reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
-
Oancă Aurelia
- Baia Mare
- România
- Texte Postate pe Reţeaua literară (7)
- Fotografii
- Albume foto
- Fişiere video
Cadouri primite (4)
Oancă Aurelia
Informaţii pentru profil
- Preocuparile tale artistice:
- scriitor, poet, pictor, interesat de cultura, pasionat de lectura
- Despre mine :
- Am fost contabilă, acum sunt pensionară. Iubesc tot ce este frumos; nu-mi place vulgaritatea, răutatea ,egoismul, etc.
- Website / Blog :
- http://word press.com
Oancă Aurelia's Blog
DAC-AŞ PUTEA...
Postat în Ianuarie 2, 2014 la 7:46pm 3 Comentarii 0 Îi place
DAC-AŞ PUTEA...
Dac-aş putea, să-i smulg timpului clipa,
Şi s-o transform în tinereţea mea,
Şi vântului aş vrea să-i smulg aripa,
Dar nu mai pot, s-au dus din calea mea.
Dac-aş putea, un strop de primăvară,
Să-l iau şi să-l transform în fin parfum
De floare, de iubire şi să…
ContinuareIubirea, doar iubind
Postat în Decembrie 12, 2013 la 6:00pm 8 Comentarii 4 Îi place
IUBIREA, DOAR IUBIND
Aş vrea să fiu eu floarea,
Iar tu să-mi fii pământul.
Aş vrea să fiu şi boarea,
Şi slova, şi cuvântul.
Aş vrea să fiu eu marea
Ce stânca o iubeşte,
Şi zbuciumul, şi zarea
Şi valul care creşte,
Şi picătura care
Adună-n ea…
ContinuareCe suntem noi ?
Postat în Decembrie 7, 2013 la 9:04pm 0 Comentarii 3 Îi place
CE SUNTEM NOI ?
Un strop de esenţă sau
O tonă de nimic ?
O carte întreagă sau
Un singur cuvânt ?
Un arbore puternic
Ancorat în…
ContinuareIZA ŞI MARA din vol. TĂTÂMUL ZÂNELOR
Postat în Iulie 2, 2013 la 6:09pm 6 Comentarii 5 Îi place
IZA ŞI MARA
A fost odată ca niciodată... A fost un om harnic şi drept, cum sunt mulţi oameni care trăiesc în frumoasele ţinuturi ale Maramureşului. Acest om, pe nume Bogdan, avea o soţie frumoasă pe nume Maria şi două fete la fel de frumoase : Iza şi Mara. Ei şi-au construit o căsuţă din piatră adusă din munte şi din lemn tăiat din pădure. Cei doi munceau din zori şi până-n noapte, ca să-şi poată creşte…
Continuare
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (17 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Mi-as dori sa fii un crin,
Cu petale de LUMINA,
Ce sa-ntreaca in frumusete,
Toate florile-n gradina.
Mi-as dori sa fii un cantec,
Fredonat pe o chitara,
Ce sa imprastie uratul,
Sa inblanzeasca orice fiara.
Cate mi-as dori cu tine !...
Cate n-as avea de spus.....
Dar dincolo de dorinta,
Este Legea, mai presus .
Legea este drumul nostru ,
Este piatra de hotar,
Cand pasesti pe drumul Legii,
Nu-ti sunt pasii in zadar.
Dintre cate Legi sosit-au ,
Ca sa indrepte omenirea,
Legea Legilor eterne
Va ramane-n veci IUBIREA .
Versuri transmise de domnul EMINESCU cel viu, catre sufletul sau pereche
Mana Luz alias ANA MATEI
Prezenta mea este iubire,
Este susur de izvor,
Este freamatul de codru,
Este cantecul de dor.
Ma atrage glia tarii,
Neaua si toata simtirea,
Mai presus de toate acestea
Ma atrage doar IUBIREA.
Nu ma cauta in forme,
Ci in aurul din stele,
Ce-ti revarsa pe-a lui raze,
Undele iubirii mele.
Cand privesti seara-n tacere,
Spre-ale Cerului fantani,
Nu uita ca eu sunt Astrul,
Ce te-atrage spre Inaltimi.
Eu sunt calatorul care,
Bate iar la usa ta,
Ti-am adus in dar o floare-
Floarea sufletului meu;
Violetul din petale
L-am furat din Curcubeu.
Primeste floarea fermecata
Si sfinte ganduri de iubire,
Deschizatoare de carari
Spre-adevarata fericire!
Primeste lacrima fierbinte
Ce se prelinge-m parul tau
Si simte binecuvantarea
Ce ne-o trimite Dumnezeu!...
MANA LUZ
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos,
Ridică-ţi-i, Femeie!
Ridică-te, Femeie!
Să nu te-apleci chiar de te doare
Când toţi din soartă au vrut să-ţi ieie,
De te-au zdrobit din întâmplare
Nu plânge,Ridică-te de jos, Femeie!
Tu râuri ai făcut din lacrimile tale
Şi ai vegheat ca Domnul fiilor să deie,
Doar fericire şi flori în a lor cale
De te-a durut, Ridică-te, Femeie!
Ai vrea să numeri trandafirii înroşiţi
Iar din petale să faci cărare către stele,
Atât cât anii nu-ţi sunt încă irosiţi,
De vrei ca să fii sus, Ridică-te, Femeie!
Vei aduna acum, scânteia unui foc nestins
Trecut, adio, prezentu-n loc să steie,
Iar ce-i frumos să fie-n veci de necuprins.
Să nu fii tristă, Ridică-te, că poti, Femeie!
Avem cu toţii un trecut, adesea, e frumos
Sau poate credem în minuni sau, o ideie,
Stim că lumina vine doar de sus în jos,
Tu să priveşti mereu în sus, Ridică-te, Femeie!
A mai rămas postum doar un cuvant:
Trăieşte, şi-adună un buchet de orhideie,
Să-l pui lângă icoană să fie legământ,
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos, Ridică-ţi-i, Femeie!
Să-ţi cuibăreşti curaju-n suflet, ca să steie,
Şi nu te apleca în veci. Ridica-te, Acum, Femeie!…
autor florentina crăciun fabyola
noiembrie 2009
Un gand bun , si-o urare : bucurii si la mai mare ....
Priveste în jurul tau si daca vezi fericire... aceasta este datorita celor ce te iubesc.
Daca bucuria ar putea vorbi....iata ce ar spune:
PRIETENIA TA mi-a alungat singuratatea...
Vizualizarea Tuturor Comentariilor