat în casă, eu nu cobor că poate să mă violeze”. Îmi venea să o arunc în stradă chiar atunci, începuse să mă enerveze paranoia  cu violul. Dar știam că nu e bine să te pui cu omul fără discernământ.

Pe la zece seara, casa se liniștise. Buni adormise în camera ei iar pentru Maica și Dorina, făcusem patul în biroul de la parter. Doar noi doi mai bântuiam pe net. Afară, câinii lătrau veseli, fugărindu-se unul pe celălalt prin curte iar în grădină se desfășura un adevărat concert pe mai multe voci, interpretat cu pasiune și talent de broscuțele care își aveau căsuța pe malul lacului. În pacea binecuvântată care ne înconjura, de după peretele care despărțea o parte a livingului de hol, am zărit o mână care flutura, făcând semne disperate și am auzit o voce fără chip, ascunsă după zid.

- Doamnăă, doamnă, vrei să vii oleacă?

- Ce-i, Voichița?, vino la lumină, nu te mănâncă nimeni.

- Nu, nu vin, nu vin! Cu mâna făcea gesturi din ce în ce mai violente, arătându-mi prin semne că nu poate ieși de după perete din cauza bărbatului, care se uita la televizor.

Dându-mi seama că n-am cu cine să mă înțeleg, inutil să-i explic că nu o violează nimeni, i-am făcut hatârul și m-am apropiat eu de ea, pe holul ascuns într-o lumină difuză.

- Care-i problema?

- Vreau să mă duc la weceu și nu știu de unde să trag apa.

- Ai baie și la etaj, dragă, nu trebuie să cobori la parter pentru asta.

- Da’ nu vreau la baie, vreau la weceu. Și cum să mă duc la etaj?! La parter pipi se scurge în pământ, dar la etaj unde dracu’ se scurge? Nu fac eu mizerie în casă străină.

- Bine dragă, cum zici tu. Hai să îți arăt de unde se trage apa. Eram prea obosită să lupt cu nebunia și prostia din fața mea, așa că am lăsat-o în apele ei.

Dimineața devreme am dus-o la microbuz. Am telefonat lui Vasile să o aștepte în Bârlad și am răsuflat ușurată când am văzut mașina plecând. Picase tot pe mine măgăreața să o duc pentru că ne-a spus, răspicat, că nu urcă în mașină dacă era un bărbat la volan. Uf, scăpasem! Vasile și-a cerut mii de scuze, nu observase că nu-i în toate mințile. Nu mai avea nici o importanță, bine că plecase nebuna și totul se terminase fără incidente.

Când am ajuns acasă, i-am găsit pe toți în living. La cafea, cu ochii umeziți și umflați de râs.

- Ce-aveți, măi? Ce-i așa mare hazul?

- Să vezi ce-a făcut nebuna astă noapte, probabil după ce ați adormit voi, s-a apucat de povestit Dorina, printre chicotelile celorlalți, care râdeau ținându-se cu mâinile de burtă. Aseară, când i-am dus sandwich-urile, i-am spus că am făcut friptură de copănele de pui dar nu-i pot aduce în cameră. Ori vine în bucătărie să mănânce friptură, ori se mulțumește cu ce i-am adus. N-a vrut să vină, așa cum știi. A coborât însă pe furiș, după ce ați adormit cu toții și a mâncat vreo șase copane.

- Și ce dacă? Bine, frate, că a mâncat. Ce-i de râs în asta? Cine știe de când n-o mai fi văzut carne, săraca.

- Da, numai că a pus oasele în același castron cu restul de friptură care a mai rămas.

- Ce?, bleah, mi-i greață!, nu-mi vine să cred, nici cel mai idiot om nu ar face așa ceva.

- Ei, nu! Așa că, iată, cățeii voștri au avut un festin regal în dimineața asta. Îți dai seama, am aruncat tot ce era în castron. Cum să mai mănânci când asta și-a băgat degetele prin mâncare? N-am găsit nici o urmă că ar fi folosit farfurie și furculiță. Și, pe deasupra, a lăsat tot acolo și oasele. După ce ne-am enervat una bună, am râs cu lacrimi.

- Ferească Dumnezeu, bine că am prins-o în criză și ne-am dat seama că e nebună. Dacă o angajam? Cine știe ce naiba putea să mai facă!

- Eu ce să mai zic, a sărit și Buni, dacă mă lăsați cu asta din două una, ori mă strângea ea de gât, ori o omoram eu cu bastonul.

- Lasă, Buni, o luai cu binișorul să-ți povestească cine a violat-o cu o zi înainte, i-am răspuns soacrei mele. Așa nu te-ai plictisi niciodată, mereu alte și alte violuri. Palpitant, nu? am continuat, în timp ce asistența se tăvălea pe jos de râs.

- Păi da, voi râdeți dar cel mai înfricoșat am fost eu. Ce vă pasă?, doar eu eram bărbatul care putea să o violeze, a intervenit Virgi, în hohotele noastre de râs. Bine că am fost ocupat și te-ai dus tu după ea. N-am dormit toată noaptea, am stat și m-am gândit, ”Dacă nebuna e în stare să spună cuiva că am violat-o?” Măi, terminați cu chicoteala, nu e de glumă! Până să se dovedească că nu-i în toate mințile, mă și imaginam pe la Poliție, dând declarații.

- Ei, înfricoșat! Aveai și tu o aventură cu Miss Univers, dragule. Și frumoasă și deșteaptă, ce mai, femeia ideală!. Nu m-am putut abține să nu-mi ironizez adorabilul soț, care avusese coșmaruri din cauza nebunei de Voichița, cea care vedea în fața ei numai violuri și numai brbați violând-o.

- Hă, hă, hă!, te și văd pupând-o pe nas. Că dacă o pupi pe una ca asta pe gură, inevitabil ajungi să o pupi și pe nas. Dorina a dat glas veseliei generale iar râsul nostru zglobiu a trezit toți câinii din cartier.

Începea o nouă zi, una în care o luam de la capăt cu căutările unei menajere.

(Va urma)

Povestea a fost postată și pe blogul meu personal, aici:  http://justitieoarba.com/2014/10/02/menajerele-soacrei-mele-voichita/

Lili Craciun's Blog

JUSTIȚIARA

Postat în Martie 12, 2017 la 12:04am 0 Comentarii

Poc, trosc, pleosc – trosc se auzea prin pereții subțiri. Buf, pleosc, zdrang. În apartamentul de la etajul întâi se clătinau candelabrele, sub ochii înspăimântați ai bătrânei octogenare. Până și Flop, motanul vagabond care se lăfăia pe un fotoliu uzat, se uita mirat în tavan. Cu urechile ciulite, cu părul zburlit pe spate și coada ridicată, stătea gata să sară și să zgârâie dușmanul.

– Curva dracului, iar n-ai gătit? Te omor, fă, te omor!

– Nu mai da, Grigore, nu mai da că mă…

Continuare

NUNTA DE ARGINT

Postat în Iunie 30, 2016 la 5:24pm 0 Comentarii

Chelnerul, un tip în vârstă adus de spate, aranjă farfuria cu profiterol, aruncând spre cei doi clienți o privire scurtă. Era o zi de marți și sala mare a restaurantului era goală, putea să zăbovească. ”Îhîm, își spuse, e clar că ăștia sărbătoresc ceva important, au comandat numai bunătăți. Frumoasă pereche.” Femeia, mică de înălțime și cu părul vopsit într-un roșu aprins - coafat în cârlionți dați din belșug cu fixativ, era îmbrăcată într-o rochie neagră din elastan care se mula pe trup,…

Continuare

Povești despre fraiereală (2)

Postat în Iunie 30, 2015 la 10:12pm 0 Comentarii

Marghiolița cobori din autobuz, îngândurată și preocupată de cum avea să se comporte acasă. Bucuria că reușise să fie unică proprietară pe gospodăria din sat, rămasă de pe urma părinților, se risipise. Era chiar periculos ca Gheorghe să afle de partaj, chiar dacă femeia îl învârtea pe degete pe bărbatul masiv, mai mare ca ea cu vreo 15 ani. ”El ca el, dar dacă află scorpiile de surori, parcă mă văd alungată în satul prăpădit, prășind și plivind prin grădină ca să am o ceapă și un pumn de…

Continuare

Altar

Postat în Iunie 21, 2015 la 6:50pm 0 Comentarii

Mă-nchid în mine ca-ntr-o mânăstire,

Mărturisind iubiri strânse-n povești,

Și te implor smintit să mă vestești,

Închizând ochii-n noapte cu sfințire.

Când povestesc amar de vise frânte,

Îmi rătăcesc genunchii prin mătănii;

Mă-mbăt în amintiri prinse-n vedenii

Și mă închin cu dor și lacrimi sfinte.

Dor sunt, furtună grea sau cer senin,

Sunt raiul pur, sunt iadul deopotrivă,

Mă lupt în noapte cu demoni, captivă,

Și-n zori zâmbesc la…

Continuare

Panou de comentarii (2 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

La 5:50pm în Februarie 28, 2014, mary a spus...

Bună ziua,
Numele meu este Maria eu sunt inalt, frumos,
siluetă perfectă a corpului și sexy. Am văzut profilul dvs. și a fost încântat reteaualiterara.ning.com
vă contacteze, sper că va fi adevărat om de dragoste, sincer și grijuliu
Am încercat, și am ceva special de spus
despre mine, atunci vă rugăm să contactați-mă direct prin adresa mea de e-mail
(Maryoneil669@yahoo.com), astfel încât să pot trimite, de asemenea, poza mea direct la tine
mulțumiri prietenul tău maria ONeil.

La 8:23pm în Iulie 16, 2013, stacy a spus...

Hello Dear, I will like to get acquainted with You, I have something Special to share with You, Contact me via email stacyndong@hotmail.com

Bună ziua dragi, voi dori să se familiarizeze cu Tine, am ceva special să împărtășesc cu voi, contactati-ma prin e-mail stacyndong@hotmail.com

Domnișoara Stacy

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor