cum te mai simti Ozana ? iti doresc insanatosire grabnica ( am aflat din presa ); 

       După ploaie …

 

 

Se sting încet al fulgerelor simţuri

                             Întunecarea-şi strânge vălul negru

Prin aerul ce luminează stropii

                             Doar vântul pare ceva mai alegru

 

În depărtare sunetele umplu

                             Al spaţiului ferestre disperate

Doar tunetul îşi scutură laconic

                   Trăirile din ape adunate

 

Razbite de dorinte nestiute

                             Un stol de randunele se avanta

Trasand pe cer zvacniri de curbe ample

                             Se-ntrec intr-o urcare ascendenta

 

Iar curcubeul îşi urmează cursul

                             Prin vaduri ce învolbură şuvoaie

Trăindu-şi clipa dintr-o altă eră

                             Ca orişice iubire după ploaie...

 

                        Sandu Cătinean din Bonţida

 

 

 

OZANA! O voce cum putine sunt prin acest colt de nume numit Europa. Dar, parca, mult prea putin mediatizata...

Ce mai faci frumoasa fata ?...
Ce mi-as dori sa te vad intr-un spectacol....
Te pupacesc si-ti doresc succes ! ( sa nu te supere familiaritatea mea...eu asa sunt de felul meu...si eu sunt "print"...un "print al brazilor"...;
Pe cer năluci se-alungă-ntunecate
Se zbat dureri ce crunt mă înfioară
Îmi strig amarul dintr-un nor de smoală
Şi simt cum zbaterile astăzi mă omoară…

„Ce rău făcut-am Doamne de mă uiţi ?”
Şi şoapte ne-nţelese mă-nconjoară…
„Ce cânturi triste vrei acum să-mi cânţi
Din lira Ta, ce îmi cânta spre seară ?”…

Mă-ntorc în timp, prin plaiurile scumpe
Şi-mi caut gândurile prin poiene…
Dar timpul meu, ce mult prea mult s-a scurs
Azi, e doar vis, prin câmp de sânzâiene…

„Eu nu prea multe Doamne te-am rugat
Când fremătam cu visele prin cetini…
Doar să iubesc am vrut, prin ţarini reci
Prin brazii mei, ei…singurii mei prietini”

Şi-n dor de dragoste prea mult visată
Mi-am dus iubiri prin cetine rebele…
Dar fiinţe reci, cu inimi mult prea fade
Mereu au râs, de gândurile mele…

Şi-n misterele nopţii-ntunecate
Off….cum jurau că m-or iubi mereu
Dar azi prin brazi, cu dorul meu pe cetini
Se zbat iubiri, ce le-am dorit doar eu…

Sandu Cătinean – din Bonţida

Pentru ziua internationala a femeii “8 MARTIE” – iti doresc din inima “ LA MULTI ANI “ ! , in inima sa simti fioruri dulci…sa-ti cante sufletul de fericire…si-n noptile cand dragul te doreste…sa simti ca moare langa tine de iubire…

Să vii iubito la Coşbuc
Pe malul apei Sălăuţa
S-auzi cum apa trist oftează
Să vezi copii cu săniuţa..

Să vii iubito la Coşbuc
Să mai privim un pic la stele
Că-s tare trist şi mă topesc
De dor de dorurile mele…

Să te mai plimb un pic pe mal
Pe malul apei unde George
Pe mamă şi-o vedea torcând,
Iar apa-n vaduri lin se scurge…

Vino iubito pe-nserat
Să vezi cum trec şi-acum pe mal
Aceleaşi şoapte ce le şti
De prin amonte-nspre aval…

Să mai visăm la moara lui
La moara care n-are apă
Să vii iubito să murim
Din dragostea ce ne adapă…

Căci iar sunt singur draga mea
Şi-mi duc aleanul peste-un pod
Pe unde George mai demult
Ducea în spate un năvod…

Ah, cum aş vrea iubita mea
Să vină iarăşi dulcea seară
În care ochii-mi sărutai
Şi m-alintai în calda vară…

Dar păsările au plecat
Conduse-n zbor de călăuzi
Tu eşti departe draga mea
Degeaba strig…că nu m-auzi…

Şi de-a veni o nouă vară
Cum pot să ştiu de-i fi cu mine ?
Îmi bate crivăţul prin păr
De dorul tău…să mor îmi vine…

Sandu Cătinean – din Bonţida

PUTEM VORBI DESPRE CUM SA AM O INVITATIE LA O REPREZENTATIE DE A TA...
VREI ? AS FI ONORAT ...

De prin zori se-adună lesne
Mângâierile trecute
Părul tău stropit cu aur
Străluceşte pe tăcute

Palma lin atinge buze
O şuviţă ţi-e rebelă
Tremurând în zorii zilei
Ca o rază de candelă

Zâmislând un zâmbet dulce
Ochii-ţi strălucesc de dor
„Hai iubito de ne-om duce
Sus pe creste ce nu mor

Să ne închinăm iubirii
Zilei când ne-am întâlnit
Şi în lumea aceasta tristă
Să păstrăm ce am iubit

Piramide-ntregi de vise
Să-nălţăm pe maluri ude
Să cădem în roua firii
A iubirii noastre crude”

„Ah iubitule cum trece
Timpul, când m-atingi pe frunte
Ce n-aş da să nu mai plece
Când iubiri nu sunt prea multe”

Sorta lin ne poarte paşii
Plămădind a vieţii fire
„Noi iubito niciodată
N-om trăi fără iubire”

Degetele îţi răsfiră
Părul fin căzut pe spate
Şi-mi zâmbeşti oftând senină
„Scumpa mea mă pierd în noapte

Ţine-mă mai strâns de mână
Simt ceva ce mă-nfioară
Stai iubito lângă mine
Să nu pier…c-o să te doară

De-aş putea să mă-nchin nopţii
Să o fac să păsuiască
Negrul crud şi întuneric
În iubiri să nu trăiască”

Braţele mai strâns se-noadă
Peste pieptul meu arzând
„Ah iubitul meu mă ţine…
Nu te-oi părăsi nicicând”
Sandu Cătinean- din Bonţida