Un bătrânel, odată, gândea la lumea toată,privind pierdut în zarepe-o bancă oarecare… Contemplă ce contemplăpân' ceva se corelăși-avu o scăpărarereflexă uimitoare,chibzuind prea acustic:"Nu se-ntâmplă chiar nimicdin pură întâmplare!"fix spre o trecătoare... Imediat apoi izbitc-a fost, poate, auzit,glumi și-a motivare:"Parol, e de la soare..." Aceea, derutată, simțindu-se vizată, vizibil amuzată, se eschivă pe dată:"Scuzați!" (căci nu se cadeîn niciun caz a râdede cei ce-s foarte-n vârstă…-Părea…Vezi mai mult

O gară și-un tren gata de plecare(unde ori de unde - cam incert)."Nu e rău!" mi-am zis, parcă, a visare,doar n-oi nimeri în vrun deșert…Şi, curând, au dat, viu, să tot aparăsate, noi orașe,-un pâlc de țări,sau chiar câte-un bloc, singur, prea-ntr-o doară'nfipt în plin câmp, mândru-n așteptări.Prin vagoane,-n timp, oameni și neoameniprind pe rând contur dar mulți se pierd -Bifurcatu-mi drum, taie căi de-asemenipână garnituri de tot discord.Uneori, chiar, râd : Oare cum destinu-mipare că-i,…Vezi mai mult

Probabil că-i părem singurătățiidrăgălași și foarte relaxant dezorientați, nereușind pe-ntreg parcursul viețiidecât să-i fim aproape patologic devotați;altfel, cu siguranță ne-ar împiedica cumvasă îi ținem prea temeinic de urât, eventual, lasâdu-ne parșiv pe undevaslobozi din lesa-n care ne-am tot vârât.Vezi mai mult

"Să mi se-ntâmple chiar mie, n-are cum!"Așa-mi tot spuneam atunci când ai plecat.În ciud-acelor clipe-agonice,-acum, îmi zic: "Și de ce nu mi s-ar fi-ntâmplat?Acele lucruri prea mirobolantece,-ntruna, lumea, le are de-arătat, pot fi într-atât' de-absurd ofertanteîncât oricine,-oricând, e de ignorat."O bună vreme-am sperat c-o să te-ntorcipentru-a continua de unde ne-am oprit. -Încă mai visam așa frumos pe-atunci…Până la urmă, la ce ai fi venit?Vezi mai mult

"– Să îmi preparați esențamai rară de puteredecât a putea renunțaorișicând la putere!"Așa-și somă leu'-ntr-o zi,în treacăt, bucătarii..."– Aș voi să încerc astăziacel gust al mâncării."Vezi mai mult