Mihai Vieru

À Alina Pachitanu pour une bonne mise-en-echec des stridences Cred că tu semeni cu fata de care te îndrăgosteşti iarna trebuie mereu să ţi se ascundă lucruri ca să le descoperi Fix dinaintea ta Îţi repezi prietenii, urli în stînga ospătarului: a quick fix, asshole şi rîzi încet înspre stînga în palmă mai ţii minte verile cînd ne băteam cu spumă prefăcîndu-ne mîinile în bulgări şi aruncînd cu îmbrăţişări după fete -Ai frecat-o, mă, pe aia din a XI-a C? acum atît de frumoasă ţi-ai înflorit aripile înăuntrul ochilor mei îmi curăţ faţa de mătasea lipicioasă de cocon ca şi cum aş fi intrat cu viteză pe contrasensul pînzei şi limburile lipicioase capătă proprietăţi ductile poliţistul şi-a depărtat chelicerele simţind vîntul meu apropiindu-se că nu bulgării se topesc în galopul lor spre tine ci şi mîinile se topesc în îmbrăţişări la lumina de sub obroc care dă efecte speciale tu eşti zebra polară din al cărui galop curg culorile haşurîndu-l aşa de repede alergi pînă ce rotocoalele ceţii sunt ba numai roz numai albastre şi neoane verzi ba numai fuga simplă din inima mea ca şi cum nervul măselei de minte te anunţă cu un ţipăt că moare şi îşi ia un adio luxîndu-ţi vacanţa. te minte. -sărut dreapta, aveţi un ketonal forte? Încerci amabil ţinîndu-te de tocul uşii şi încerci abil să pari diplomat între timp ea îţi bîntuie circumvoluţiunile deschide valvele la maxim serotoninele şi dopamina îţi inundă tancurile eşti un zeppelin glisînd plutirea ca pe un zbor de încercare noaptea acoperă cîmpia abisală tu eşti numai un submarin din vis vulpea polară ne cotrobăie de rămăşiţe şi ursul polar o alunga cînd îşi îndreaptă greabănul a încălzire globală. bufniţa e rară ca noaptea acolo îmi strecor capul prin penajul ei cald ca printr-o pernă din care mi se înfăţişează diriginta privind dinspre catedră spre sticla de bere golită la jumătate. -treci în prima bancă, spune ea. Zi-mi Păsările de Ivasiuc -i le zic -bine, 10, dar tot îi spun lui taică-tău că ai venit beat la şcoală! Eşti ca un haiduc din cincizecime aşa cum îmi imaginam în copilărie haiducii ca pe nişte căpcăuni civilizatori brutal de albi şi neguroşi stau şi gîndesc şi reconsider bucuria ta galbenii lui vodă zornăie pe mesele hanului ca nişte globuri pentru bradul de crăciun scorţişoara din vin adaugă o tărie aerului de iarnă caii ne încălzesc arătătoarele cu inele de răsuflare căpiţele îşi scot pălăria ca pe un miros de tămîie bună dimineaţa din oricare alb ai veni orătăniile sunt blînde privirile lor curioase asmut zăpada asupra noastră dii măi cai se spune blînd ca şi cum ai vorbi cu ei atunci cînd ţinutul se prinde de omăt ca un lipici industrial puternic dii măi cai spune fratele Pavel înălţîndu-se a milă din troian pe calul zilelor dinaintea cincizecimii cu o cincizecime dii măi cai li se spune şi noi ne îmblînzim atunci la gura sobeisub mirosul de brad care ne înşira ca scoicile pe o aţă de pus la cerceii îngerilor cum îi vedeam în copilărie galben pe negru ca fanta de lumină de la baie atunci cînd lipsea pragul cînd memoria nu ne mai putea juca feste.