Nicoleta Ionescu
  • Feminin
  • Bucuresti
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Nicoleta Ionescu's Prieteni

  • Ioana D
  • Raluca VULCAN
  • catalina
  • Manolescu Gabriel
  • Emil Dragoman
  • Viorel MIHAESCU
  • George Cosmin Colang
  • Mircea Draganescu
  • Laurentiu Dumitru
  • Mădălina Zete
  • dumitru negoita
  • petru fagaras
  • Luiza Cala
  • Emanuel Pope
  • vinicius
 

Nicoleta Ionescu

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
dramaturg

Orhideea din fereastră (monolog)



Personajele: X.- bărbat de vreo 30 de ani
Cerşetorul (figurant)

(O haltă pustie. Noapte. Pe o bancă doarme un cerşetor. Intră X., ducând în mână cu grijă o valiză veche. Poartă un costum sărăcăcios, cămaşă, cravată. Valiza va fi mai mult înaltă decât lată, ca o cutie mare. Se aşază lângă cerşetor, care se trezeşte o clipă, deranjat. X. fumează tăcut, mult timp. Într-un târziu se hotărăşte să vorbească, mai mult cu sine. Vorbeşte rar, melancolic.)


X.: Am o viaţă mică. Mică. De câine. Mic. Mic şi nebăgat în seamă. Şi visez o viaţă mare. Atât de mare, încât să-mi plesnească inima din piept. Să mă ducă la urgenţă şi să spună doctorii: nu mai e nimic de făcut. I-a plesnit inima de atâta noroc. De atâta fericire...

*
Dar nu. N-ar mai fi viaţa mea. Aşa mi-a fost dat mie, se pare. Mic. Mic! Mic ca un muc de ţigară azvârlit pe trotuar când vine autobuzul; ca un mărunţiş pe care nu-l mai iei ca rest, ca să nu-ţi sune degeaba în buzunare. Multă vreme m-am împăcat cu asta. Am şi fost, dealtfel, cel mai mic între fraţi. Când l-a născut pe fratele meu mai mare, bucuria mamei a fost mare. Mare şi luminoasă. În sfârşit, venise Copilul! La naşterea fratelui meu mijlociu, bucuria se mai aşezase: ce atâta bucurie, am mai văzut copii, nu se face gaură-n cer pentru atâta lucru. Creşte şi el lângă celălalt. Să fie sănătos. La naşterea mea, ştiu, ştiu, o să-mi spui că ce ştiu eu de la naşterea mea, cine era nebun să-mi povestească chestia asta?, dar îţi spun eu că ştiu, asta o ştii aşa, fără să ţi-o spună cineva anume, o ai în suflet, nespusă de nimeni; bucuria mamei mele a fost mică. Mică-mică. Abia mai pâlpâia. Păi da, timpul trecuse, mama mai îmbătrânise... Ce să-ţi mai dau, puiule, de unde atâta bucurie? Nu vezi ce timpuri trăim? Bine că a mai rămas şi flăcăruia asta. Ţine-o bine şi ai grijă de ea, că de nu... Am aşezat-o undeva, într-un colţ, şi de atunci am cam uitat de ea...

*
Nu sunt sărac. Nu, nu... să nu crezi asta. Am o casă, da, am o casă. Mare lucru, să ştii... Unii nu au nici asta. Atâta că e o casă mică. Mică. Aici e uşa, aici e dulapul, aici e masa; dimineaţa când mă trezesc, mi se lipesc pupilele de geamuri. Îmi intră direct în ochi şi soarele şi norii. Mă întorc pe-o parte şi dau de contorul de gaze, ce vânătăi, Doamne!, întind un picior şi ajung în balconul vecinului, i-am spart odată borcanul cu murături...
Nu ştiu cum, dar toate rudele mele au case mari. Ce case, Doamne! ca-n filme!
Şi toate, absolut toate au orhidee la fereastră. Albe, roz, movulii, învoalte ca nişte fluturi gata să-şi ia zborul. Rămâi cu ochii la ele ca la niste minuni din altă lume... Că de-aici
mi-a şi venit... Şi cum ziceam, rudele mele au fiecare viaţa lui mare, în casele lor mari, cu orhideele lor mari la ferestrele mari ca nişte acvarii uriaşe. Nu ştiu cum au făcut: am şi eu o diplomă, întocmai ca a lor; nici mai mare, nici mai mică... Dar aşa a fost să fie... Odată eram cu toţii săraci, ne adunam în jurul mesei, la sărbători, la nunţi şi la înmormântări. Acum ne adunăm mai rar. Nunţile şi le fac mai mult în străinătate.Ultima dată trebuia să ne adunăm la notar. Pentru o succesiune. Murise o rudă din provincie. Lăsase o casă bătrânească, cu tablouri, mobilă stil, statuete din bronz. Moştenisem, se pare, şi eu o parte. Mică. Atât de mică, de nici nu m-au mai chemat. Unde să duci tu mobilă din asta? Că nici nu-ţi încape pe uşă. Statuete? Tablouri? Cum le-ar sta la tine, între ceasul de plastic de pe perete şi cuierul cu ştergare de bucătărie! Fii serios, omule!... Poate că aveau dreptate...

*
Am şi familie, da. O familie - mică, se-nţelege. Am o nevastă drăguţă. Şi mică, desigur, altfel cum s-ar fi potrivit cu mine? Stăm uneori seara în patul nostru mic şi visăm la lucruri frumoase, la vacanţe şi călătorii, atunci ea plânge un pic, iar eu o strâng tare în braţe, dorind să ne topim amândoi în acelaşi vis... Ce proşti suntem... Şi copilul, nu ţi-am spus de copil. Un copil...mic. N-a ajuns să fie mare... S-a îmbolnăvit într-o zi şi l-am dus la doctor şi doctorul s-a uitat la copil, s-a uitat apoi la mine şi i-a scris o reţetă. O reţetă foarte mică. Peste două zile a murit. Am rămas cu nevasta şi cu bunica. Bunica a fost cineva la viaţa ei. Când s-a pensionat - ce pensie fumoasă avea! - a luat-o fratele meu cel mare. Bunica a vândut tot şi i-a dat lui banii, să-şi termine casa cea nouă. Ce fericiţi erau! Dar fratele meu a făcut trei copii, iar bunica a ajuns la fratele meu mijlociu, care avea doar unul. Însă şi datorii la bancă. Numai că bunica a făcut o greşeală. A trăit prea mult. Şi pensia ei a ajuns tot mai mică. La fel ca şi bunica. Parcă şi ea a intrat la apă. Acum stă la mine. N-am mai văzut-o de ceva timp. S-a micşorat de tot, s-a pierdut pe undeva printre lucruri. Aşa se-ntâmplă cu oamenii bătrâni, când pierd măsura vieţii.
***

De fapt, nu e chiar aşa, am minţit. Toate astea au fost valabile până azi dimineaţă. Perfect valabile, dar astăzi... astăzi s-a-ntâmplat ceva. Ceva cu totul neînţeles, incredibilă nebunie!.... Altfel de ce-aş sta acum în gara asta, la ora asta... - apropo, ce oră o fi? - dar ce mai contează.... Uite-aşa vine câte un moment când toată obida, depusă încet şi dusă pe umeri o viaţă se adună şi-ţi joacă festa când ţi-e lumea mai dragă... Stai să-ţi spun...
*
Azi a fost ziua nevestei mele. În fiecare an de ziua ei, când se trezeşte, găseşte pe pernă o garoafă. O sărut şi ea se face că mă ceartă că am dat banii pe flori. Dar o văd fericită. Acea fericire a noastră mică, de zi cu zi, dar mai îndesită de parfumul garoafei.
Aseară am vorbit tot aşa, de toate minunile, visele noastre au fost parcă mai colorate ca oricând, însă, ca niciodată, n-a mai plâns. A rămas cu ochii în gol pentru multă vreme şi când m-a sărutat de noapte-bună i-am citi istovirea sub zâmbetul mic. N-am putut dormi toată noaptea. Parcă un cârcel mi s-a răsucit în toată fiinţa, înfipt în creier şi în inimă.
M-am sculat năuc. O durere atroce a crescut în mine. Mă durea totul. Mă dureau lucrurile din casa mea. Mă durea fiecare zi pe care am trăit-o. Mă durea fiecare vorbă pe care am rostit-o vreodată şi fiecare vorbă pe care n-am rostit-o. M-am îmbrăcat ca un nebun şi am pornit-o spre piaţa de unde luam flori, dar n-am putut să mă apropii, ceva se revolta în mine, ceva străin urla în urechile mele, inima îmi bătea cu furie, tâmplele îmi fierbeau... M-am prăbuşit pe o bordură, cu capul în palme şi am stat aşa mult timp, până când, într-un târziu, glasul a tăcut... Când am putut deschide ochii, m-am simţit cumva limpezit. Eliberat. Ştiam ce-am de făcut. Nu mai aveam niciun dubiu. Aveam să-i cumpăr nevestei mele o orhidee. Cea mai frumoasă orhidee pe care o puteam găsi.

*

M-am suit în tramvai, ca de obicei, şi-am ajuns la serviciu. Ah, da, am uitat să-ţi precizez. Am o slujbă. Mică. Sunt un mic funcţionar. Foarte mic. Atât de mic, că şeful meu nici nu ştie că exist, darămite să-mi ştie numele. Am intrat în biroul şefului şi, ca în delir, i-am cerut să-mi mărească leafa. S-a uitat la mine ca la un şoarece şi mi-a spus că sunt nebun, pe criza asta, când atâţia oameni sunt daţi afară de peste tot. L-am rugat pe colegul meu să mă împrumute cu un milion-două până la leafă. Mi-a râs în nas. Fierbeam. Am pretextat o durere de cap şi m-am repezit pe uşă, strigând că mă duc până la farmacie. M-am oprit, atras magnetic, în faţa vitrinei noii florării. Am intrat. Lume multă. Vânzătoarea nu mai prididea. În vârful unei piramide de ghivece cu flori exotice, trona , magnifică, o imensă, mirobolantă orhidee, cu flori albe-roz, mari cât palma, ireal de frumoase. Plătiţi la casă, doamnă, am spus pe negândite, vă împachetez eu violetele. Şi dumneavoastră, domnule, ce doriţi? Azalee? Mai uitaţi-vă, avem toate culorile. De unde tupeul acesta necunoscut la mine? Nu ştiu. Am înhăţat un vraf de pungi şi m-am dus cu naturaleţe spre orhideea mea. Unde sunteţi, doamna cu orhideea? V-o ambalez imediat. Am ieşit ca un fulger cu superba pradă ascunsă sub pardesiu. Am alergat înapoi la serviciu. Am aşezat orhideea pe birou şi am privit-o pierdut ore în şir. Colegul era stupefiat. Şeful mi-a cerut lucrările şi i-am spus senin că n-am lucrat nimic. A văzut orhideea şi a început să urle: de asta ceream mărire de salariu, să cumpăr orhidee? Cine mă credeam? Alţii mor de foame şi eu îmi bat joc de toţi? Ia să stau eu acasă dacă am bani de orhidee şi să las pe alţii să câştige o pâine muncind cinstit! Într-un cuvânt, m-a dat afară. Am plecat spre casă, ducând cu dlicateţe orhideea, ca pe un trofeu. Acolo - agitaţie mare! Chiar astăzi, fostul proprietar câştigase recursul şi proprietarul cel nou evacuase clădirea cu forţa. Bloc vechi, cu bulina roşie pe el... chemase deja buldozerele, care se şi apucaseră de treabă. Vedeam cum cad printre bucăţile de moloz, puţinele mele lucruri, strânse în mica mea viaţă. Cred că la un moment dat am zărit-o şi pe bunica printre ele. Oricum, nu i-am mai dat de urmă. Am salvat doar valiza asta. Am întrebat-o pe o vecină care plângea pe trotuar, dacă ştie ceva de nevasta mea, căci n-o zăream nicăieri. Mi-a spus că da, că a venit o maşină mare, din care a coborât un domn aşa..., mare, care i-a pus o blană mare pe umeri şi maşina a demarat în trombă, lăsând un nor mare de fum în urma ei. În viteză, trecând peste resturile de vieţi căzute din bloc, sfărâmase tabloul nostru de nuntă cu mica lui poză înrămată. Până seara, totul a fost dat la pământ, locul îngrădit, oamenii împrăştiaţi care încotro.

(Deschide cu infinită grjă valiza, din care scoate orhideea. O pune cu gingăşie pe bancă şi se aşază pe jos, la "picioarele" ei şi o priveşte lung, fascinat, cu capul în palmă, inundat de fericire şi melancolie. Cerşetorul doarme de mult.)
*
Când s-a-nnoptat, am pornit-o aşa, fără ţintă, şi am mers mult, mult. Am tot căutat o cişmea, să ud orhideea. Şi mie... mi-era aşa o sete... De-asta am ajuns aici. Halta asta pare părăsită. Scrie că s-au anulat toate trenurile. Dar poate mâine... Nu ştiu... Poate e mai bine aşa... Am rămas cu orhideea... Acum am o orhidee, dar nu mai am o fereastră...

CORTINA

Nicoleta Ionescu's Blog

Mare ţi-e grădina!... (monolog)

Postat în Octombrie 15, 2010 la 12:00am 1 Adaugă un comentariu

(Cameră bătrânească, cu o fereastră deschisă în fund, ce dă spre grădină. O poliţă joasă, plină de bibelouri vechi, desperecheate, luate de prin Obor. Bătrâna le şterge de praf, cu entuziasm. Alege o balerină de bâlci, o priveşte şi o pune apoi la loc, lângă un măgăruş cu urechile sparte. Se aşază în fotoliu, mulţumită.)





Şi cum îţi spuneam, Tanţi, dragă, că tare…
Continuare

SUPRAVIEŢUITORII - Scenariu

Postat în Iunie 12, 2010 la 10:00pm 0 Comentarii



FADE IN:



EXTERIOR, ORAŞ - ZI:



(Oraş sub bombardament. Raiduri aeriene, explozii. Lupte de stradă, tancuri, răniţi.Clădiri cad, pe o

muzică gen Glenn…

Continuare

Panou de comentarii (15 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 7:19pm on Februarie 15, 2012, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Nicoleta Ionescu un cadou...
Cadou
Buna seara dragii mei :), ce mai faceti? Va astept cu mare drag pe pagina mea de pe Facebook:) "http://www.facebook.com/pages/Madalina-Zete/112572275534969"
La 8:39pm on Decembrie 01, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Nicoleta Ionescu un cadou...
Cadou
La multi ani Romania! La multi ani romani!!!:-) Mesajul meu-> http://cabina.protv.ro/de-ce-iubesc-romania/903
La 10:34pm on Noiembrie 18, 2011, Mădălina Zete i-a dăruit utilizatorului Nicoleta Ionescu un cadou...
Cadou
Dragilor, iata ca a mai trecut o saptamana si intre timp a intrat postul Craciunului:-) (ce frumosss, ador iarna). Ce planuri aveti pentru acest sfarsit de saptamana??? Un week-end exceptional!!! :-)

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor