Sandu Catinean din Bontida
  • Masculin
  • Gherla
  • România
Partajare pe Facebook
Partajare

Sandu Catinean din Bontida's Prieteni

  • arsene george florian
  • DANIELA TIGER
  • Elena Mititelu
  • Dobrin Mariana
  • HALAS ELENA DORINA
  • CORINA OFELIA CORPODEAN
  • dostana
  • Alin Fărcaş
  • OZANA BARABANCEA MARIA
  • Oana Cristiana Banuta
  • FLORENTINA PRICOPE
  • Mimi Voiculescu
  • Ștefănescu Marcela
  • Cristina Tatareanu
  • Bradu Florin

Cadouri primite (17)

De la FLORENTINA PRICOPE De la DANIELA TIGER De la Amalia Elena Constantinescu De la Gordan Mircea
 

Sandu Catinean din Bontida

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
poet
Despre mine :
poet al Editurii Dacia Cluj ;

Apusului Pe moşul ni l-aţi pus în fiare Pe tata l-aţi batjocorit Aţi luat din mine fier şi sare Iar noi în schimb ce am primit ?... Din aur v-aţi facut palate Pădurile ni le-aţi strivit V-aţi îngraşat din grâul nostru Iar noi în schimb ce am primit ?... De-atatea secoli tot luaţi Ca slugi mereu ne-aţi întocmit Ne-asemuiţi cu neamuri proaste Şi-n fel şi chip ne-aţi tot numit... Copii cu mintea stralucită La voi pe gratis i-aţi tocmit A noastre fiice v-au fost bone Dar voi mereu ne-aţi amăgit... Ne-aţi luat femeile din paturi Cu vise false le-aţi momit Să fie tarfe prin palate Iar noi am plâns şi-am pătimit... Şi-acum ce-ai vrea Apus « amic » ? Ca să declam că-s mulţumit ? Că ne-aţi primit la masa voastră Să uit ce mult ne-aţi umilit ?... Nu, n-am sa uit vreodată asta Doar că-s român am să promit Şi de-aţi dori sa fiu iar slugă Vreau azi să stiţi...nu vă permit !!! Sandu Cătinean din Bonţida

 

 

        „Balada „

-unui beizade tâmp-

 

 

Se-aude scârţâit de roţi,

Pe strada tot mai înţesată,

Se dau de-o parte, iute, toţi,

Şi disperaţi în jur ei cată;

Din limuzina cât palatul,

Coboară impozant, un june,

Aruncă ochii-n jur, de-a latul,

Şi rânjetul pe faţă-şi pune;

La gât, i-atârnă lanţuri grele,

De aur fin, şi nestemate,

Pe degete-i lucesc inele,

Şi-i înţolit, ca „ a la carte”;

 

„E fiul ăluia ce-mparte

Dreptatea ultimelor legi”

Şopteşte unul, dintr-o parte,

„Şi-o paţi de el, un pic te legi”;

 

Dispar cu toţii ca de-o boală,

Păşind grăbiţi pe trotuar,

Bătrâni, femei şi cei cu şcoală,

Şi-n jur se face culuoar ;

 

La colţul străzii o patrulă

Numiţi la hoţi, să facă teamă,

Îşi fac de lucru cu o sculă,

Şi nici măcar nu bagă-n seamă ;

Dar când odrasla de puternici

Le face-un semn, ca de-mpărat,

Devin ca din senin cucernici,

De parcă prescură-au mâncat…

Şi cu adânce plecăciuni,

Salută beizadea tâmpă,

Ca nu cumva suspiciuni,

Să tulbure fiinţa-i scumpă…;

 

 

De pe-o terasă, ochi de fiţe,

Se-aruncă-n faţă doi lingăi,

Scălâmbi, cu lanţuri de fetiţe,

Şi ochi nătângi, de fătălăi…

La june iute, i se-nchină,

Şi-n rânjet, ochii le lucesc,

Au feţe lungi, ca de felină,

Şi de prostie, strălucesc…

Prin semne doar de ei ştiute,

Se-ntind alene pe terasă,

Cu ochi mijiţi şi pe tăcute,

De nime-n lume, nu le pasă;

Alături, schelăie-o junetă,

Cu sânii scoşi, ca la mezat,

Şi toţi, cu ochii la fufetă,

Se-apucă-n cor, de nechezat;

 

Cel june, scoate un oftat,

Scârbit, de lumea asta mică,

Se-ntinde-alene, ca pe pat,

Făcându-i semn, la păsărică;

Aceasta, sare ca din puşcă,

Schelelăind infiorată,

Ca leul, când e scos din cuşcă,

Şi vrea dresorul, ca să-l bată;

Apoi întinde lin piciorul,

La junele cu cardul plin,

Ca s-o admire tot poporul

Cum  ştie să iubească fin…

„Ia uite ce-a bronzat fetiţa”

Scânceste-aceasta încântată,

Şi-şi trase şi mai sus rochiţa,

Ca să i-o vadă, prostul toată…

Apoi, în zâmbetele tâmpe,

A pierzătorilor de vreme,

Cel june scoase lucruri scumpe,

Ca s-o înveţe cu noi teme…;

 

 

 

 

 

 

Iar de la bar, venind grăbit,

Cu-alese plecăciuni, umile,

Apare-un ins, de toţi iubit,

Că-i robul, celor ce au pile;

Şi cu distincţie de frate,

Întreabă şmechereşte-n şoaptă :

„Acelaşi lucru împărate ?,

Sau astăzi vrei una mai coaptă” ?

Iar beizdea cu-n oftat

Ce numai pruncii îl pot scoate :

„Da frate, sunt un împărat,

Şi vreau mai coaptă, de se poate”

 

În jur se schimb priviri şirete,

De şmecheri şui şi desueţi,

Stăpâni de hoţi şi de fufete

Urmaşi, ai bravilor noşti geţi;

Cu ochi uscaţi şi mutre tâmpe,

N-au cine să-i mai stăvilească,

Se-mpodobesc cu ţoale scumpe,

Şi doar în puf vor să trăiască…;

 

Balada-aceasta-i pentru toţi

Acei ce-au beizade tâmpe

Geaba-s puternici, că sunt hoţi,

Şi lumea de nătângi or umple…

 

 

                             Sandu Cătinean din Bonţida


Un sărac…

Un sărac, pe-un drum de ape
Îşi plângea mama-ntr-o zi
Calea vrând să-i lumineze
Pentru-o lume ce va fi…

Un bogat, trecând pe-alături
Se-nchină la moarta tristă
Şi vroind să facă-un bine
Şterse ochii-i cu-o batistă…

Iar săracul, haina-şi scoase
Blând, acoperind pe mamă
Vântul şuieră prin valuri
Şi-l privi pe om cu teamă…

„Aş dori să-ţi dau o mie
Ca să ai de-nmormântare”
Spuse…şi vroind să-i scoată
Vântul se-ncruntă mai tare…

„Cândva, mama mea la tine
A venit să-i dai răsplata
Pentru munca ce făcut-a
Să-ţi măriţi tu bine fata”…

„A robit cât a fost vie
La palat şi pe la turme
Iar tu crezi, c-o mie costă
Viaţa unui om pe lume „?...


„Ia-ţi tu banii”, spuse omul
Vântul tremură pe apă…
„Ia-i şi du-te de te-nchină
Pân o vei urma în groapă”…

Cerul se-nroşi de stropii
Ce curgeau prea sângerii
Vântul vâjâia prin trestii
Sălcii se-aplecau pustii…

„Am vrut doar să fac un bine”
Şi bogatu-nchise ochii…
„Nu ştiam ce rău vă este”
Peste mal tremură plopii…

„N-ai ştiut, căci grija ta
A fost doar să strângi avere,
N-ai ştiut că voi, bogaţii
De la robi aveţi putere”?...

„Şi gândiţi că numai proştii
Nu ştiu oameni să-nrobească,
Dar de-aţi fi doar voi pe lume
Pentru voi, cin să muncească”?...

Vântul se-ncruntă mai tare
Cerul norii-şi poartă iute,
Apele se zbat de maluri
Valurile-s tot mai crunte…

„Nu prostia nu ne lasă
Să trăim pentru averi…
Noi, avem în piept şi suflet
De-asta plângem la dureri”…

Şi cu lacrimi reci prin barbă
Cel sărac, cu mâna-ntinsă
Puse-ncet la capul mamei
Floarea de prin trestii smulsă…

Apoi, vântul cântă-un cântec,
Despre-un suflet rătăcit…
Cu-un copil sărac ce-n viaţă
Mama…tare şi-a iubit…

Sandu Cătinean din Bonţida

Nemernicii

S-au pus în fruntea ţării
Odrasle venetice
Vroind averi măreţe
I-au alungat pe sfinţi
Au mituit nebunii
Şi-au cumpărat naivii
Minţind că orişicare
Se va-nfrunta cu-arginţi…

Vândut-au pe nimic
Ce-au adunat străbunii
Spunând că-napoiate
Ne sunt a noastre minţi
S-au căţărat în funcţii
Şi ne-au vândut copiii
Şi-au transformat în curve
Fetiţele cuminţi…

Democraţii deşarte
Ne-au fluturat prin legi
Având doar scopuri crude
Şi-au construit palate
Şi-n scrâşnetul de fiare
Noi toţi am stat cuminţi
Sperând că votul nostru
Va ţine loc de fapte…

Acum ne plângem neamul
Ce-i vânturat prin lume
Cercând să nu se vadă
Cum slugăresc străinii
Soţiile ni-s curve
Prin vile cu piscine
Iar noi privim anemici
Cum ne-au vândut nebunii…

Nemernicii se-nfruptă
Cu-averi nemăsurate
Şi-n nesimţiri se scaldă
Rânjind de mult prea bine
Bărbaţii-acestei ţări
Nu mai au ochi să vadă
Şi „pumnul în furtună”
Acum nu-l mai pot ţine…

Le-am construit palatul
Din care să conducă
Un monument ce lumea
De mult n-a mai văzut
Şi-acum în crucea nopţii
Ne închinăm la lună
Şi-am da orice pe lume
S-avem ce am pierdut…

Priviţi bărbaţi cum totul
Nu e decât o spaimă
Ce gândul ni-l stâlceşte
Să nu mai fim puternici
Dar v-amintesc că viaţa
Nu este nesfârşită
De vreţi să fim ce fost-am
Striviţii pe nemernici…


Sandu Cătinean din Bonţida


Nouă strofe pentru ţară

Alesule dragă, degrabă te scoală
Căci somnul începe să doară
Şi chiar dacă viaţa-i prea clară
O lege nebună te duce la boală

Amicul Vasile o lege a-ntocmit
Cu gândul la fufa Mirela
În grele prefaceri de om preaiubit
O lege întreagă a tot pritocit

Pe pernele moi ale parlamentului
Visează cu zâmbet şăgalnic
Căci sutienul sexoasei fufete
E marea preocupare a momentului

Deodată zăreşte articolul doi
Şi brusc înţelege că legea
Ce mult a-ntocmit-o în somnul profund
Nici vorbă să aibă articole noi...

Cu greu îşi reprimă o lene spumoasă
Cand corpul se lasă mai greu pe spătar
Încearcă să pară profund luminat
Şi caută iute spre uşă să iasă

Votează cu cotul şi mult prea grăbit
Se scoală alene din perne
Şi-n toată splendoarea de june ales
E Ştefan cel Mare…leit

„Ah, Doamne, butonul acela
Se pare că este la pentru”
Când sila din el vroise la contra
„Aş vrea să o văd pe Mirela...”

Pe trepte-l aşteptă aproape umil
O slugă a ţării ce mult prea servil
În graba iubirii solemne de ţară
O mână îi pupă…aproape subtil

Vasile fioru-şi striveşte grăbit
Se-aruncă-n Toyota de ultimul tip
Şi-n marea durere de toţi şi de ţară
Arată-nainte…oftând prea scârbit…

Sandu Cătinean din Bonţida


Lingăul

Lingăul e-un nemernic cu diplome curate
Cu-averi mereu primite sau uneori furate

Mieros şi cumsecade pe plac la şefi le face
Fiind pus pe linguşeală în faţa lor el tace

Lingăul nu cedează la ce cei nu-l ascult
Şi numai pe puternici îi preamăreşte mult

Din fire e slugarnic cu potentaţii zilei
Cu false sentimente se dă adept al milei

De cineva-ndrăzneşte prin critici să-nfiereze
Pe potentaţi prin fapte cumva le dăuneze

A lui duşman devine şi cu întărâtare
Va vrea să aplice legea dar numai cel mai tare

Lingăul se revoltă de câte ori constată
C-atingere adus-a la potentaţi vreo faptă

Doar arta linguşirii va preamări mereu
Şi numai cei ce ling sunt anturajul său

Lingăul n-are lege şi-n fapte e-un nimic
Că educat să lingă a fost încă de mic

Şi crede cu tărie că în această lume
Lingând pe cel puternic îşi poate face-un nume

Iar legile-s făcute să ţină-n frâu mărunţii
Să nu le dăuneze acelor ce au funcţii

De-ajunge-n posturi nalte începe-o-ntreagă dramă
De-acum numai lichele vor fi băgaţi în seamă

O specie de slugă ce-i pus la papion
Nu-ţi pierde vremea-i spune că el nu este om

Mai înţelept şi bine va fi să-l ocoleşti
Din calea lui cu teamă mereu să te fereşti

Că-i plină ţara frate de specia ce linge
Cei demni şi cei cinstiţi nicicând nu i-a învinge…

Sandu Cătinean din Bonţida




Aş vrea să-ţi spun ce mult eu te iubesc
Dar valuri negre-mi umplu seara gura
Aş vrea să-ţi spun tu zână din poveşti
Că ochi-ţi negri-s văluriţi ca mura…

Aş vrea să-ţi spun de câte ori te văd
Că numai tu din valuri mă poţi scoate
Şi tare mult aş vrea să îmi zâmbeşti
Şi un sărut pe buze să-mi dai…poate…

Şi-aş vrea să îţi mai spun ce dragă-mi eşti
Când vălul părului tău flutură în vânt
Şi simt că din femeile ce sunt pe lume
Doar singura mi-eşti dragă pe pământ…

Acestea toate-aş vrea să ţi le spun
Dar simt că valurile negre mă opresc
Iar când te uiţi, de loc nu mă priveşti
Şi nu am cum să-ţi spun cât te iubesc…

Sunt valuri negre cele ce ascund
Un zâmbet cald în colţul gurii tale
Şi tare rău îmi pare că iubesc
Doar vis de dor, ce mi-a ieşit în cale…

De-ai vrea măcar să vezi cum mă înec
Aceste valuri ce strivesc iubiri
Şi prin străfundul gândurilor tale
Să-ţi fiu doar praf de amintiri…

Dar nu mă vezi şi voi pieri în valuri
Iar seara s-a sfârşi ca-ntotdeauna
Când valuri negre îmi îneacă dorul
Iar tu…iubita mea…vei fi doar una…

Sandu Cătinean – din Bonţida


Dinspre brazi adie vesel
Scânteieri de dulci suspine
Vin încet pătrund în inimi
Pentru vara care vine

Uliţa vibrează tandru
Se-nfioară în lumină
Cât de mult aş vrea iubito
Să te ţin din nou de mână

Şi-mi apari scăldată-n vise
Peste deal suspină vântul
Şi-mi apari zâmbind senină
Paşii-ncet ating pământul

Şi-mi întinzi o mână tandru
Peste păru-ncărunţit
„Ah iubitule ce vară…
Ah ce mult eu te-am iubit”

Vântul scaldă-ncet portiţa
Şi se-avântă peste-un gard
Stăm vrăjiţi să vină seara
Cât de tragic doruri ard

Palizi raze de lumină
Se întind, se joacă, urcă
Lumea toată-n noi vibrează
Într-o dragoste năucă

Tari miresme-nvolburate
Vin din nori, din depărtări
Valuri simple de iubire
Ne-nfioară dinspre zări

„Mă mai vrei sau poate-s vise”?
Amintiri se scaldă-n soare...
„Mă mai şti sau poate vântul
Vrea glumind să te-nfioare”?

Ne-am dorit şi-i iarăşi vară
Colb de aur ai pe frunte
Ne-am dorit şi-acum pe seară
Dorul meu vrea să te-asculte

Câte veri vor fi iubito
Pân” ce colbul se va-şterne
Ce-om fi noi după ce moartea
Ne-a topii-n iubiri eterne…

Cin” să ştie… doar e vară
Şi-ţi ating pierdut obrazul
„Hai mai dăm o sărutare”
Vântul saltă-ncet pârleazul…

Dinspre brazi răsună triste
Amintiri topite-n taină
Vara dragostele-şi scaldă
Şi-n iubiri vrea să ne-adoarmă…


Sandu Cătinean-din Bonţida



Alegeri

Trece-o zi şi vine alta
Noi ne adunăm iar toţi
Să alegem noi nemernici
Nu ne săturăm de hoţi…

Trece-o zi şi vine alta
Iar noi nu-nvăţăm nimic
Ne mai plângem câte-oleacă
Şi ne mai hizlim un pic…

Şi ne-nfingem iar la lins
Să mai gâdilăm orgolii
Şi iar vin doar cei ce fură
Hoţi flămânzi ca nişte molii…

Asta-i naţie-nţeleaptă
Ce-şi alege numai hoţi ?
Nu ne plac cei cumsecade
Ca să fure speră toţi…

Ah, române ce năpastă
Ca să nu poţi înţelege
Că cei ce se vor doar linşi
Nu vor vrea o altă lege…

Dar cum spune înţeleptul :
„Un popor este condus
Doar de cei ce îl merită,
Doar pe-aceia-i pune sus”…!!!

Sandu Cătinean – din Bonţida



Ardealul se încarcă cu primeniri haine
Din falnice palate se-aud cântări streine ;

Doar sunete stridente şi fără vreun fior
De vremurile duse, ah cât îmi e de dor…

De hore tulburate de cânturi calzi de fluier,
Flăcăi voinici şi veseli, cu strigătul de şuier

De fetele sfioase ce se strigau pe seară
Şi de iubiri purtate pe strune de vioară…

Azi cânturile sacre se rătăcesc prin ţarini
Iar marile iubiri, pe undeva prin arini

Şi simt cum se scufundă în obiceiuri crude
Ardealul nost sărmanul…dar nime nu-l aude ;

Pe Someş curg stridente cântări năucitoare
Se rupe ceva-n suflet…şi tare rău mă doare ;

Ah, cum striviţi cu surle ce ieri era măreţ
Şi tare veţi mai plânge după ce a fost de preţ ;

Cum râurile curg şi se topesc în mare
Ce-i nobil şi de seamă, acuma simt că moare…

Şuierături viclene se-aud peste păduri
Şi zgomote nebune de hoţi turbaţi şi furi

Ardealul îl despoaie de coamele-nverzite
Tâlhari cu ochi sticloşi, cu vile şi valute…

Ah, tristul meu Ardeal, ce grele cânturi sună
Şi cum îmi rup din suflet, în nopţile cu lună…

Acum mă-ncarc cu teamă şi cu iubire frântă
Dar ştiu că doar Ardealul mi-e patria cea sfântă…

Sandu Cătinean – din Bonţida


Prostul lui Dumnezeu

Pe lângă ziduri unse cu fumuri ce scâncesc
Se scurge lin o umbră ce plânge în tăcere
Şi-şi scutură amarul la sfinţi ce îl privesc
Cercând să ducă-n spate o mare de durere…

Când voci de heruvimi se scurg de prin speteze
Iar aerul vibrează de neputinţi măreţe
Un prost stă la icoane cercând să mediteze
Cum poate fi deştept, Demiurgul să-l înveţe…

„Tu ştii prea bine Doamne că te-am rugat de mult
Să-mi dai şi mie dreptul de-a şti ce este-n stele
Deştept să fiu ca regii şi tot la fel de cult
Şi-averi mereu să curgă prin degetele mele

Că văd cum doar „deştepţii” o duc mereu mai bine
Şi-orice greşeli fac dânşii răbojul nu-l înseamnă
Iar cei care fac legea pe-aceştia-n braţe-i ţine
S-adune cât mai multe pe faţă îi îndeamnă

Aş vrea s-am faimă care, să meargă hăt departe
Ai mei copii pe masă să aibă ce-au bogaţii
Iar eu să fiu în faţă când fala se împarte
Nu să mă-nchin la Tine cu robii şi rataţii”…

Din bolţi răsună-o voce ce sună-a-nchinăciune :
„Tu eşti un prost de seamă şi-aşa vei fi mereu
Un prost ce-şi duce traiul în post şi rugăciune
Şi-i fi cât va fi lumea….prostul lui Dumnezeu”

Sandu Cătinean – din Bonţida


Brazii mei cei mult iubiţi
In nopţi târzii cu lună plină
Ce cânturi suave-mi cântaţi
Oftând în firava lumină

Când ciutele timid treceau
Cărările din luminiş
Şi luna tristă îmi zâmbea
Prin ramuri negre din tufiş

Cu foşnet lin prin ramuri reci
Venea Divina să se scalde
In razele căzând pieziş
Pe cetinile moi şi calde

Si ochii-i străluceau de dor
Umbriţi de gene-ntunecate
De dragul ei simţeam că mor
Prin ramurile aplecate…

Iar voi simţind iubirea mea
Mă-nvăluiaţi cu şoapte tandre
Şi cânturi suave-mi cântaţi
Văzând ce dor cumplit mă arde

De drag mă adormeaţi matern
Pe ramuri verzi de cetini groase
Şi-n vuiet fin mă legănaţi
Cu cânturi triste şi duioase

Acum ca anii au trecut
Departe sunt si greu îmi vine
Voi fraţii mei tăcuţi şi reci
Voi aprig plângeţi după mine

Că de-oi muri prin ţarini reci
Prin lumi de mine ne-nţelese
Le-oi spune celor ce mă ştiu
Cenuşa prin poieni să-mi verse…

Să simt mereu al vostru cânt
Ce mi-l cântaţi în nopţi senine
Şi când voi fi doar suflet trist
Să staţi alăturea cu mine…

Sandu C.-din Bontida



Bontida mea iubita cu brazi umbrosi si tristi
Din calde dimineti a zilelor de vara
Desi al meu destin o lume o-nconjoara
Mereu tacut si trist, la tine ma-ntorc iara…

Iubita mea cu coame de dealuri aburinde
De Somesul ce curge mereu mai linistit
Nu voi uita vreodata fiorul ce ma leaga
De crangurile-albastre ce m-au copilarit…

Tu draga mea Bontida ce ma astepti mereu
In noptile prea pline de dorul meu nauc
De cate ori curajul de-a fi ma paraseste
Durerile din mine la tine iar ma duc…

Ma poarta vraji nestinse prin vaile domoale
Prin “Peri”, “Capus, “Bologa” si viile uitate
Si-n nopti de insomnie ce ma ranesc cumplit
Nu pot uita cum bradul cu mine este frate…

Acum cand trec prin lume intr-o nestinsa graba
Eu simt cum grija mea tu draga mea o porti
Si imi trimiti mesaje de nimeni intelese
Ce ma-nfioara tainic in tragicele nopti…

Cararile ce-n saga imi desluseau urcusul
Si-acum ma poarta singur pe dealurile reci
Cand dorul iar ma-ntoarce la dimineti cu roua
Imi poarta astazi pasii, iar dorul meu pe veci…

O ruga am iubito, Bontida mea de dor…
Ce linistea imi cauti prin brazii mei tacuti
Sa nu ma uiti iubito cand eu voi fi tarana
Sa nu ma uiti Bontida…te rog…sa nu ma uiti…

Sandu Catinean – din Bontida

Pe malul Someşului Mic
Pe undeva lâng-o vâltoare
Trăia pe când eram eu mic
O salcie tremurătoare

Pe plete-i tremurau mereu
Albaştrii lucii stropi de apă
Cu ramuri ce se unduiau
Părea un zeu ce se adapă

Sălcuţa pletele-şi ducea
Pe apele tremurătoare
Şi nime-n lume nu credea
Că salcia e muritoare

Veneau şi cârduri de copii
Şi se scăldau strigând la soare
Şi nime-n lume nu credea
Că salcia e muritoare

Şi toţi copiii chicotind
Se aruncau din ea în valuri
Şi nime-n lume nu credea
Că sălcii n-or mai fi pe maluri

Veneau şi oameni obosiţi
Şi se-aşezau la umbra-i moale
Şi nime-n lume nu credea
Că n-or mai sta la ea la poale

Şi-n zeci de stoluri se-adunau
Gălăgioase păsărele
Şi nime-n lume nu credea
Că v-or muri curând şi ele

Şi-aşa-ntr-o seară pe-asfinţit
Simţit-a salcia că moare
De-atâţia ani a obosit
Să ducă cuibi de zburătoare…

Rămas-a ‘ntregă ani în şir
Pe malul apei semeţită
Doar apa liniştit curgea
Udându-i pletele smerită

Veneau mereu copii grăbiţi
Să-i smulgă pletele stufoase
Şi n-a rămas nimic din ea…
Doar nişte ramuri…cioturoase.

Sandu Cătinean- din Bonţida



Ioane vezi de-adapă vaca
Că apar iar norii reci
Vezi Ioane să dai apa
Că noi om pieri pe veci

Ioane ! vântul iar răstoarnă
Buruieni din negrul drum
Zilele se zbat grăbite
Şi-a pieri tot ce e-acum

Vaci şi câmpuri înflorate
N-or mai fi prin văi domoale
Ioane ! noi vom fi morminte
Când v-or fi nisipuri goale

Doine câmpuri doruri hore
În miresme de uitări
S-or zdrobi de obiceiuri
Ce ne vin din depărtări

Ioane mână mai cu milă
Oile prin vadul cald
Vezi Ioane cum vin norii
Doamne ce cumplit mă ard…

Păsări negre hrăpăreţe
Se rotesc în valea-albastră
Ioane simt cum toate-a noastre
N-or rămâne-n urma noastră…

Lumi străine reci şi fade
S-or lăţi pe la nucet
Vezi Ioane cum dai apa
Mângâie izvoru-ncet…
Nu-l mai supăra Ioane
Vezi cum dragul greu suspină
Pune apa mai cu milă
S-aibă parte de hodină…

Ce-i frumos în lume Ioane
Ce dureri dor mai cumplit
Ce vor fi copiii noştri
Fără hore fără cânt ...

Nori sălbateci zburdă-n ceruri
Vânturi sure suflă negru
Florile se-ascund speriate
In curând dispare codru…

Peste câmp scaieţi deşertici
Se gonesc în dimineţuri
Lumea-aceasta cu flori mândre
Moare-ncet topită-n ceţuri…

Ioane ţine-mă de mână
Hai sa ne-nchinăm tăcuţi
Vino Ioane sa bem apa
Vacilor ce pier în munţi…

Ţine-mă mai strâns de mână
Hai ! zâmbeşte-mi înc-o dată
Ioane…când vom fi cenuşă
Vom mai fi noi laolalta ?...

Sandu Catinean – din Bontida -





Fotografiile lui Sandu Catinean din Bontida

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Panou de comentarii (41 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 7:31pm în Noiembrie 23, 2011, Bradu Florin a spus...

Te invit într-o lume magică, a muzică nepereche ce ne mângâie auzul. Doar un click pe foto şi ajungi acolo. :)

 

 

Spre exemplificare...

 

 

 

Ernesto Cortazar... :)

La 11:41pm on Noiembrie 11, 2011, FLORENTINA PRICOPE i-a dăruit utilizatorului Sandu Catinean din Bontida un cadou...
Cadou
Iti doresc o seara minunata...!
La 3:25pm on Martie 27, 2011, Gordan Mircea i-a dăruit utilizatorului Sandu Catinean din Bontida un cadou...
Cadou
De pe Feleac, salutări trimit la vale...
La 1:37pm în Ianuarie 1, 2011, HALAS ELENA DORINA a spus...



More Happy New Year 2011 Comments
LA MULTI ANI FERICITI!
La 7:38pm on Decembrie 30, 2010, petru fagaras i-a dăruit utilizatorului Sandu Catinean din Bontida un cadou...
Cadou
La multi ani Sandule cu sanatate, bucurii, fericire si multa iubire alaturi de cei dragi! An nou fericit! Greu te-am mai gasit!
La 12:53am on Decembrie 30, 2010, Gordan Mircea i-a dăruit utilizatorului Sandu Catinean din Bontida un cadou...
Cadou
La mulţi ani! la aniversare şi în prag de an nou. Mircea, cu simpatie
La 12:31am în Decembrie 30, 2010, Roxana Ştiubei a spus...

La multi ani ! cu multa sanatate si tot ceea ce va doriti sa se implineasca !

 

Roxana ,

La 3:37pm în Octombrie 15, 2010, ion stelian a spus...

O zi senina !
La 1:29pm în Octombrie 1, 2010, ion stelian a spus...
_________________________________-

INVITATIE !
Cate ceva despre Covasna !
........................................
Este cea mai renumită stațiune balneo-climaterică din țară pentru tratarea afecțiunilor cardio-vasculare, orașul având peste 10 hoteluri și nenumărate pensiuni, un spital de profil cardiologic (Cardiologie Covasna) cu baze de tratament de profil moderne. În centrul orașului poate fi găsită "Balta Dracului", denumire dată de localnici, rămășită a unei erupții vulcanice. În secolul al XVIII-lea au fost înregistrate mai multe erupții ale acesteia.
În imediata apropiere a orașului se află "Valea Zânelor", zonă renumită pentru Planul Înclinat (monument tehnic unicat în Europa) și pentru priveliștea minunată.
Indiferent de anotimp !...
VA ASTEPTAM PE LA NOI !
UN GAND BUN LA TOTI PRIETENII !

_____________________
Scuzati DERANJUL !
____________________
La 9:19am în August 5, 2010, HALAS ELENA DORINA a spus...

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor