Octavian Miclescu
  • Masculin
  • Galati
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare
  • Texte Postate pe Reţeaua literară
  • Fotografii
  • Albume foto
  • Fişiere video

Octavian Miclescu's Prieteni

  • Raluca Blezniuc
  • Andrei P. Velea
  • Liviu Popescu
  • Miguel Angel Villar Pinto
  • Mirela Burhuc (Miralia)

Cadouri primite

Cadou

Octavian Miclescu nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou

 

Octavian Miclescu

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor
Despre mine :
În cea de-a treia zi de pontificat al Papei Ioan Paul II, zi în care se împlineau 379 de ani de la bătălia din preajma Şelimbărului, Dobrin înscria într-un meci de poveste împotriva Valenciei iar Ştefan Augustin Doinaş deschidea primul cologviu de poezie de la Iaşi, oraşul care fusese martor cu fix 103 ani în urmă la debutul lui Ion Creangă.
Hei, în acea zi de 18 octombrie 1978, la 69 de ani de la filmul lui Hugues d’Eywo, cea mai veche actualitate cu subiect românesc, m-am născut dis-de-dimineaţă la Galaţi, unde am descoperit primul cenaclu literar, Anton Holban, şi unde am debutat în Şcoala Gălăţeană, în jurul datei când, cu 73 de ani în urmă, România participa pentru prima oară la Cupa Devis.
La 15 ani după terminarea epocii roşii, primesc premiul Convorbiri Literare la Concursul Naţional de poezie de la Tecuci, singurul concurs la care am dorit să particip. Public în câteva antologii de poezie din oraşul lui Ciprian Porumbescu, iar alături de prietenii Grama şi Velea public în Drumeţul Incendiar condus de poetul Marius Grama prin oraşul meu natal. După terminarea Facultăţii de Metalurgie din Galaţi, anul marii recesiuni mondiale şi al virusului AH1N1 mă găseşte în ultimul an al Facultăţii de Drept, după opt ani de la premiul de debut la Festivalul Studenţesc de Teatru de la Cluj pentru regia piesei Maestrul de Ion Băieşu.
Website / Blog :
http://miclescu.scriitor.org

Pe deasupra bătrânelor catarge

pe deasupra bătrânelor catarge cu orbi marinari vântul ne mângâia tălpile
acel capriciu de a ne împărtăşi primele stele ale unui anotimp -
anotimpul alizeelor e acum aproape -
îl părăsim într-un intim Adio ce aminteşte de acel bătrân
departe de marea sa şi de vele
şi, totuşi, ne împotrivim ne consumăm tăcerea pe deasupra lor
în vechea tandreţe a înserării
strigătele clarvăzătorilor de pe punte ni se aruncau spre ţărmuri
cu mult depărtate şi amar e gustul corăbiilor ce ne vor purta
şi pe care nu le mai avem în comun cu pânzele şi orbii săi marinari.

Panou de comentarii

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

  • Încă nu sunt comentarii !

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor