Parisul a fost oraşul care m-a frapat dintotdeauna, aşa că Jan, m-a lovit unde a ştiut el mai bine, la sentiment, cum spunea el. Totul a fost în scurt, atât de repede, încât până şi părinţii mei, care altă dată tot comentau, acum au aprobat proiectul, aşadar Jan, şi-a luat angajamentul faţă de părinţii mei, că voi fi sprijinit în totalitate de el cu Şcoala, până unde voi dori să ajung, bineînţeles cu condiţia, minoră spunea el, să locuiesc cu Gianina, alături de fetiţa lui Jan, astfel…

                                                              1

- Broască, ţine-mi te rog haina! Sunt atât de vlăguit!

- O, da ce s-a întâmplat, domnule!

- Domn, e tactu’ bă!

- Mă rog, acolo e mai mult drept, dacă…

- Lasă mă, amănuntele!

- Tot nu mi-aţi spus…

- Mergem la Paris.

- De ce… ă… păi dv. Nu ştiţi o boabă franceză.

- Păi ce, engleză ştiam?

- Adevărat, dar îl aveaţi pe copilul ăla.

- Broască, sper…

Statuile… doar cele nalte

Se mai văd,

Când dau ocolul lumii.

Bărbați, copiii cu mamele lor,

Privesc năuci din pragul serii,

Nu știu ce ia lovit în neam,

Pe timpul bun al vrerii.

I-ascult… se tânguiesc,

Uitând iertare să mai ceară,

C-au nesocotit cuvântul,

Cerând mai mult, pe noapte.

Crăpată-i ziua de atâta plâns,

Dispar profesorii cei buni,

Se duc cerând cu mintea mirt,

Parfumu-i să-i…

Suntem obligați să fim părinți până-n cea din urmă clipă a noastră. Citiți și învățați.