Statuile… doar cele nalte

Se mai văd,

Când dau ocolul lumii.

Bărbați, copiii cu mamele lor,

Privesc năuci din pragul serii,

Nu știu ce ia lovit în neam,

Pe timpul bun al vrerii.

I-ascult… se tânguiesc,

Uitând iertare să mai ceară,

C-au nesocotit cuvântul,

Cerând mai mult, pe noapte.

Crăpată-i ziua de atâta plâns,

Dispar profesorii cei buni,

Se duc cerând cu mintea mirt,

Parfumu-i să-i…

Suntem obligați să fim părinți până-n cea din urmă clipă a noastră. Citiți și învățați.

Este un periplu de poezie care începe prin a sublinia ciclul unei vieți. Sper că nu am fost prea egoist.

                                                        II

   Maşina gonea în noaptea târzie ca speriată. Obrajii Madlenei, erau umezi de lacrimi interminabile. Un drum mizerabil, într-o mahala de la marginea oraşului, o făcu să mai uite de durere, concentrarea la drum o enerva de acuma, gândul că singurul ei sprijin a căzut, o enerva la maxim, nu-i venea a crede, tocmai de aceea a luat maşina, plecând în plină noapte spre a se convinge cu ochi ei de realitatea faptelor.…