muzician, actor, promotor cultural, interesat de cultura, artist
Despre mine :
Sunt artist liric l a OPERA NATIONALA BUCURESTI, sunt cantareatza d ejaz din 1997, am debutat pe scena TEATRULUI NATIONAL BUCURESTI in muzicalul CHICAGO, inrolul MAMA MORTON.Sunt coordonator vocal pentru mai multe titluri de muzichall : Chicago. Cabaret, Opera de trei parale, Sunt expert consultat la Scoala de Arte Bucuresti, CLAS DE C ANTO MUZICA POP.
Am participat la multe festivaluri de jazz nationale si internationale. am luat premii...marea mea dragoste este muzica, dar am inselat-o si cu actoria si cu filmul si cu teatrul. Imi place s a ma exprim, imi place s a fiu one woman show.IMI PLACE CUM SUNT SI NU M-AS SCHIMBA
Ce mai faci frumoasa fata ?...
Ce mi-as dori sa te vad intr-un spectacol....
Te pupacesc si-ti doresc succes ! ( sa nu te supere familiaritatea mea...eu asa sunt de felul meu...si eu sunt "print"...un "print al brazilor"...;
Pe cer năluci se-alungă-ntunecate
Se zbat dureri ce crunt mă înfioară
Îmi strig amarul dintr-un nor de smoală
Şi simt cum zbaterile astăzi mă omoară…
„Ce rău făcut-am Doamne de mă uiţi ?”
Şi şoapte ne-nţelese mă-nconjoară…
„Ce cânturi triste vrei acum să-mi cânţi
Din lira Ta, ce îmi cânta spre seară ?”…
Mă-ntorc în timp, prin plaiurile scumpe
Şi-mi caut gândurile prin poiene…
Dar timpul meu, ce mult prea mult s-a scurs
Azi, e doar vis, prin câmp de sânzâiene…
„Eu nu prea multe Doamne te-am rugat
Când fremătam cu visele prin cetini…
Doar să iubesc am vrut, prin ţarini reci
Prin brazii mei, ei…singurii mei prietini”
Şi-n dor de dragoste prea mult visată
Mi-am dus iubiri prin cetine rebele…
Dar fiinţe reci, cu inimi mult prea fade
Mereu au râs, de gândurile mele…
Şi-n misterele nopţii-ntunecate
Off….cum jurau că m-or iubi mereu
Dar azi prin brazi, cu dorul meu pe cetini
Se zbat iubiri, ce le-am dorit doar eu…
Pentru ziua internationala a femeii “8 MARTIE” – iti doresc din inima “ LA MULTI ANI “ ! , in inima sa simti fioruri dulci…sa-ti cante sufletul de fericire…si-n noptile cand dragul te doreste…sa simti ca moare langa tine de iubire…
Panou de comentarii (20 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria
cum te mai simti Ozana ? iti doresc insanatosire grabnica ( am aflat din presa );
După ploaie …
Se sting încet al fulgerelor simţuri
Întunecarea-şi strânge vălul negru
Prin aerul ce luminează stropii
Doar vântul pare ceva mai alegru
În depărtare sunetele umplu
Al spaţiului ferestre disperate
Doar tunetul îşi scutură laconic
Trăirile din ape adunate
Razbite de dorinte nestiute
Un stol de randunele se avanta
Trasand pe cer zvacniri de curbe ample
Se-ntrec intr-o urcare ascendenta
Iar curcubeul îşi urmează cursul
Prin vaduri ce învolbură şuvoaie
Trăindu-şi clipa dintr-o altă eră
Ca orişice iubire după ploaie...
Sandu Cătinean din Bonţida
Ce mi-as dori sa te vad intr-un spectacol....
Te pupacesc si-ti doresc succes ! ( sa nu te supere familiaritatea mea...eu asa sunt de felul meu...si eu sunt "print"...un "print al brazilor"...;
Pe cer năluci se-alungă-ntunecate
Se zbat dureri ce crunt mă înfioară
Îmi strig amarul dintr-un nor de smoală
Şi simt cum zbaterile astăzi mă omoară…
„Ce rău făcut-am Doamne de mă uiţi ?”
Şi şoapte ne-nţelese mă-nconjoară…
„Ce cânturi triste vrei acum să-mi cânţi
Din lira Ta, ce îmi cânta spre seară ?”…
Mă-ntorc în timp, prin plaiurile scumpe
Şi-mi caut gândurile prin poiene…
Dar timpul meu, ce mult prea mult s-a scurs
Azi, e doar vis, prin câmp de sânzâiene…
„Eu nu prea multe Doamne te-am rugat
Când fremătam cu visele prin cetini…
Doar să iubesc am vrut, prin ţarini reci
Prin brazii mei, ei…singurii mei prietini”
Şi-n dor de dragoste prea mult visată
Mi-am dus iubiri prin cetine rebele…
Dar fiinţe reci, cu inimi mult prea fade
Mereu au râs, de gândurile mele…
Şi-n misterele nopţii-ntunecate
Off….cum jurau că m-or iubi mereu
Dar azi prin brazi, cu dorul meu pe cetini
Se zbat iubiri, ce le-am dorit doar eu…
Sandu Cătinean – din Bonţida
Pe malul apei Sălăuţa
S-auzi cum apa trist oftează
Să vezi copii cu săniuţa..
Să vii iubito la Coşbuc
Să mai privim un pic la stele
Că-s tare trist şi mă topesc
De dor de dorurile mele…
Să te mai plimb un pic pe mal
Pe malul apei unde George
Pe mamă şi-o vedea torcând,
Iar apa-n vaduri lin se scurge…
Vino iubito pe-nserat
Să vezi cum trec şi-acum pe mal
Aceleaşi şoapte ce le şti
De prin amonte-nspre aval…
Să mai visăm la moara lui
La moara care n-are apă
Să vii iubito să murim
Din dragostea ce ne adapă…
Căci iar sunt singur draga mea
Şi-mi duc aleanul peste-un pod
Pe unde George mai demult
Ducea în spate un năvod…
Ah, cum aş vrea iubita mea
Să vină iarăşi dulcea seară
În care ochii-mi sărutai
Şi m-alintai în calda vară…
Dar păsările au plecat
Conduse-n zbor de călăuzi
Tu eşti departe draga mea
Degeaba strig…că nu m-auzi…
Şi de-a veni o nouă vară
Cum pot să ştiu de-i fi cu mine ?
Îmi bate crivăţul prin păr
De dorul tău…să mor îmi vine…
Sandu Cătinean – din Bonţida
VREI ? AS FI ONORAT ...
De prin zori se-adună lesne
Mângâierile trecute
Părul tău stropit cu aur
Străluceşte pe tăcute
Palma lin atinge buze
O şuviţă ţi-e rebelă
Tremurând în zorii zilei
Ca o rază de candelă
Zâmislând un zâmbet dulce
Ochii-ţi strălucesc de dor
„Hai iubito de ne-om duce
Sus pe creste ce nu mor
Să ne închinăm iubirii
Zilei când ne-am întâlnit
Şi în lumea aceasta tristă
Să păstrăm ce am iubit
Piramide-ntregi de vise
Să-nălţăm pe maluri ude
Să cădem în roua firii
A iubirii noastre crude”
„Ah iubitule cum trece
Timpul, când m-atingi pe frunte
Ce n-aş da să nu mai plece
Când iubiri nu sunt prea multe”
Sorta lin ne poarte paşii
Plămădind a vieţii fire
„Noi iubito niciodată
N-om trăi fără iubire”
Degetele îţi răsfiră
Părul fin căzut pe spate
Şi-mi zâmbeşti oftând senină
„Scumpa mea mă pierd în noapte
Ţine-mă mai strâns de mână
Simt ceva ce mă-nfioară
Stai iubito lângă mine
Să nu pier…c-o să te doară
De-aş putea să mă-nchin nopţii
Să o fac să păsuiască
Negrul crud şi întuneric
În iubiri să nu trăiască”
Braţele mai strâns se-noadă
Peste pieptul meu arzând
„Ah iubitul meu mă ţine…
Nu te-oi părăsi nicicând”
Sandu Cătinean- din Bonţida
Pe undeva lâng-o vâltoare
Trăia pe când eram eu mic
O salcie tremurătoare
Pe plete-i tremurau mereu
Albaştrii lucii stropi de apă
Cu ramuri ce se unduiau
Părea un zeu ce se adapă
Sălcuţa pletele-şi ducea
Pe apele tremurătoare
Şi nime-n lume nu credea
Că salcia e muritoare
Veneau şi cârduri de copii
Şi se scăldau strigând la soare
Şi nime-n lume nu credea
Că salcia e muritoare
Şi toţi copiii chicotind
Se aruncau din ea în valuri
Şi nime-n lume nu credea
Că sălcii n-or mai fi pe maluri
Veneau şi oameni obosiţi
Şi se-aşezau la umbra-i moale
Şi nime-n lume nu credea
Că n-or mai sta la ea la poale
Şi-n zeci de stoluri se-adunau
Gălăgioase păsărele
Şi nime-n lume nu credea
Că v-or muri curând şi ele
Şi-aşa-ntr-o seară pe-asfinţit
Simţit-a salcia că moare
De-atâţia ani a obosit
Să ducă cuibi de zburătoare…
Rămas-a ‘ntregă ani în şir
Pe malul apei semeţită
Doar apa liniştit curgea
Udându-i pletele smerită
Veneau mereu copii grăbiţi
Să-i smulgă pletele stufoase
Şi n-a rămas nimic din ea…
Doar nişte ramuri…cioturoase.
Sandu Cătinean- din Bonţida
Vizualizarea Tuturor Comentariilor