Eu sunt magicianul cu pantalon la dungă
Cu guler alb de tafta şi părul negru-corb,
De m-ar ghici vreodată din public că sunt orb
Mi-ar tresări bagheta ţinută-n mâna ciungă.

Şi-atunci în pălărie s-or îmbulzi să vadă
În loc de panglici albe şi fluturi mari de foc
Tristeţea-n care zilnic mă-nalţ şi cad la loc:
Eu simulez puterea prin acte de bravadă!

Cortina o să cadă precum o ghilotină
De-o parte şi de alta nicicând n-or să mai fie
Aplauze, emoţii şi marea bucurie
Că mâine alt spectacol şi-alt public o să vină.

Şi după multe zile vor constata uimiţi
Că le lipsesc acele spectacole în care
Ne bântuia dorinţa de-a şti care pe care,
Dar le plăcea magia în care-au fost minţiţi.

©copyright Lory Cristea