dintre oglinzi paralele

Ulciorul vieții, din mii de bucăți

se revarsă prin toți

Porii existenței mele.

Lacrima timpului

îmi lasă tâmplele

în șuvoaie albe

de întrebări:

de ce te iubesc:

lume, atât de mult ?

Adun cioburi de stele să aștern 

în calea viselor voastre 

să vă ocrotească pașii prin imensitatea 

sufletului meu frământat 

de muzica astrelor 



adun praful curcubeului pentru 

a împrăștia lacrimile voastre 

să vă…

Ascultă, iubite, ce dulce e viața 

când clopote bat la răspântii de zori, 

iar stelele cad din senin dimineața 

în păru-mi ce scapă spre tâmple de flori. 



Mai lasă aleanul și lasă tăcerea 

Iubirea-i doar una, altarul suprem 

învață-mă-n taină ce e…

Ce s-ar întâmpla dacă mi-ai strange gândurile în mâini? 

Acestea ar începe să te doară de prea multă fericire 

pentru că ar simți fremătarea din inima timpului 

ce își scaldă valurile în pletele mele înnoptate la 

margini de ramuri și de munți 

s-ar înfiora de răcoarea buzelor ce pun stavilă 

efemerului în fața eternității 

ce se clădește cu fiecare…