el a moştenit asta demult

pe acolo, se spune, deseori trecură în goană

pe cai nervoşi, fiare cu suflete ascutiţe, cu mâinile pe cuţite

uneori s-au oprit şi-au semănat aşa după cum ai ştiut

cu pustiu însângerat şi cu hohote

de-au plâns femeile, fetele în zadar

iar cele care-au mers mai departe prin zile

cu durere, durere au legănat



el nu are priviri ascuţite, doar îngheţate

când el este treaz, cuvântul nu-l îndulceşte

tăcerea îi stă lipită… Continuare

întâi a fost răsăritul

ochii l-au primit

şi toate cele au râs de bucurie

lumina din cele văzute

părea că trece şi-n cele ce nu se vedeau



râsul era sălbăticune a primei grădini

iarba putea să-l mângâie, cuiburile să îl adăpostească

dar toate cele-n lumină aflate năcuseră umbre

râsul a spus că lumina se joacă şi nu s-a tulburat

până când a venit noaptea



noaptea e doar o umbră mai mare, credea

dar sălbăticiunile vânau… Continuare

m-ai aşteptat şi aseară,

eu iar n-am venit

ascultam cum toamna se lasă încet la pământ

ca un om obosit, obosit….



priveşte, frunzele fac trecerea atât de firesc.

le-a sărutat un vânt aspru

şi-acuma pălesc.



se-mbolnăvesc de nepăsare copacii,

îmi bat cu degete negre pe zi

m-ai aşteptat mult?

am ascultat, am tot ascultat şi...



…şi am ochii bolnavi de plecarea de aripi

ceru-i de sticlă

sau ceaţă… sau var…

undeva… Continuare

Pe vremea când n-aveam decât abace

iar ploile erau doar pasagere

nu bănuiam cât plânset e-n tăcere

nici cât război ascunde-un steag de pace.



Aveam aripi sub hainele sărace…

Habar n-aveam de moarte, de-nviere

de furie, de spaimă sau durere

iar răul nu-nvăţasem cum se face!



Copilăream frumos fără să ştiu…

Mă-mprieteneam cu-un râu, cu-un pom, cu norii,

râdeam de întuneric şi glagorii

iar ochiul duşmăniei sângeriu

era un semn… Continuare