reţeaua literară / la red literaria
poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
-
Magdalena Dorina Suciu
- Feminin
- Reghin
- România
- Texte Postate pe Reţeaua literară (42)
- Fotografii (32)
- Albume foto (2)
- Fişiere video (13)
Conţinut
Se încarcă feed-ul
Cadouri primite (34)
De la CRISTESCU EMANUELA MARIANA
De la Marian Dragomir
De la Mihail Dumitru
De la CRISTESCU EMANUELA MARIANA
Bine ai venit, Magdalena Dorina Suciu!
Informaţii pentru profil
- Preocuparile tale artistice:
- poet, interesat de cultura, pasionat de lectura
- Despre mine :
- Autoarea a opt cărți publicate:
Din lumină se nasc cuvintele(versuri).
Verona,Italia,1997.
Anotimpuri îngenuncheate(versuri).Editura
Cezara,Târgu-Mureş,1999.
Jarul secundei(versuri).Editura Cezara,
Târgu-Mureş,2000.
Cătuşe pentru suflet(versuri).Editura
Academprint,Târgu-Mureş.2002.
Voluptăţi imperceptibile(versuri).Editura
Tipomur,Târgu-Mureş,2004.
Orhidee în cuib de zăpadă(versuri).Editura
Tipomur,Târgu-Mureş,2004.
Copilărie-pâine dulce(vresuri pentru copii).
Edutura Ansid,Târgu-Mureş,2006.
Şi Dumnezeu suspină/Even God sighs(antologie de versuri).
Criterion Publishing,Bucureşti,2007.
- Website / Blog :
- http://ro.netlog.com/magdalenadorinasuciu
Duminică cu chip de rugăciune
Îmi aduceai de fiecare dată
duminică cu chip de rugăciune
şi prin furtuni de flori de măr
ne sărutam ca şi cum
un anotimp străin
avea să ne despartă.
îmi aduceai în palmă luna─
şoaptă tremurând,
pioasă plecăciune…
Astăzi doar în vis
îmi mai bat la uşă
duminici cu chip de rugăciune.
Simplă biografie
Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;
timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
îşi muşcă ţărmul;
nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.
Zeul îşi scoase cămaşa
Ţinea biciul în mână
ca pe un fulger hămesit,
îi vedeam ochiul
alungit
pe creanga ce străpungea
aorta dimineţii;
într-un tîrziu
i-am prins cămaşa
ce o arunca înspre mine;
n-am mai auzit
vuietul valului
în care eram captivă,
căci vântul
îşi îndulci otrava
în sângele meu.
Umbra mâinii căutătoare
Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot să strâng copacul
în braţe,
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;
mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneală roşie
a acelei mări în care
amurgul şi-a dezmeticit fruntea;
pe când eu
te-am risipit,
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.
Cel care îngăduie
Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul─
semnul acelor duminici
atârnate într-un cui nevăzut
ce arde perpetuu;
eşti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă─
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.
Visând un altar
Cineva scrie un vers
cu degetul mic de la picior
închegând timpul
sub tâmpla rece a clopotului;
mi-au ruginit palmele,
curând voi trece prin poarta
tăiată în iarbă
cât un gât de vioară;
cineva îmi şopteşte:
„ Dumnezeu umblă desculţ
pe pământ
şi îmi întinde o cană cu apă…”
De ce aş plânge?
Mă strângi la piept
cu mâini de zeu
dezlegându-mă de toate blestemele
iubirilor otrăvite,
după ce chipul meu
a reînflorit în icoană;
respiraţia ta
îmi învăluie auzul
ca nişte sunete de liră─
semn că ne aparţinem
şi trupurile noastre
mustesc din dorinţa
de a îmbrăca dimineţile
ca pe nişte haine de sărbătoare;
de ce aş mai plânge,
când braţele tale
mă poartă departe de moarte
şi atât de aproape de tine?
În umbra păsării
Numai tu
îmi poţi vedea braţele
ca pe nişte crengi
căţărate pe cel mai înalt zid;
noaptea
înfulecă vise
de faţă cu mine,
aruncând stele
orbilor;
numai tu
îmi înveţi trupul
să ia forma păsării
în timp ce ne iubim.
Iubirea
Fă-mi inima o cătuşă,
sufletul toarnă-l într-o amforă
albă
şi lasă caii să-mi strivească
trupul;
de sub copitele lor
va răsări iubirea
precum boabele de sânge
din coasta lui Iisus.
Iar voi trece
Mă zbat să scap
din ochiul de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de la un timp încoace;
zadarnic îmi săruţi
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;
sunt maci presaţi pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?
Sâmburi de iubire
Trupul meu
ca o literă încinsă─
inele fragile
degetele tale culeg
când îl atingi;
buzele noastre
coagulează
dulcele sânge
al amurgului;
pe creanga nopţii
foşnim
ca două fructe coapte─
sâmburi de iubire
cad din noi
în iarba udă.
Am poftit dragostea
Cu vin şi pâine ne-am ospătat,
apoi am lăsat iarba să crească în voie
pe urechile noastre
aprinse de săruturi setoase.
După ce ne-am înfăşat trupurile
într-un cearşaf de cântec fluid,
am poftit dragostea
să guste din carnea noastră
cu iz de primăveri nebunatice.
Raiul unei iubiri
Ne întâmpină toamna cu paharele pline
să descifreze în noi
orchestra acelei grădini
pictate pe coapsa Evei.
Îmi spui că
fântânile destinului nostru
aşteaptă îngerii
să le sape mai adânc.
doar în mâinile noastre
vor înflori şerpii
pentru prima oară
şi vom dobândi raiul unei iubiri
ce ne va îngădui să murim frumos.
. Dans interminabil
Dansăm într-o interminabilă ploaie,
ştiam că mă vor licita zeii
şi purtam pe umăr un şoim─
cel mai straniu semn
că am lăsat fulgerul să treacă prin mine.
E atât de roşu lutul
pe care scrii dorinţa ta
de a mă mai naşte o dată,
încât ciorchinii timpului
râd în hohote,
brodându-ţi în alb tâmplele
Streşini de cântec
Ţărână din ţărână
îmi cere timpul să pun
în streşini de cântec.
Poate au înflorit urmele sărutului
lăsate pe oul de lebădă
în vara aceea sublimă
şi răsfirată pe lopeţi de argint.
Mi-ai spus că măreţe seminţe
sunt ciugulite din carnea zilei
de toţi acei ochi neînvinşi.
Nicicând n-am tăiat mai mulţi franjuri de cer,
de aceea îmi moare mâna
cu fiecare plecare a ta.
El trece prin mine
El mă întâmpină desculţ,
ţine în mâna dreaptă
un sfeşnic de iarbă,
nu ştie cât timp a mai rămas
în trupul fluturelui
evadat din flautul lui Marsias.
Îl simt cum îndeamnă apele
să sărute pântecul matern
şi-l rog să taie o fereastră
în coapsa singurului cal
ce poartă anotimpurile în spinare.
El trece prin mine─
o puzderie de muguri
se încing
pe podeaua mansardei..
Spaţii aprinse
Stiu că ne vom iubi
prin toate încăperile dimineţii
vor plesni strugurii
sub torţa buzelor noastre,
iar de pe colţul streşinii
ne va imita
acea minunată pereche de păsări.
Stiu că ne vom iubi,
de aceea mă pregătesc
să-ţi scriu un poem
pe lobul urechii.
Te văd urcând un munte
Te văd urcând un munte
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc…
În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele─
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.
Cad ploi desculţe
M-am despletit de cuvinte
ca să mă pot pierde
în templul râului desfătat
de prea plinul snop
al lunii.
Cu singurul deget încoronat
rup tapetele umbrei
să poată urca ramul
până la locul din care
se văd zeii cum ard
pe lemnul suav al unei viori.
M-am despletit de cuvinte
şi de atunci
parcă tot mai des
cad ploi desculţe
în somnul şi nesomnul meu.
Îmi aduceai de fiecare dată
duminică cu chip de rugăciune
şi prin furtuni de flori de măr
ne sărutam ca şi cum
un anotimp străin
avea să ne despartă.
îmi aduceai în palmă luna─
şoaptă tremurând,
pioasă plecăciune…
Astăzi doar în vis
îmi mai bat la uşă
duminici cu chip de rugăciune.
Simplă biografie
Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;
timpul e răstignit
în ochiul bolnav al păsării,
iar amintirea
ca un fruct decojit
prin amiezele tot mai amare,
îşi muşcă ţărmul;
nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.
Zeul îşi scoase cămaşa
Ţinea biciul în mână
ca pe un fulger hămesit,
îi vedeam ochiul
alungit
pe creanga ce străpungea
aorta dimineţii;
într-un tîrziu
i-am prins cămaşa
ce o arunca înspre mine;
n-am mai auzit
vuietul valului
în care eram captivă,
căci vântul
îşi îndulci otrava
în sângele meu.
Umbra mâinii căutătoare
Mi-ai tatuat umerii
cu câteva semne indescifrabile
şi nu mai pot să strâng copacul
în braţe,
deoarece frunzele lui
ezită orice atingere;
mi-ai tatuat fiecare deget
cu o pană de condor
înmuiată în cerneală roşie
a acelei mări în care
amurgul şi-a dezmeticit fruntea;
pe când eu
te-am risipit,
încercând să-i smulg ierbii
inelul încins.
Cel care îngăduie
Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul─
semnul acelor duminici
atârnate într-un cui nevăzut
ce arde perpetuu;
eşti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă─
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.
Visând un altar
Cineva scrie un vers
cu degetul mic de la picior
închegând timpul
sub tâmpla rece a clopotului;
mi-au ruginit palmele,
curând voi trece prin poarta
tăiată în iarbă
cât un gât de vioară;
cineva îmi şopteşte:
„ Dumnezeu umblă desculţ
pe pământ
şi îmi întinde o cană cu apă…”
De ce aş plânge?
Mă strângi la piept
cu mâini de zeu
dezlegându-mă de toate blestemele
iubirilor otrăvite,
după ce chipul meu
a reînflorit în icoană;
respiraţia ta
îmi învăluie auzul
ca nişte sunete de liră─
semn că ne aparţinem
şi trupurile noastre
mustesc din dorinţa
de a îmbrăca dimineţile
ca pe nişte haine de sărbătoare;
de ce aş mai plânge,
când braţele tale
mă poartă departe de moarte
şi atât de aproape de tine?
În umbra păsării
Numai tu
îmi poţi vedea braţele
ca pe nişte crengi
căţărate pe cel mai înalt zid;
noaptea
înfulecă vise
de faţă cu mine,
aruncând stele
orbilor;
numai tu
îmi înveţi trupul
să ia forma păsării
în timp ce ne iubim.
Iubirea
Fă-mi inima o cătuşă,
sufletul toarnă-l într-o amforă
albă
şi lasă caii să-mi strivească
trupul;
de sub copitele lor
va răsări iubirea
precum boabele de sânge
din coasta lui Iisus.
Iar voi trece
Mă zbat să scap
din ochiul de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de la un timp încoace;
zadarnic îmi săruţi
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;
sunt maci presaţi pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?
Sâmburi de iubire
Trupul meu
ca o literă încinsă─
inele fragile
degetele tale culeg
când îl atingi;
buzele noastre
coagulează
dulcele sânge
al amurgului;
pe creanga nopţii
foşnim
ca două fructe coapte─
sâmburi de iubire
cad din noi
în iarba udă.
Am poftit dragostea
Cu vin şi pâine ne-am ospătat,
apoi am lăsat iarba să crească în voie
pe urechile noastre
aprinse de săruturi setoase.
După ce ne-am înfăşat trupurile
într-un cearşaf de cântec fluid,
am poftit dragostea
să guste din carnea noastră
cu iz de primăveri nebunatice.
Raiul unei iubiri
Ne întâmpină toamna cu paharele pline
să descifreze în noi
orchestra acelei grădini
pictate pe coapsa Evei.
Îmi spui că
fântânile destinului nostru
aşteaptă îngerii
să le sape mai adânc.
doar în mâinile noastre
vor înflori şerpii
pentru prima oară
şi vom dobândi raiul unei iubiri
ce ne va îngădui să murim frumos.
. Dans interminabil
Dansăm într-o interminabilă ploaie,
ştiam că mă vor licita zeii
şi purtam pe umăr un şoim─
cel mai straniu semn
că am lăsat fulgerul să treacă prin mine.
E atât de roşu lutul
pe care scrii dorinţa ta
de a mă mai naşte o dată,
încât ciorchinii timpului
râd în hohote,
brodându-ţi în alb tâmplele
Streşini de cântec
Ţărână din ţărână
îmi cere timpul să pun
în streşini de cântec.
Poate au înflorit urmele sărutului
lăsate pe oul de lebădă
în vara aceea sublimă
şi răsfirată pe lopeţi de argint.
Mi-ai spus că măreţe seminţe
sunt ciugulite din carnea zilei
de toţi acei ochi neînvinşi.
Nicicând n-am tăiat mai mulţi franjuri de cer,
de aceea îmi moare mâna
cu fiecare plecare a ta.
El trece prin mine
El mă întâmpină desculţ,
ţine în mâna dreaptă
un sfeşnic de iarbă,
nu ştie cât timp a mai rămas
în trupul fluturelui
evadat din flautul lui Marsias.
Îl simt cum îndeamnă apele
să sărute pântecul matern
şi-l rog să taie o fereastră
în coapsa singurului cal
ce poartă anotimpurile în spinare.
El trece prin mine─
o puzderie de muguri
se încing
pe podeaua mansardei..
Spaţii aprinse
Stiu că ne vom iubi
prin toate încăperile dimineţii
vor plesni strugurii
sub torţa buzelor noastre,
iar de pe colţul streşinii
ne va imita
acea minunată pereche de păsări.
Stiu că ne vom iubi,
de aceea mă pregătesc
să-ţi scriu un poem
pe lobul urechii.
Te văd urcând un munte
Te văd urcând un munte
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc…
În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele─
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.
Cad ploi desculţe
M-am despletit de cuvinte
ca să mă pot pierde
în templul râului desfătat
de prea plinul snop
al lunii.
Cu singurul deget încoronat
rup tapetele umbrei
să poată urca ramul
până la locul din care
se văd zeii cum ard
pe lemnul suav al unei viori.
M-am despletit de cuvinte
şi de atunci
parcă tot mai des
cad ploi desculţe
în somnul şi nesomnul meu.
Fotografiile lui Magdalena Dorina Suciu
Fişierele video ale lui Magdalena Dorina Suciu
Magdalena Dorina Suciu's Blog
http://www.youtube.com/watch?v=kPpljm5i81s
Postat în Februarie 19, 2012 la 4:21pm 0 Comentarii 1 Îmi place
http://www.youtube.com/watch?v=1s079_bAQv8
Postat în Ianuarie 19, 2012 la 4:22pm 0 Comentarii 0 Îi place
http://www.youtube.com/watch?v=J4pzA_nRM0g
Postat în Noiembrie 4, 2011 la 4:38pm 0 Comentarii 0 Îi place
O mini selecţie din cele opt volume publicate
Postat în August 3, 2011 la 4:34pm 1 Adaugă un comentariu 2 Îi place
Duminică cu chip de rugăciune
Îmi aduceai de fiecare dată
duminică cu chip de rugăciune
şi prin furtuni de flori de măr
ne sărutam ca şi cum
un anotimp străin
avea să ne despartă.
îmi aduceai în palmă luna─
şoaptă tremurând,
pioasă plecăciune…
Astăzi doar în vis
îmi mai bat la uşă
duminici cu chip de rugăciune.
Simplă biografie
Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar… Continuare
Îmi aduceai de fiecare dată
duminică cu chip de rugăciune
şi prin furtuni de flori de măr
ne sărutam ca şi cum
un anotimp străin
avea să ne despartă.
îmi aduceai în palmă luna─
şoaptă tremurând,
pioasă plecăciune…
Astăzi doar în vis
îmi mai bat la uşă
duminici cu chip de rugăciune.
Simplă biografie
Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar…
Insignă
Fişiere video
Statistici
© 2019 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (19 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria
Vizualizarea Tuturor Comentariilor