Ploaia a stat. Acum, bate vântul. Geamul face zid între foamea lui şi pâine... îşi spune: ’’Un pumn! (atât şi obstacolul dispare)...E uşor...un pumn...’’ Ochii minţii văd pâinea caldă ruptă-n dinţi şi mestecată cu lăcomie... Vede cum înghite mai mult pe nemestecate muşcătură după muşcătură, până când, gheara aia care-i sfâşâie măruntaiele se astâmpără...Paşii cuminţi, (învăţaţi de mult cu cuminţenia), ştiu că nu trebuie să se opreasă! Paşii îl duc mai departe...Pe lângă el, trec alte…

Stau statuie la fereastră. Aştept să se întoarcă. Nu! Nu... doar aştept! Abia aştept să se întoarcă! Privesc în calea lui, pentru ca să-l am mai repede aproape! Cu o secundă, cu o privire... Vecinul Popescu a ieşit cu Gipsi la plimbare. Drăguţ căţel! Azi nu-l urmăresc cum se joacă! Nu-mi risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix uşa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aştept să vină... Mi-e deja dor!  Pe buze simt gustul sărutărilor care nu s-a pierdut…

Ai învins sărmane ! Eşti erou!

Cu funia la gât şi cu cuţitu-n coastă...

Furia disperării tale, are şi astăzi ecou.

E mai slab decât ieri, da-n gânduri adastă...

În zile ploioase, triste şi goale

Mai oftează câte unul pentru jertfa-ţi deşartă...

În faţa amintirii faptelor tale,

O lacrimă uscată, speranţa aşteaptă...

Tu ai murit şi cu tine murit-a trecutul...

În flori te-au îngropat, în minciuni şi…

SLAVĂ OAMENIOLR DE BINE...

Ziua a trecut şi seara venit-a ca boarea...

A fost o zi însorită! Prea luminoasă...

Ochii, ne-au durut, fiind învăţaţi cu-nserarea

Şi, deşi am ieşit pe străzi, ne-am fi dorit în casă...

Dar am ieşit, pentru că era lumină

Şi am crezut că de-acum vom putea vedea!

...N-am zărit mare lucru... Era,,,mult prea plină

Prea dură, prea...zi! Prea fierbinte şi rea!!!

Lumina…