o lumină crăpată în ușa rablagită

indică aparența unui fals zâmbet

de dimineață târzie într-un pahar întemnițat de un absolut amar

o umbră apatică se ridica dintr-un abur

copil al existenței unei ceștii ciobite

în figurația morbidă ucisă printr-un geam

ce încălzise în noapte imaginile unor amanți rătăciți

și prin ele... un izvor de agitație

îmi scoate absența lucidă la înviorare

un ritm turbat injectează gânduri…

Plânge teama în șiruri de mărgele decolorate

o haină groasă cade peste…

…un zgomot de speranță își taie venele

într-o dezolare teribilă de senilității morbide,

o umbră de catifea a uitat să mângâie

clipa înjunghiată în liniile paralele

ale orologiului,

și el prins în cleștele timpului, împins

de mizeria amintirilor necernute,

obligat să îngroape lanțul amintirilor;

…apune durerea într-o privire necruțătoare,

plecată…