Aveam de gând să cunosc totul,

ştiinţa şi poezia le-am curtat fidel;

pentru alte pasiuni făceam pe netotul,

aveam de gând să cunosc totul.

Şi-a îmbătrânit suav poliglotul!

Şi va ispăşi în pizmă cătinel;

aveam de gând să străbat neantul,

ştiinţa şi poezia m-au iubit la fel.

Aveam de gând să cunosc totul,

ştiinţa şi poezia le-am curtat fidel;

pentru alte pasiuni făceam pe netotul,

aveam de gând să cunosc totul.

Şi-a îmbătrânit suav poliglotul!

Şi va ispăşi în pizmă cătinel;

aveam de gând să străbat neantul,

ştiinţa şi poezia m-au iubit la fel.

Şi multe

gurile au să-ţi spună,

dar din toate slovele

tu alege

pe cele ca soarele,

Trăncănesc bâdâdăile?!

lasă-le-n pace,

le vor mânca oile,

ţie,

nimeni n-are ce-ţi face.

De la un timp

poezia moare

mai repede ca niciodată.

Se observă

cum versurile

publicate pe site-uri

sau reviste

dispar

chiar într-o zi.

Poeţii morţi

sunt mai repede uitaţi,

iar cei vii smulg din ei

în graba cea mai mare

cărţile

ca şi cum ar dori să astupe cu hârtie

un anumit vid

din prezentul maladiv.

Ce-ar fi, să-mi dărui ochii căprui,

aşa pe-o sărutare;

eu aş tăcea, n-aş spune nimănui,

te-aş săruta mai tare.

Bustul tău să-mi dărui, sufletul tău,

surâzând ca-n rituri;

şi-n urma noastră s-ar ridica mereu

legenda unor mituri.