Un cuc, ce…moţăie în gară!

     Trenu-i tren stăpân pe şine şi pe roţile ce-l duc,

     Spre un dor ce vrea să schimbe, pasărea de fier în...cuc.

     Lasă brazi pe-o dreaptă strâmbă, văi şi râpe-i fac cărare,

     Timp se duce tot el vine, unde-i ceas, e şi mişcare.

    În tren sunt pasagerii vieţii, bastoane…

           Spre album, note şi gânduri.

          Pumnii-nchişi apoi deschişi, dezvoltă ochi de sar picioare,

          Un asfalt de zburătoare, aşteaptă startul spre mâncare.

          Aievea vezi, nărav să creadă că-n plină zi eşti mort de somn!

          Preţul strânge nu doar grâne, ci şi patimi mâini…

    Gard, simbol de leopard.

    Am, o curte cât o viaţă!

    Mare spaţiu-n timp ce-mi spune;

    Să creşti gard, nu şi o raţă,

    Chiar, o nevastă fără nume.

    Nevasta, mi-a fost…

           Să vorbească...timpul.

           Ce prunc, are în ban dulceaţă de-şi acreşte a lui pat?

           Ce prunc, vrea să meargă iute, pe-un orizontal-culcat?

           Ca picioarele s-ajungă şi cu braţele să smulgă,

           De la babă de la vacă, el tot lapte mult să sugă.

           Să înţarce ţine seama, de lupii ce sunt doar…