just breathe

Mâna îi tremură în timp ce o întinde după ceașca de ceai. Îi e frig sau poate e doar obosită, nu-și dă seama, privește fără o țintă anume prin fumul cafenelei și secvențe din noaptea precedentă îi trec prin fața ochilor. Locurile acestea, cafenelele, sunt ca niște aparate de fotografiat. Nu surprind cu adevărat întâmplări ci doar instantanee. Nu se întâmplă nimic într-o cafenea, întâlnești priviri fără cuvinte,…

Continuare

stranger things have happened



Vă amintiţi click-ul perfect? Atât de natural încât nu necesită cuvinte pentru a fi explicat, nu necesită nici măcar reglări de pupilă. Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă. Un click crâncen ca un cârcel pe creier, un fel de bombă neuronală care distruge bariere. Cam aşa e când întâlneşti potenţialul perfect, setul de cromozomi perfecţi. Marius (să-i spunem aşa, că e la îndemână… Continuare

oamenii așteaptă scrisori pe care nu le citesc
le miros sperând ca între moleculele de cerneală
undeva
sa fie o singură moleculă a celui care le-a trimis

uneori funcționează

uneori dezamăgesc
joacă șotron de idei
fac coadă de tăceri sau tac la nesfârșit
sărbătoresc când cedează câte unul
în piață
când în poartă la gine
în vestiar
în subsol la anatomie
neîntrebat
iubesc

A doua zi, am adunat suficient curaj ca să mă prezint la școală. Manfred nu venise, colegii mă priveau lung. Mai lung decât ieri? Nu știam, nu înțelegeam, și până la un punct, puțin îmi păsa. Nu mă gândeam decât la Manfred. În cancelarie am dat nas în nas cu Anna, care corecta ceva. M-a privit din nou cu acea privire inexpresivă, gravă, lucidă, cu iriși de teracotă. Aș fi vrut să o privesc la fel doar ca să se simtă și ea violată. N-am reușit din păcate. În ultimii doi ani, Anna exersase acea… Continuare