Pagina lui Magdalena Chirilov

Când noaptea se culcă și ziua se trezește leneșă, îmi așez atentă inima într-un borcan și o ascund printre rufe în dulap. Vreau să văd lumea,dar nu vreau să fiu vulnerabilă, ce este în jurul meu să nu-mi atingă sufletul.
Încui.
Ies în lume, văd, aud, miros.
Înăuntru nu simt nimic, un zâmbet, o lacrimă,imagini uitate într-un album cu paginile rupte, smulse și arse,aruncate la marginea drumului.
Culorile au dispărut, totul este fără culoare, totul este gri,deasupra mea plutesc fulgi cenușii ca dup… Continuare

Clac, clac, clac, angajata de la agenție bate pe butoanele tastaturii cu o virtuozitate de măcelar.
Stau pe marginea scaunului și încerc să ițesc o privire pe monitorul misterios.
-poa’ să fie și mai tîrziu?....
-pardon?!, ce mai tîrziu?....
-păi, mai tîrziu decît vreți dumneavostră să plecați, răspunde femeia, vădit indiferentă și rumegînd o gumă roz.
-este vreo diferență?....
-ce diferență?....
-de exemplu, de bani...
-păi, mai tîrziu, da, mai devreme, nu!...
-adică!... - simt că-mi sar în cur… Continuare

________________________________________

Scara îngustă ce urcă spre pod m-a fascinat toată copilăria.
La capătul ei se afla o ușă scundă, misterioasă, ce îmi înaripa fantezia și în același timp mă umplea de fiori, neștiind ce se află în spatele ei.
După ce au murit bunicii, casa veche a stat o vreme goală,mama vînzîd-o mai tîrziu la un preț de nimic, și spre norocul meu bătrînețea ei salvînd-o pentru mine, putînd să o răscumpăr la un preț ridicol.
Se află ascunsă printre dune, la Marea Nordului… Continuare

Cobor din autobuz și cu pași înceți mă îndrept spre casă. Recapitulez în gînd evenimentele mărunte din timpul zilei și intrînd în bloc mă simt iar supărător deranjată de perechea înghesuită la scară în colțul dintre calorifer și perete.
Pot să vin la orice oră, ei tot acolo stau, giugiulindu-se - doar din cînd în cînd se mai înviorează situatia, cînd un nou tip apare la scară și care, cu tot aceiași rîvnă, se pupă cu vecina de la etajul cinci.
Stau la lift și prin geamul îngust urmăresc curioasă… Continuare

Poarta veche de la grădină atîrnă într-o balama ruginită, o împing cu șoldul și intru la vecinii mei cu un ghiveci mare de trandafiri în brațe; prin iarba lăsată în paragină, mă împiedic de resturi de mîncare,colțuri de pîine uscată,capete de pește și oase roase. Astăzi ei aniversează 57 de ani de la căsătorie. O cifră impresionantă, ce trebuie neapărat sărbătorită.
Un iz de gaze nedigerate, grăsime rîncedă și conopidă fiartă, atîrnă în camera rece și mă lovește ca o măciucă.
Făcînd pe nepăsătoa… Continuare