Maria Ratiu

...Undeva intr-o curte,in fata unui zid,pe o proeminenta stateau doi copii. Unul dintre ei este copilul meu:un baitel blond,cu parul cret si ciufulit,firav dar plin de viata si cu zambetul pe buze.
Ma asteptetau sa ajung la ei. Apoi, in joaca, imi arunca ceva jos - un obiect mic,de culoarea chihlimbarului si-mi poruncesc:
- Ridica-l!
Intrigata, ma aplec, il ridic si in timp ce-l privesc sa vad ce e, ma simt cuprinsa in brate si sarutata cu tandrete si patima pe gat...
Nu vad pe nimeni langa mine...
Sarutul si strangerea in bratele invizibilului - nici barbat, nici femeie - le simt din ce in ce mai reale... Ma trec fiori de placere dar si de neliniste pentru ca, desi nu vad pe nimeni si nu inteleg, nu mi-e frica... Imi place...! Senzatia de luciditate si placere este din ce in ce mai reala, mai acuta, ca un orgasm...
Apoi, brusc, totul se desprinde de mine si aud in ureche o soapta clara a unei fiinte ajunse la acelasi paroxism al trairii:
- Eu sunt Moartea !...
Invizibilul dispare.
...Sunt din nou singura, in fata celor doi copii care imi arunca in joaca si foarte amuzati un obiect mic,de culoarea chihlimbarului, poruncind:
- Ridica-l!
... Ma uit la ei, constienta de ce va urma. Ma supun stiind ca ceea ce mi se intampla este straniu, dar si cu credinta ca nu pot evita.
Ei se joaca, iar joaca lor este semnalul sacrilegiului impus de inocenta lor.
Fara sa cartesc, ma supun ritualului, desi as fi putut...? Sa fug? ...Nu...! Undeva in subconstient exista credinta ca daca eu fug copii raman ei prada acelui invizibil...Nu, nu am voie sa fug! Nu trebuie sa las copiii...
Deci sunt din nou in bratele Invizibilului - nici barbat, nici femeie...
Sarutul lui ma infioara. Fiecare fibra din corpul meu il simte, il primeste si il accepta cu innebunitoare placere si luciditate: incerc sa-l percep, sa inteleg...
Senzatia de placere perversa se acutizeaza. Il simt ca vibreaza alaturi de mine, una cu mine, straniu si placut pana la paroxism...
- Eu sunt moartea!... aud vocea aceeacepuizata de placere, ca o ejaculare in corpul meu.
Ma infior de placere si spaima...
Si totusi, nu plec!
...Ma trezesc din nou, in celalalt capat al curtii. In fata mea, copii care ma cheama amuzati sa ma joc cu ei, gata sa-mi arunce jos un obiect mic de culoarea chihlimbarului... Copilul meu este acolo si eu TREBUIE sa-l apar...