Romeo Tarhon
  • Masculin
  • Bucuresti
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Romeo Tarhon's Prieteni

  • Alexandru Florian Sararu
  • Gabriel Stefan
  • Ana Benedict
  • Camelia Armati
  • ANTON VASILE
  • Dan Brad
  • Nadina Maria
  • CRINA  NOR
  • simex
  • Rodica Martinescu
  • Delia Staniloiu
  • stanca george
  • valentina
  • Stancu nicolae
  • Dialog European

Cadouri primite

Cadou

Romeo Tarhon nu a primit niciun cadou încă

Dăruieşte un cadou

 

Romeo Tarhon

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet, editor, jurnalist
Despre mine :
http://www.ziarulnatiunea.ro/
Redactor șef adj. cotidianul NAȚIUNEA
Patron asociat Grupul de Presă Alcero-Națiunea
Website / Blog :
http://www.ziarulnatiunea.ro/

Rugă verde

de Romeo Tarhon la 6 mai 2011 la 10:34

Smerită rugă tainică Lui plângu-I

Şi de durerea facerii mă tângui

Când frunza mugurele-şi  rupe  

Din verde crud de sânge să se-ntrupe.

 

Adâncă rugă de lumină cântu-I

Şi de durerea dorului mă mântui

Când floarea de cais între fecioare

Sub verde voal în vălul verde moare.

 

Nespusă rugă-n rugăciuni închinu-I   

Şi de durerea morţii mult mă chinui

Cănd iarba-n lama coasei se mlădie

Şi-n verde bocet sufletu-mi sfâşie.    

(Romeo Tarhon)

CREZ

de Romeo Tarhon la 5 mai 2011 la 23:52

Vine Timpul, va să vină...

Spulbere, sfarme, răstoarne,

Surpe bezna sub lumină,

Rupă lanţul prins în carne,

 

Ardă frigul duşmănia,

Degere focul răimea,

Ura, sfada, blasfemia,

Hula şi nimicnicimea!

 

Doarmă ochiul somn de cruce,

Plangă-şi rana de sub pleoapă,

Lacrima stoarsă usuce

Apa ochiului de apă!

 

Geamă geana, dorul doară    

De durerile ucise,

Frângă-şi aripa de ceară

Visul împlumbat în vise!

 

Scadă răii ce se-nsumă

După hâdă-asemuire,

Înghiţiţi de-a vremii spumă

Fără drept la pomenire.

 

Piară piatra pietruită

Pe-ale templelor ruine,

Smulgă crucea împietrită

În pustiu, Timpul ce vine!

(Romeo Tarhon)

 

 

 

 

 

--------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------
ARTICOLE PUBLICATE IN ZIARUL NATIUNEA si FORUMUL MISCAREA ROMANIA ALTFEL



MISCAREA ROMANIA ALTFEL
ROMEO TARHON
Natiunea Româna trebuie pregatita, informata si educata corect în vederea unui referendum istoric pentru alegerea formei de guvernamânt: Monarhie sau Republica. Este un proces anevoios de recuperare morala, de dezintoxicare, de purificare. S-au pierdut înca doua decenii pe langa cele cinci de bezna comunista. Rusine clasei politice postdecembriste: mimeaza lupta pentru putere... Puterea a fost însfacata si împartita pe 22 decemrie 1989. De atunci, de la fesenizarea României, are loc un simulacru, o rotire la guvernare a “cadrelor” cu origini fesenisto-securiste. Singura putere în stat care nu a fost lasata sa se manifeste liber şi contient este POPORUL SUVERAN. Celelalte puteri - legislativa, executiva, judecatoreasca, mediatica - sunt aservite politic si financiar, au napadit si au acaparat institutiile statului avand un singur scop: înrobirea societatii civile, subminarea suveranitatii natiunii române, manipularea, pauperizarea, dezbinarea, învrajbirea, declasarea morala, culturala si educationala, alungarea din propria tara a românilor si însusirea avutiei lor de catre hoarda oligarha a magnatilor, politicienilor, mafiotilor, interlopilor. Este necesara purificarea generala, mai ales morala a natiunii si pregatirea tinerelor generatii pentru a învăta sa îsi hotarasca viitorul în deplina cunoastere a istoriei si a valorilor reale, traditionale si contemporane. MISCAREA ROMANIA ALTFEL propune natiunii un PARTENERIAT ISTORIC pentru reafirmarea fiinitei nationale. Sunt prea multi români sceptici privind recuperarea morala a natiunii noastre. Nu cred în profetii, în premoniţii, în previziuni, în anticipatii apocaliptice calculate, "garantate”, logice, legice, biblice, mitice, astrologice, nostradamice, ezoterice...Deslusind istoria autodevorarii civilizatiilor, pot accepta cerl mult ipoteza unor conspiratii...într-o lume dinamica, nesigura, exploziva la propriu si la figurat. Stiu, în schimb, locul si timpul deprecierii, alterarii de la cap spre coada a natiunii romane în cea mai dura si de durata criza morala de modele si valori autentice. Stiu ca istoria Romaniei a fost frânta la mijloc, ca o coloana vertebrala, strivita de tancurile si cizmele comunismului stalinist, pralizand fiinta nationala a Romaniei sub ochii nepasatori Occidentului. Stiu ca de acolo ni se trag toatele relele, poate nu fiecaruia în parte si la fel, dar poporului, ca întreg, în mod sigur. Stiu ca pseudorevolutia româna din 1989 nu s-a sfarsit, continua înca dupa 20 de ani, va mai dura… Stiu ca în ambele jumatati ale lumii de azi - de Est si de Vest, revolutia si revelatia mondiala despre care, psihotic, se fac atâtea anticipatii si speculatii, curg încet, chinuitor de încet… Pe cât de năucitor si din ce în ce mai galopant fuge timpul, parca pe atât de lent, din ce în ce mai greoi se misca aceasta revolutie inerta a carei coada nu se întrevede: este ca un cordon care abia începe sa îsi patrunda prin propriul gol, sa treaca prin sine si sa se întoarca pe dos. Ca un sarpe care se autoînghite si se autodevoreaza trecându-si visceral prin sine, prin propriul tub digestiv dintre gura si rect: întai capul urias, apoi corpul prelung , coada nesfârsita…Scopul MISCARII ROMANIA ALTFEL nu este reinstaurarea Monarhiei, ci reinstaurarea sfintei suveranitati a poporului pentru a-si decide singur viitorul, sa nu îi mai fie jucat destinul, la cacealma, la masa de poker politic între Washington, Moscova, Londra... pe mana mârsavilor tradatori si pradatori din interior. MISCAREA ROMANIA ALTFEL nu este exclusiv promonarhista, ci este o organizatie militanta unificatoare care lupta sa coaguleze fortele progresite - formatiuni, organizatii, ligi, asociatii si societatea civila , pentru reconstructia Romaniei, purificarea morala si primenirea natiunii, pentru participarea activa, de la egal la egal, la revolutia si evolutia acestei lumi. O lume tot mai labila, instabila si imprevizibila pe masura ce se departeaza de originile ancestrale, creationiste.







ATAC LA ONOAREA DE FAMELIST(!) A BASESCULUI

ROMEO TARHON

Dupa prima confruntare “face to face” a Basescului si Antonescului, de sâmbata, de la Cluj, în transmisie directa prin intermediul camerelor de luat vederea(!) (si ochii) ale Vântului si Voiculescului, românimea si-a putut da seama de ce s-au ferit pâna acum candidatii de asemenea expunere cu înalt risc de autocompromitere a imaginii de sine, anevoios confectionata (sa dea bine la popor) cu atâtea eforturi si parale (caci obrazul subtire cu cheltuiala se tine…): lipsa de autocontrol, irascibilitatea, precipitarea, suspiciunile, prejudecatile, trecutul… îi fac extrem de vulnerabili. Are loc o schimbare la fata, o iesire la vedere, din carcasa umana, a fiintei ascunse, false, urîte, parsive… Nici unul, nici celalalt (norocul lui Geoana, furnizorul principalului “eveniment”: absenta nejustificata si nemotivata) nu s-au putut abtine de la mistocarisme si mitocanisme, de la atacuri la persoana, la anturaj si la familie, de la lovituri asupra trecutului profesional si politic, de la aruncarea sulitei asupra calcanelui ahilean, de la dadul cu pumnii în pieptul lor paros de masculi…pe tema (des)consideratiei pentru femei, subiect care i-a sensibilizat, excitat si miscat încât sa dea cu bâta în balta, ambii având punctele lor slabe la acest capitol.. În mod trufas si necvaleresc, pacatosul candidat liberal a aruncat primul piatra. Nu a dovedit doar lipsa de inspiratie si orientare intrând pe un teren mlastinos, minat, ci si detinerea unei doze incredibile de naivitate, de prostie elementara “demna” de doxa unui slab politician, fara prea multa nevroglie. S-a luat singur în brate si s-a vârât în gura lupului, Basescului, cu subiectul “femeia”, eterna femeie… divina fiinta înselatoare ce-ti da viata, te omoara, te ridica, te coboara…si, în cazul celor doi candidati, cel putin din acest punct de vedere al suisului si coborâsului în sondaje, dupa confruntarea de deunazi, ma tem (sau ma bucur ca românul impartial…) ca Antonescu a coborât, a scrântit-o din trufie, mândrie si fals barbatie de decor careia i se potriveste proverbul (sau zicatoarea) “Prostul nu e prost destul daca nu e si (mascul) fudul”, iar Basesculosul a punctat, a urcat, muieraticul, în fata muieratului electoresc, pardon…a electoratului muieresc domestic, conjugal, familial… dar si al celui din anturajul transpolitic si professional, potrivindu-i-se urmatoarea strigatura (sau cimilitura): “Iubeste-ma mândro draga cât mi-o fi camesa neagra, ca, daca m-oi primeni, septe mândre m-or iubi”! Or, la aceasta confruntare barbateasca, în fata natiunii noastre din care jumatate plus unu sunt femei, Antonescu a venit cu camasa de firma(!) spalata si scrobita, cu mansetele si gulerul albe (daca nu cumva schimbate din mersul campaniei cu cele de rezerva livrate la set, inclusiv cu butoni si balene…), iar nea Traian mai din popor si (aparent) mai din topor, mai barbat de casa si de stat, muncitor si iubitor, tata si sot cuminte, ca marinar (fara câte o nevasta sport în fiecare port), ca presedinte (fara câte o trufanda sau trufa la meniu în fiecare coltisor diplomatic de tara si lume), având camasa mai de apaca(!), cu guler si mâneci uzate, muncite, roase ca orice rufa învechita spalata excesiv în familie împreuna cu nevasta si fiicele. Asadar Crin, în betia primului bairam(!) electoral la vârf, jubilând si exultând, a atentat la onoarea si pudoarea de familist a lui jupân Traian, tintind la calcâiul prezidential atât de sensibil si vulnerabil la sulita bârfonadele tepoase pe seama lui si a Elenei Udrea, scornite si întretinute de catre gladiatorii, mercenarii, mogulistii, ienicerii, spahii, roscastanestii, ciuvicii, nistorestii, ciutacii(!) si toti postacii, câta frunza, câta iarb(!), uitând cât de vulnerabil îi este propriul calcâi, ca vaduv în urma sinuciderii primei neveste, ca sot apoi (sau concubin…) de conjunctura politica, ca tata al unei fetite abia în clasa a III-a, un copil pe care îl târaste cu el si îl foloseste în campanie împreuna cu “mama” vitrega, Alina Valean, euroaleasa coliberala din partidul caruia i s-a dus buha drept clubul… misoginilor lui Patriciu.



BĂSESCU, MOGULII ŞI... MIRCEA DINESCU

ROMEO TARHON

În prezenţa câtorva mii de cetăţeni din Cetate - vestita comună din Dolj, în care vieţuieşte, vinuieşte(!), fertilizează, crează şi fermentează simpaticul şi celebrul poet disident care, în urmă cu 20 de ani, la revoluţia în direct, îndemnat de actorul Caramitru, se făcea că lucrează de zor la televizor, să dea bine la popor - Mircea Dinescu, acum marele moşier, ciocoi şi crai vechi (deja) de curte nouă, a fost umilit public, deunăzi, de către însuşi bădica Traian, candidatul: cu prilejul mitingului electoral din comună, auzindu-şi numele pomenit în mod ironic de către primarul portocaliu, şugubăţ şi zgubilitic al Craiovei, marele(!) maestru a ieşit din mulţime vădit incitat, îmbujorat şi (mai) aburit (de vinul vechi) decât tristul menestrel din poem(!), a urcat neinspirat şi nefericit pe scenă şi...a fost lăsat cu buza umflată şi cu gura căscată în faţa miilor de gură-cască, fără drept la replică, fără acces la microfonul prezidernţial. Antonie Solomon, primarul pedelist, a profitat de prezenţa poetului (imposibil de a nu fi remarcat chiar şi în mulţime) şi a debitat provocator la adresa acestuia: “Pe Mircea Dinescu îl trimit pe malul drept al Dunării…să petreacă cinci ani de zile, iar eu îi voi administra moşia”. Care a vrut să fie tâlcul vorbelor rostite de către edil, contează mai puţin... Auzindu-şi numele în gălăgia iscată de râsetele populare ale audienţei, poetul a percutat, a urcat pe scenă, a încercat să îi strângă mâna, mânat amical, preşedintelui…Ajutat de către primar şi organizatorii vigilenţi, cotroceanul s-a eschivat, a evitat strângerea de mână şi a continuat discursul adresat “urmaşilor pandurilor lui Tudor” în verme ce însoţitorii de campanie îi potoleau avântul şi îi promiteau poetului "fascinat" şi fâstâcit că va fi lăsat să vorbească, după preşedinte... Simţind momentul prielnic, Băsescu a plusat vorbind despre “mandatul greu” de cinci ani în care s-a luptat ca un zmeu (zic eu…) pe viaţă şi pe moarte, nu doar cu majoritatea (care dintre ele, nu ştim…) din Parlament, “dar şi cu presa mogulilor”. Şi, dacă tot a adus cu meşteşug vorba despre moguli, avându-l expus, etalat şi ţintuit la doar câţiva paşi pe însuşi poetul răsfăţat de mogulul trustului de televiziune “Realitatea TV”, nelipsit de la emisiunea tot mai îndoielnică şi duplicitară “Tănase şi Dinescu” (unde maestrul combate după cum…însuşi Vântu bate), a adăugat: “Dacă vă uitaţi chiar şi la maeştrii care au trecut sau chiar sunt aici, seara la televizor, îi vedeţi cu cât dispreţ vorbesc despre ţara lor. Ei sunt deştepţii naţiunii. Îşi ponegresc ţara, nimic nu le place în ţara asta, dar fac bani de pe urma acestei ţări.” (Nu m-aş pune în nici un chip în locul lui Dinescu pus în asemenea situaţie penibilă în faţa comunităţii locale şi a întregii naţiuni prin intermediul camerelor de luat vederi. Omul, naăuc şi tâmp, zâmbea şi gesticula a “Lasă-l mă! L-aş lăsa eu dar nu mă lasă el”). Şi, pentru a pune frişca finală şi fatală pe tort, Traian Băsescu l-a lăsat cu ochii în soare adăugânnd: “Domnul Dinescu vrea să vorbească şi dânsul. El vorbeşte în fiecare seară la televizor…Este un miting organizat pentru preşedinte…Deci, domnule Dinescu, te duci la televizor să vorbeşti, nu aici”. Trimis, aşadar, la televizor, poetul s-a conformat şi până spre seară avea să apară pe mai toate posturile, descărcându-şi sufletul de poet neconsolat la Realitatea, lamentându-se pe bună dreptate şi spovedindu-se public: “M-am simţit ca Pârvulescu…care la un congres, vrând să spună ceva despre Ceauşescu, a fost înfierat de activiştii din sală, fluierat. Nu credeam să trăiesc o asemenea jenă…” Multe nu credeam nici noi, mi-aş permite să te parafrazez cu toată modestia, sărmane poet, nici înainte de căderea comunismului, nici după ridicarea în funcţii, grade, onoruri, averi şi privilegii a comuniştilor, securiştilor şi...disidenţilor. Să nu uităm că, aşa cum a declarat după incident, Mircea Dinescu pregătise o masă pe cinste, specială şi tradiţională, pentru preşedinte, la el la conac. Nu se ştie încotro bate vântu`…Mai bine îl aştepta (degeaba) la un şpriţ acasă…





NOUL SEF DE STAT: PRESEDINTELE ANTIBASESCU…

ROMEO TARHON

Pusi fiind, de un mandat prezidential de cinci ani, în slujba mogulilor, magnatilor si oligarhilor din spatele scenei politice, tot debitând antibasescisme si scuipând la foc automat articole si comentarii pline de venin si ura, jurnalistii mercenari de pripas nu îsi mai pot iesi din exercitiu, au ramas cu reflexul conditionat pavlovian de a buli, bali, latra si musca la vazul si auzul stimulului “Basescu”,
având înradacinat definitiv în neuroni, în arcul lor reflex, instinctul de a se gudura în fata stapânilor de haita, chiar si când acestia schimba placa si nu le mai adreseaza comanda “So pe el, pe Basescu”...
În mintea lor întunecata de turbare, de ura viscerala câineasca alimentata cu zgârci de ciolan, slugarnicii ziaristi si zelosii analisti (tot un drac) se întrec în figuri (de stil): epitete, comparatii, hiperbole si…elucubratii injurioase prin care muncesc metaforic si eufioric sa inoculeze maselor ura lor i sa le induca impresia ca Basescu este dictator, tiran, despot, terorist, securist şi obsesia sugestiva, colectiva ca, daca nu ar fi ei, câinii de paza ai democratei, cerberii de rasa (canina) nu am mai scapa pe viata de odiosul regim basescist pe care se chinuiesc sa îl cumpere si sa îl compare, mai ales acum, în plina campanie electorala, cu fostul regim ceausist de trista si (înca) vie amintire, spre a le face pe plac valului:Vântului(!), Voiculescului, Patriciului...Acesti prestatori par a fi mai degraba agenti (electorali) patogeni, extrem de infectiosi, care, pe fondul unei imunitati slabite de criza, de lupte politice în (pre)campanie si în incertitudinea zilei de mâine a cetateanului nauc amenintat de somaj, de diminuarea salariului si pensiei, de incapacitatea “Regimului Basescu” de a îi garanta mizerabilul venit, asaltat fiind si de recuperatorii - foarte câinosi si ei - ai bancilor, au declansat o adevarata pandemie de gripa porco-basescina isterizând, scârbind de fapt, electoratul indecis, fara apartenenta si si asa bulversat de revulsiile diareice ale sondajelor aberante, curat in-credibile. Ei bine, trăim în epoca apocalipsei “basesciste”, nu exista rele în tara, în partide, în guvern(e), în camere, în majoritati si minorotati transparente sau obscure, în agentii, institutii, administratii, camine, spitale, case de copii, de batrâni, de nebuni… scoli, gradinite, comunitati, clanuri(!) si familii unde a intrat dihonia “unu pentru, sapte contra” Basescului…Se cruceste pâna si taica Iliescu de cât dualism dialectic si antagonism între c(l)ase are parte românul, mai ceva decât pe vremea lui când, norocul lui, traia Coposu, cel vinovat pentru toate, de când “dictachiorul”, asa cum atât de “inspirit” (si expirat…) îl besteleste pe Basescul cel de toate relele si belelele însusi (euro)tribunal, care trage cu tunul...Si, cum zice si proverbul din batrâni(!):“Cine nu are batrâni, sa si-i cumpere” (ceea ce, candidtii la cotrocezidentiale, fara exceptie, întreprind de zor, cu faina, zahar, ulei si chiar…malai ches), sau cum zice bardul de curte veche (ceausista): ”Cine are parinti, pe pamânt, nu în gând…” (dar asta este alta… poezie), tot asa as îndemna si eu tarisoara si natiunisoara(!) asta diminutivizata(!!) ca, dupa ce actualul cotrocean va pierde (negresit) alegerile în fata (de fapt în spatele) contracandidatilor de stânga sau de dreapta, ori de stânga-dreapta (onania mai salveaza România) în cazul independentului dependent de mogulii, magnatii, oligarhii, mânararii si labarii din spatele fostului sau viitor(!) partid, sa (îsi) faca rost musai, dac nu sa inventeze, sa creasca, sa formeze, sa fabrice, sa procure, sa cumpere… neaparat un presedinte jucator “Basescu”: ideal si total, cel mai indicat sa fie de vina, cel mai potrivit sa încaseze, cel mai bun de pus portar la primire, fundas la zid, mijlocas la constructie (si demolare), atacant de clasa (politica) la poarta adversa, arbitru central la amicale si tusier la oficiale (pentru ofsaidurile constitutionale). Cum zic unii ziaristi neînregimentati, adica ziaristi(!), cica “mai” in-dependenti, adica de partea Basescului (cum sunt catalogati, daca nu sunt de partea portretului-robot de presedinte “Antibasescu”, oricare va fi acela): Rau cu rau, dar mai “rrrau farrra rrrau”. Pe bune…


ORACOLUL PATRICIU, FĂCĂTORUL DE MIN(CI)UNI…

ROMEO TARHON

Deunazi, Crin Antonescu afirma în contextual unor declaraţii electorale imorale şi neserioase că l-ar vedea (şi l-ar propune dacă ar ajunge preşedinte) pe Dinu Patriciu în fotoliul de premier în fruntea unui cabinet format din oameni de afaceri, tehnocraţi şi specialişti. Magnatul s-a grăbit să decline o asemenea formulă susţinând că mai degrabă îl consideră potrivit pe Mircea Geoană în această funcţie. Nu se putea ca Traian Băsescu, servit cu mingea la fileu, intenţionat sau din greşeală, de către magnatul liberal, să scape o aşa pasă şi să nu puncteze în terenul advers declarând recent, tot într-un context electoral, faptul că l-ar numi, la rândul lui, neîndoios şi neîntârziat, prim-ministru tot pe Geoană, propunere (curat…băseşcălioasă) condiţionată de acceptarea acestei funcţii pe loc şi la moment, ca primă şi ultimă ofertă…cu subânţelesul că, după alegerile prezidenţiale, după ce va fi fost înfrânt, va fi prea târziu pentru liderul pesedist: işi va fi dat partidicul şi obştescul(!) sfârşit politic…
Dinu Patriciu, cu voie (şi de nevoie) sau fără de voie (înclin spre prima variantă), invitat fiind la RealitateaCaţaVântu la o ora de maximă audienţă, una dintre tot mai desele sale apariţii pe sticlă, în aceste zile la începutul campaniei pentru prezidenţiale, i-a fost cu adevărat folositor cotroceanului în exerciţiu minimalizându-l pe Geoană prin declaraţia potrivit căreia îl consideră (cel mult) potrivit ca premier, lăsând de (sub)înţeles că nu are şanse la prezidenţiale şi că nu face decât să încurce iţele competiţiei dintre Antonescu şi Băsescu., cei doi candidaţi cu şanse reale conform premoniţiilor bogatului clarvazător şi de min(ci)uni făcător. Şi, dacă este să citim printre propoziţiile lui, alunecos articulate, tâlcul unor afirmaţii de genul: (Mircea Geoană) “are un spirit liberal care se ascunde sub eticheta social-democrată, de nevoie” sau : “după ce trăit atâta vreme la Bush şi la Clinton…a apucat să facă politică în PSD, spre ghinionul domniei sale”, consider afirmaţiile magnatului drept o invitaţie publică adresată liderului pesedist de a trece în tabăra liberalilor, unde s-ar simţi mai în...doctrină şi unde s-ar putea afirma drept un durabil şi notabil premier. Căci, după prezidenţiale, pierzător şi pieritor fiind, ar găsi totuşi un locşor în PNL, lângă Petre Roman, Teodor Meleşcanu şi alţi vechi tovarăşi de luptă din feseneul Iliescului … Unii analişti şi mulţi comentatori au perceput afirmaţiile magnatului drept ironii şi şopârle subversive la adresa prosternatului(!) Geoană, în intenţia de a-l prezenta drept lider nepotrivit şi un fals social-democrat în ochii pro-pesediştilor tradiţionali care încă mai cred în doctrina de stânga a unui partid cu baroni şi lideri de dreapta, ca avere şi putere, aflaţi de aproape doua decenii la caşcaval, la pupitrul deciziei politice. A fost mai degrabă o ofertă adresata social-democratului (de conjunctură) şi un mod diplomatic de a-i cobi public ratarea turului doi la prezidenţiale. Iar până atunci ar trebui ca cei doi să se înţeleagă şi mai bine, să nu intre în conflicte, să nu se calce pe bătături, să nu lupte unul împotriva celuilalt, ci să rămână aliaţi, aşa cum mimează prin promovarea primarului Johannis (şantajabil şi îndatorat ambelor partide de când se aflau la guvernare) ca şef unui executiv de sacrificiu după alegeri şi să lupte împreună împotriva Băsescului pentru a nu-i permite accesul în finală. Parcă ar spune că, din punctual lui de vedere de…oracol politico-financiar, lui Antonescu i-ar şedea grozav ca preşedinte şi lui Geoană ca premier, cu pedelistul Băsescu în opoziţie sau pe mare….Or, nu vreau să cred că este vreun analist, vreun jurnalist, vreun mercenar mediatic aflat în serviciile mogulilor, atât de naiv să mai creadă că Patriciu, cel mai informat om cu excepţia preşedintelui ţării, ar putea, ca o icoană făcătoare de minuni, prin puterile lui din umbră, să facă în aşa fel încât Băsescu să piardă alegerile.



ALBA LA BĂSESCU, NEAGRA LA ILIESCU…

ROMEO TARHON

Afirmând că a fost surprins de gest şi recunoscând cu sinceră (sau falsă) modestie faptul că nu îl merită, preşedintele american a primit recent Premiul Nobel pentru Pace. Un premiu Nobel pentru război şi vrajbă nu a fost instituit. Dar, dacă ar fi existat şi un astfel de “trofeu”, acesta i-ar fi fost decernat, de drept, pentru “merite” deosebite în politica externă şi mai ales pentru “merite”speciale în politica internă, preşedintelui român. Ceea ce a scris şi directorul de campanie, Gheorghe Flutur, pe… fluturaşii Cotroceanului lansat în cursa electorală pentru un al doilea mandat: “Traian Băsescu nu a făcut compromisuri cu sistemul ticăloşit şi a acţionat cum a fost mai bine pentru români”…
Dar, dacă e să ne luăm după adevărul(!) pe care gura păcătosului (de Sorin Oprescu) îl grăieşte, lucrurile stau taman pe dos: în opinia belicosului şi câinosului independent (curat independent!), ticălosul numărul unu şi "varful acestui sistem nenorocit din ultimii ani de zile este Traian Basescu”. La asemenea atacuri, buldogul Blaga i-a şi sărit la jugulară dobermanului Oprescu, cel care, din ordinul Iliescului - stapânul de haită, îi sărise la carotidă ciobănescului mioritic Băsescu: ”Sorin Oprescu a fost şi este parte a sistemului mafiot patronat de Iliescu şi Cozmâncă…Vine din inima sistemului mafiot…Este creaţia sistemului ticăloşit…” a tunat şi a fulgerat di-ministrul(!) pedelist. Eu, ca românul imparţial, le dau tuturor dreptate…
Se anunţă mare război şi mare tărăboi la cotrocezidenţiale. Iar Guvernul Boc şi-a cam pierdut legitimitatea şi credibilitatea. M-ar mira să nu cadă la moţiunea de cenzură După ruperea coaliţiei e ca ceata lui Piţigoi: dai în unul ţipă doi…Executivul pedelist nu mai exprimă configuraţia parlamentară. Ar trebui să predea puterea dacă nu va reuşi să formeze o altă majoritate în cazul în care ar beneficia din partea Camerelor de o perioadă de graţie în care să îşi îngroaşe rândurile prin “import” sau “trafic”de parlamentari din actuala opoziţie lărgită. De altfel, racolările prin şantaj, prin presiuni, prin “cerere de oferte” şi prin alte proceduri de “achiziţii” politice au început la toate nivelurile. Un guvern pedelist minoritar fără sprijin pesedist este exclus, istoria executivului liberal de sub (pseudo)comanda Tăriceanului nu se mai poate repeta după ruptura coaliţiei: coloana vertebrală fără vertebralitate(!), şira spinării fără verticalitate a politicii de compromis. Căderea actualului guvern nu reprezintă o tragedie, un dezastru pentru societate, aşa cum presupun că va încerca premierul Boc să prezinte situaţia din ţară în culorile cele mai cenuşii sau negre. Miza, desigur, este exclusiv politică şi nu are legătură cu reformele mult trâmbiţate şi forţate acum, dar aplicabile într-un viitor în care actualii pensionari îşi vor fi trăit demult traiul şi îşi vor fi mâncat mălaiul (ca vai de ei), un viitor în care acest guvern va fi un mit, o amintire tristă, un remember al legendei despre Traian căpitan de plai (!), sau căpitan de bric…voinicul din poveste care s-a luptat - cât a ştiut, cât l-a ţinut şi cât a fost sprijinit (de către prostime) - cu balaurul, cu caracatiţa, cu sistemul ticăloşit… încât nu a mai văzut pacea de atâta război. Dar, dacă mă uit peste ulucile gardului, în grădina lui Ion (Iliescu), încep să-l cred iar pe Băsescu, văzând circul politic jenant (în care Oprescu este mare meşter mare la recorduri şi cacealmale): Sorin Oprescu s-a lins pe bot de sprijinul şi simpatia lui Ion Iliescu! Au rupt-o subit. La mişto…Preşedintele onorific şi mirific(!) al PSD s-a (pre)făcut că dezavuează lansarea lui Oprescu pentru Cotroceni (datorită “unor” declaraţii neconforme şi a unor suspiciuni de duplicitate cu Băsescu). Eu cred că cei doi politicieni din barca pesedistă, unul cărmaci, celălalt la rame, nu s-au sincronizat în declaraţii, dar s-au făcut înţeleşi: sunt înţeleşi! Înţeleşi să joace alba-neagra. Alba la Băsescu, neagra la Iliescu…







UMBRA LUI MIRCEA (GEOANA) LA…COTROCENI


Mutarea electorala diabolic de dibace a Cotroceanului în exercitiu, prin propunerea de organizare a unui referendum - pro sau contra Parlamentului unicameral, cu subântelesul mura în gura(!) „pro sau contra Basecului” – simultan turului de scrutin pentru Presedintie, i-a surprins cu garda deschisa pe toti rivalii din ringul politic si cu zgarda închisa pe toti dulaii mediatici, putându-i asigura un avantaj decisiv de voturi, ca efect al populismului „mutarii”Legislativului de la doua camere la garsoniera si reducerii numarului locatarilor de la 471 (cam mult, cam scump halatul...) la 300 , înca din primul tur, daca Traian Basescu se va decide sa mai candideze, fapt îndoielnic dupa acest sah mat la Geoana, contracandidatul lui ceva mai competitiv în sondaje, dar, de acum, doar o umbra... Umbra lui Mircea Geoana la Cotroceni va bântui vremuri (i)memorabile, fiind lesne de înteles ca va rata astfel ultima lui sans? istoric? de a ocupa fotoliul de presedinte si, implicit, taburetul de la conducerea pesedeului. Socat, naucit de palitura cu leuca, nu a putut decât sa isi mascheze disperarea acuzându-l pe Cotrocean ca „e disperat.Si se prezinta... în spatele unui demers demagogic si populist”, declaratii scoase ca de la xeros si de catre celalalt aspirant si aspirator de voturi, mai putin cotat în sondaje, mai putin cotat în general, Crin Antonescu., proaspat ginerica (sau mai degraba varza)...de Bruxelles. Orice ar fi si s-ar zice, unicameralismatica, prostitutionalizarea si drogomantia(!) au priza mai ales la populatia usor de manipulat. În vreme ce Parlamentul nu presteaza, ci vegeteaza, consuma, se joaca de-a comisiile si comisarii, de-a hotii si vardistii, de-a coruptii care fac anchete de coruptie…si fac sa para, parca întradins, multi dar prosti(!), în loc de…viceversa, O fac parca voit spre a-i servi sefului statului mingea la plasa si laxativul la masa…sa nu mai tolereze în tractusul digestiv acest impopular si indigest Legislativ dupa ce, în repetate rânduri, la ocazii speciale, musai speciale, a avertizat clasa politica asupra vremurilor ce va sa vina, de reformare si strângere a surubului dupa noi reguli ale mecanicii si lacatuseriei, folosind trusa prezidentiala cu scule de rezerva si masuri speciale – inelare, tubulare, surubelnite, leviere. Iata, criza si alegerile, contrar asteptarilor, fac buna casa la Cotroceni dupa etapa “istorica” în care Pro(mo) Democratia a executat comanda “reinventarii” votului uninominal perfect inegal (si perpendicular…) care a permis ca prin marea gaselnita a redistribuirii sa intre în Parlament fel si fel de mânarari cu doar o mâna de voturi contra a sute de mii de sufragii ale alesilor cu pondere. Nu m-as mira ca urmatoarea miscare basesciana sa fie institutionalizarea unui referendum pe tema sloganului si promisiunii electorale pedeliste a geni(t)alului Silviu Prigoana de a retroceda poporului Casa Poporului care, e drept, pentru deficientele ortoalesului, este imensa. Cu sau fara saga, fiecare român, de la împarat la proletar(!) constata ai regreta faptul ca toate puterile în stat s-au dus pe copca democratiei, ca pâna si justitia îsi are falitii sai, lipseste cu desavârsire(!) si a orbit de tot dupa ce a stat în stat(!) legata la ochi. Despre Executiv ce sa mai vorbim, despre presa mi-e si mai jena…Ultima reduta ramâne Poporul Suveran. Si nu ma mira faptul ca societatea civila se regrupeaza, contrar aparentelor politice de disipare si a(s)mutire, tot mi mult în jurul valorilor morale traditionale si de perspectiva, în jurul proiectelor Casei Regale a României, componenta istorica a Statului românesc si alternativa morala indiferent de forma de guvernare pe care o vor alege în viitor românii, tinerii mai ales. De ce m-as mai mira ca Mi.R.A.(!), o asociatie civica noua si unificatoare, creste exponential dupa ce Principele Radu a facut o mutare republicano-monarhica(!) inteligenta prin gestul de retragere din controversarta cursa prezidentiala pentru Cotroceni, decizie comparabila (la alte dimenisuni, la un alt rang) “mutarii” Basescului, propunând natiunii române proiectul “România Altfel” si programul strategic “România. O viziune pe 30 de ani”?




TRECEREA ÎN REZERVA A MARESALULUI…BASESCU


Unele voci mediatice din apropierea Cotroceanului au lasat de înteles faptul ca însusi luminatul nostru fiu din popor a fost magistralul autor al textului prezentat la tribuna Parlamentului sub forma unui discurs de aproape doua ore, a unui fel de raport de activitate pentru un cincinal, a unei lungi dari-de-seama, a unui bilant exclusiv pozitiv în fata alesilor si alegatorilor, despre maretele realizari din timpul domniei domniei(!) sale, iar despre esecuri si promisiuni neonorate ne-a cam dus cu presul sub care a ascuns gunoiul…. Aceleasi voci au confirmat înca o data rolul decorativ al consilierilor prezidentiali si au încercat sa puna mina obosita, molcoma si monotona a primului orator al tarii pe seama efortului de peste noapte, de a-si scrie singur discursul. Din pacate, stors de enregie, a aparut în fata natiunii alt Basescu, fara valga si vervsa, fara glumele cu poante originale, lipsite de subtilitate, la care însusi râde triumfal primul si
de multe ori singurul, fara aerul dezinvolt, fara complexe …Spre deosebire de discursurile geniale ale mult iubitului si stimatului fost prim presedinte si ultim împuscat, sa-mi fie iertata nepotrivita comparatie si gluma proasta, acesta a fost o dare-de-seama fara dare de mana, mai corect spus “fara a da din mana”, ci doar din gura tacanit si sacadat, foc cu foc, sa nu rateze tinta cu rafale,graind uneori cu poticneli si ezitari de articulare, uzitând - nu i-as zice chiar limba – o limbuta cam de lemn din esente mai moi, dar nu exotice, sa-i zicem xilem din trunchi de trandafir(!) ca trimitere rautacioasa la originile feseniste, pre-pedeseriste. Acum ni s-a înfatisat precum un maresal înfrânt, nu ca unul victorios, ca un comandant spasit care a câstigat mai multe lupte dar a pierdut razboiul si vine în fata marelui stat major împovarat si incomodat ca trebuie sa ascunda esecul manevrând abil, treacând în revista doar victoriile, importante ce-i drept, dar marcat de teama ca va fi tras la raspundere pentru înfrângerea finala si fatala, pentru prea multele si inutilele sacrificii, pentru capitulare si închinarea steagului…Dar nici nu i se pot trece cu vederea Basescului multele merite. Chiar si redutabilii sai inamici de pe frontul axei Cotroceni-Londra-Casa Alba îi recunosc, neavând încotro, sa nu para (si mai) ipocriti si îngâmfati, multe miscari de trupe si pozitii castigate cu dibacie napoleonica, uneori kamikazice, la risc. Iar de un an, sa recunoastem, cu criza pe cap, dupa ce Tariceanu, risipitorul general liberal al trupelor aliate cu pesedeaua, a împutinat cazarmamentul si a epuizat resursele si rezervele înainte sa-si piards gradele, onoarea si drapelul, maresalului Basescu i s-a cam înmuiat bastonul, desi si-a adus la cârma cârmelor(!) ostirii propriul aghiotant pe care l-a avansat direct de la locotenet la general, îi este foarte greu, si mai greu decât în urma cu doi ani si ceva când, bazându-se pe soldatime, pe racari, pe caprari, pe veterani, pe prostime…a facut fata cu bine dusmanilor uzurpatori care si-au unit trupele de elita alcatuite din mercenari politici si mediatici, în tentativa de a-l destitui. Ori, acum, în marea batalie pentru ocuparea dealului si palatului Cotroceni, trebuie sa lupte în plus si cu un adversar invizibil, ca o molima – criza , sa gaseasca explicatii în fata ostasilor pentru solda împutinata, pentru hrana proasta, pentru uniformele învechite, pentru bocancii gauriti, pentru vântul care le sufla în ranita de le vine sa-si puna masca de gaze când îi asalteaz frigurile si facturile de toamna-iarna, dar mai ales imputitele de banci…Caci comandantul suprem se teme nu de colonelul Geoana, nu de…lent-colonelul Antonescu, nu de maiorul Oprescu, nu de capitanul(!) Vadim , nu de plotonerii si soldatii fara baston în ranita goala, dar care aspira la gradul de maresal, nici de mercenarii mogulilor si multii mici inamici securici,…Mie, darea-de-seama a unui alt Basescu, de asta data apasat, mâhnit, osloit si marcat, mi s-a parut, contrar parerilor celor mai multi analisti si ziaristi, un discurs de adio, de trecere în rezerva…


PITBULUL OPRESCU SI OGARUL GEOANA...

Daca ar fi sa ne luam dupa proverbiala pilda „ Ce tie nu-ti place altuia nu-i face” si am revedea cu ochii mintii de acum evenimentele din 2000, când Mircea Geoana pierdea batalia pentru primaria capitalei în fata Basescului, precum si evenimentele din 2004, când el, primarul general de atunci, cu ochiul strabic lacrimand si cu cel normal râzând, înlocuindu-l pe Draga Stolo care s-a dat bolnav, avea sa intre în cursa pentru Cotroceni si, sprijinindu-se, catarându-se ca în tribune pe cârca bucurestenilor, s-a ridicat, s-a rotit pe calcâie, si-a luat avânt si a sarit de pe trambulina pe sub nasul lui Adrian Nastase de la primarie la Cotroceni , atunci ar trebui sa îi reuseasca si lui Sorin Oprescu, edilul sef din Ciolpani, saltul peste cocoasa populatiei capitalei, macar ca traditie, daca ar candida...
Si va candida, nu ma mai îndoiesc de acest lucru, atât ca, pentru suspans, pentru efectul de atragere calculata a atentiei generale si pentru evitarea oprobiului cetatenilor pe care vrea sa-i abandoneze dupa ce l-au votat si suportat(!) ca primar (fara proiecte, dar cu planuri politice lungi..), aspirantul curat independent(!) la functia suprema în stat înca se (pre)face ca se codeste, ca pregeta si ca lasa „maselor” ultimul cuvânt de chemare si îndemn la apriga batalie cu Basescu, Geoana, Antonescu si ceilalti pretendenti al caror scor, indiferent cât de mic, însumat si realocat, ar conta...Înclin s cred ca actualului cotrocean în exercitiu, ca jucator politic în propriul teren, i-ar conveni mai mult formula unei simultane cu perechea Geoana-Oprescu din partea alba-neagra a social-democratilor, având în vedere ca Oprescu face pe fata mare inviolabila dupa ce s-a prostituat politic.... Desi e fata mare a bunicutei(!), scufita rosie a onorabilului si onorificului Ion Iliescu. Intrarea primarului general în cursa pentru Cotroceni îi (va) aduce mari prejudicii de imagine si moralitate perdantului traditional Mircea Geoana dar si ambilor în parte si partidului la un loc, deoarece socotelile lui Hrebenciuc nu se (mai) potrivesc cu cele din târgul electoral... Calculelelele(!) i-luminatului strateg pornesc de la elementarul rationament: Geoana singur, oricât ar sari din mers din caruta puterii în teleguta anti-puterii (care numai opozitie nu este), va alerga tot înapoia partidului, ca performante. Aruncându-l în cursa pe Oprescu, ale carui procente daca se vor ridica macar la nivelul celor alocate liderului pesedist, se presupune ca ar creste astfel sansele pentru turul doi ale unuia sau celuilalt, prin absorbtia diferentei de voturi dintre partid si candidat, dar si prin extractia unui procent semnificativ de voturi de la bucuresteni si din mediul rural, de la indecisi si simpatizanti fara convingeri ai celorlalti candidati, având în vedere ca, în general, capitala da tonul ca diapazon electoral. Inegalabilul strateg (sau gropar) al PSD încearca, de fapt, sa salveze partidul de la un inevitabil dezastru. Cel mai incomodat de intrarea în arena a Oprescului, pitbulul lui Ion Iliescu si al grupului de influenta al acestuia, este însusi ogarul Geoana al carui rol de alergator de partid când aliat la putere, când adversar în opozitie se erodeaza pe zi ce trece, încasând suturi directe si indirecte de la ambele tabere. Memoria politica a liderului pesedist nu va sterge din centrul cortical al esecului, insatisfactiilor si orgoliului amintirile din alegerile locale, iesirea din partid a colegului sau vanghelizat(!), Sorin Oprescu si subclasarea de catre acesta a candidatului autentic al PSD, Cristian Diaconescu, descarcari care au zdruncinat sistemul nervos al PSD de la temelii pâna sus, la vârf. Cam de pe atunci începea sa se clatine pesedismul national iar Hrebenciuc, din disperare, a permis un prim compromis: alianta la guvernare cu PD-L, o masura paguboas pentru evitarea prabusirii PSD dupa o pseudo-opoziie autodistructiva, dupa o cardasie de sugativa cu executivul liberal santajabil. Amenintare care persista si se amplifica... potrivit codurilor galben si rosu (!) si cotelor apelor din ce în ce mai tulburi în acest partid aflat între corzi. Parca se vrea, subversiv si întradins, ca PSD, orice ar întreprinde, orice hotarâre si pozitie ar lua în privinta guvernarii, oricine ar avea decizia finala (si fatala...) si oricine ar candida la prezidentiale, la vedere sau la...revedere, sub acoperire, camuflat sa se sinucida politic.


ŞI RUŞINOS ŞI DRĂGĂLAŞ, OPRESCU MAI NU VREA, MAI SE LASĂ(!)...


Inocent şi pudic precum Cătălina din poemul eminescian, Sorin Mircea Oprescu, doctorul primar general(!) care s-a lepădat de PSD-Vanghelie nu ratează nicio invitaţie să se dea pe sticlă şi în presa scrisă, virgin politic fiind, independent convins şi (încă foarte) nehotărât dacă să o pună sau nu de o prezidenţială. Dar, ca şi fata mare care se grăbeşte la măritat, devine nerăbdător să se vadă mireasă şi, aşa cum a lăsat să se înţeleagă recent, şi-a pus deja pirostriile şi şi-a făcut cunoscută opţiunea pentru prezidenţiale, infirmându-şi propriile afirmaţii de până deunăzi: „Repet ce am mai spus şi înainte (cănd afirma exact pe dos...). În acest moment iau în calcul foarte serios candidatura mea la Cotroceni, pentru că mizez pe toţi care aşteaptă de ani de zile să trăiască în normalitate”.
În care normalitate, (mă) întreb retoric?...Căci nu cred să fie „normal” ca un bărbat politic care se vrea bărbat de stat să se tot codească, să facă „acum” pe mironosiţa indecisă, să dea falsa impresie că se lasă mai greu, curtată şi rugată, că ar cam vrea dacă ar vrea şi el, feciorul (a se citi „poporul”) şi, în funcţie de cererea maselor, să îşi condiţioneze candid(!) candidatura - de altfel foarte previzibilă încă de anul trecut, cum a făcut şi la alegerile pentru capitală când a jucat aceeaşi farsă, aceeaşi scenetă de operetă...
Nu este „normal” ca un politician autentic, de rasă şi cu pedigreu sănătos să o scalde ca...Băsescu, să revină doar după câteva zeci de zile asupra propriei decizii, ba de a candida, ba de a nu candida... Era pe la începutul primăverii când, tot pe sticlă şi tot la Realitatea CaţaVântu(!), în faţa întregului popor (telespectator al acestui post din ce în ce mai îndoielnic), doctorul declara răspicat că nu candidează şi că „Mi se pare că aş fi un mare mincinos cu un nas de Pinocchio”, în caz contrar, deşi, prin acel refuz de a candida, şi-a deranjat (dirijat), privind interesele, „toţi prietenii” cu interese... Nu este „normal” ca acest politician fals şovăitor, care vrea să fie crezut şi luat în serios, să reafirme (parcă mai puţin convingător pe la sfârşitul primăverii) că intenţionează să ramână Primar General vreme ( bio...logică) de vreo 12 ani prin votul bucureştenilor, că nu doreşte dezamăgirea acestora prin abandonarea primăriei în schimbul fotoliului de preşedinte şi că dezavuează amestecul politicii în managementul administrativ. Dacă ne uităm şi mai încoace în budoarul public al Oprescului(!), nu mai demult de concertul Madonnei, la sfârşit de august, fostul social-democrat de carieră, deja vădit şovăielnic şi înduplecat cu lacrimi în ochi (de la ceapa tocată) de gospodine şi studente (extreme care ar trebui să se atragă electoral), a declarat stoic şi miştocăreşte că: „Mă înţeleg cu tot ce înseamnă gospodină”...De tot comicul asemenea declaraţii, ca şi cum şi-a ales dinainte electoratul ţintă căruia trebuie să i se adreseze în funcţie de circul recordurilor cu cârnaţi şi crăciunţe mobilizate anul trecut pentru ca în acest an de alegeri să aăbă acces la trambulină, pentru marele salt în carieră. Iată că acum, la început de septembrie, are prilejul să îşi ridice fustele de fată mare şi să i se joace găina de parcă ar fi mireasa secolului. Folclor!...Parodie!... Un film cu proşti pentru telespectatorii care gustă filme pentru proşti.Un fel de Kramer contra Kramer în versiunea dâmboviţeană în care unii politicieni (între care şi doctori, profesori-doctori şi directori de spitale din casta fesenistă ) ne cred mai tâmpiţi decât Băseştii (vorbim deja la plural), Bocii, Udrele, Videnii, Bercenii... Pe 29 August 2009 Sorin Oprescu reconfirma cu hotărâre intrarea în cursa electorală, luând în calcul foarte serios candidatura... Spunând că nu a spus(!) niciodată că este mai bun decâat Geoană, Antonescu sau Duda (pe Băsescu nu l-a pomenit). Considerându-se cel puţin la fel de bun ca ceilalţi dar cu ceva în plus, calitatea de a fi independent, ceea ce nu mai crede nimeni, nici măcar gospodinele. Fiindcă şi anul trecut a jucat aceeaşi farsă după alte reguli (şi fonduri alocate de către sponsori, de către „prieteni”) decât cele care ţin de demnitate, de cuvântul de onoare, de verticalitatea de politician (senator, deputat, primar, baron, duce, lord ..) sau simplu om onest.

Fotografiile lui Romeo Tarhon

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Romeo Tarhon's Blog

Grupaj de lirică vernală

Postat în Martie 5, 2015 la 9:30am 0 Comentarii

Dragobiți-vă, români...!

În iubire azi vă-ntreceți

Prin sublima poezie,

Vă-ndragobetiți, petreceți

Plini de dor și frenezie.

Azi împărtășiți iubire

Și primiți iubire caldă,

Vă-ndragobetiți și mir e

Bucuria ce vă scaldă.

Vă dați azi, iubirii dragul

Și vi-e inima curată,

Vă-ndragobetiți în pragul

Primăverii ce se-arată.

Azi iubirea românească

O trăiți adânc în atriii,

Dragobiți-vă să crească …

Continuare

Eu votez tot cu un ...Escu

Postat în Noiembrie 2, 2014 la 10:14am 1 Adaugă un comentariu

 Nu știu voi, dar azi, eu, unul,

Îl votez tot pe un ...Escu,

Votul meu, însă nu punu-l

Pe-OTV-Diaconescu...

Nici pe vreun Vadim nebunul,

Nici pe micul Minciulescu,

Nici pe neamțul oportunul,

Sau pe Leana lui…

Continuare

Magia Învierii

Postat în Aprilie 20, 2014 la 11:04am 1 Adaugă un comentariu

Magia Învierii-n crez

Să vă găsească teferi,

Să fiţi Lumină, vă urez,

Pe cerul de Lceferi!

Magia Învierii-n trup

Vă fie-n veci magie

Şi fiecare să fiţi Lup,

Nu câine-n pribegie.

Magia Învierii-n vis

Vă ungă, vă-nsemnează

Şi iadul fi-vă paradis

În viaţa ce urmează!

Magia Învierii-n somn

De lungă laşă moarte

Vă fie voia de la Domn

A noii voastre soarte!

Magia Învierii-n Om

A lui Iisus, e viul

Şi…

Continuare

Păcăcioși și păcălași...

Postat în Aprilie 1, 2014 la 11:47am 0 Comentarii

Păcăliți și păcălite,

Fraiere și păgubiți

Înocenți și amăgite,

Înșelate și pârliți...

To(n)ți supuși cu plecăciune

De un sfert de centenar

La halal păcăliciune,

Zi cu roșu-n calendar

Cu copii din cruce-n cruce

Și tămâie-n fum pe coș,

Cu colaci de maici năuce,

Cu ilici, brucani hidoși...

În bazarul cu cartușe,

Păcăliții în zadar

Au la suflete cătușe,

Gratii pe-un trecut murdar...

Dar să râdem,…

Continuare

Păcălici de-ai lui Ilici

Postat în Martie 30, 2014 la 2:21pm 0 Comentarii

PĂCĂLICII PĂCĂLIŢI

Păcăliţi de păcălicii

Ultimului sfert de veac,

Ai ales toţi măscăricii

Pe-o găleată şi-un colac...

Nu ţin vorbele lor goale

Nici de foame, nici de frig,

Dar îi dai votul matale

Pe-un ulei şi un covrig...

La alegeri iar pui botul

Când te mint cu fel şi fel...

Şi matale îi dai votul

Pe-un batic şi-un mititel...

Geaba leapşa-ţi pe ouate,

Geaba te-ai pârlit din nou,

La mata acelaşi blat e…

Continuare

Panou de comentarii (2 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 8:45pm în Iunie 24, 2009, stanca george a spus...
am gresit nr de casa 021 221 75 29
La 8:19pm în Iunie 24, 2009, stanca george a spus...
romeo nu mai stiu nimic despre voi de ani buni. Mi/ai trimis mesajul la 10 minute de cant am trecut pe langa strada voastra,acum tau in Giulesti pe Rasadnitei nr 8 tel 00212217584 sau 0722346666 poti suna acum sa vorbim mai pe indelete daca ai vreme gigi
 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor