Se spune că momentele pline de extaz, de beție a sufletului, le simți cel mai bine în plămâni, fără ca frumusețea lor să dispară sau să se diminueze. Intensitatea clipei o simți din lateralul inimii până la coaste, pe ambele părți ale pieptului și posterior, către coloana vertebrală. 

       De aceea, prima dată mi te-am gustat cu alveolele, iar când parfumul tău le-a inundat în valuri, cred că de teamă să nu se evapore, sau să nu dispară, l-au înghițit cu poftă. Și te-au înghițit și pe tine. Printr-o inspirație puțin forțată te-au înghițit pe tot. Te-au vomitat și te-au înghițit iar și iar săptămâni întregi. Acum s-au oprit. Nu mai știu care parte din ele ești tu.

       Prima dată mi-ai devenit alveole.Toate…

        Când mă scufund în mine îmi simt oamenii dureri și respirațiile valuri lungi și libere, durerile corăbii și sufletul port.

        În vârtejul inimii am nave naufragiate și veșnic o dungă verticală și muzicală de haos că-n zilele cu gust de fier nu-mi știu cine sau ce sunt. Preț de-o clipă mi-am fost un trăsnet purpuriu și aproape o viață mi-am fost umbră scuipată în văzduhul aspru, concentrat în pustietate. De mi-s norocoasă naufragiez și eu, atunci când mi se alungesc buzele spre obraji, spre urechi, spre ceafă, până mi se aplatizează fața lăsându-mă o pată de piele.

      Și-i portul plin și sufletul cuprinzător doar când încep mările s-adie. Un bric și-un feribot se înghesuie mereu…

      Dară dragule, nu mi te-am rugat niciodat' să-mi fi zidar. Închide ochii și cu mâinile întreabă de mine. N-am să te-nvăț eu a zidi, că tu știi. Te ajut la anamneza doar, că tu, cel mai mult dintre toți, pari a fi avut o existență atepământeană.

      Înainte de a mă zidi încheietură cu încheietură, desenează-mi conturul și poziția, cu degetul, într-un praf gros de pe un Pleyel, așezându-mi desigur inima în dreptul unui Re. Nu stiu dacă ți-am spus, dar mi-e inima îndrăgostită de acest Re și pentru ea el e universul și timpul tot, pentru tine-i un punct strâmb și o clipă stângace.

   …

       Unii spun că te-am inventat. Iartă-i îngere, că tare sunt netoți. Ei nu-ți știu gleznele înguste, tremurânde-n gări de nori. Nu ei ți-au lins vârfurile degetelor să simtă gust de zbor și nu lor le-a rămas pe partea stânga a limbii un petec zgrunțuros de Eden rătăcit.

      Doar eu ți-am ascultat ore întregi inima. Nu pentru că îmi plăcea cum sună. Sună ciudat, nefrumos, aritmic, murdar. Îți sună inima murdar, îngere, iar într-o singura bătaie îmi simt întreaga viață, de la început până la sfârșit, reluându-se de câte 7 ori. Într-o clipă de-a ta eu îmi trăiesc viața de 7 ori. Mă nasc o data cu bătaia, iar trupul mi se usucă treptat, dar rapid, îmbătrânesc necioplit, de-a lungul bătăii, iar la sfârșitul ei,…