te-am strâns la piept

ca pe o pasăre ce-şi găsise

adăpost într-un cântec neîntâmplat

să nu mă spânzuri

ca pe un copac reînflorit

în această toamnă

nici nu mai ştiam 

cum să te iubesc

îmi prescriai un manual 

în fiecare săptămână

de igienizarea relaţiei

prin tăcere

treceau şi trei nopţi

fără un azi

până când mă podideai 

cu o îmbrăţişare virtuală

sau cu promisiunea

că ne-am putea iubi mistuitor

într-o noapte fără lună

mai e timp să visezi 

între file mundane clipa 
ce a rămas din parfumul ei
pe care îl freci dintr-un catalog
de podul palmei
şi-l duci la buze, la ochi,
la tâmple,
dăruit cândva într-un burg
ca semn de carte

sunt pe cel mai făgăduitor tărâm

nu aş debarca niciodată

de pe corabia sufletului meu

nu vreau să aflu ce e în afară…