O mostră din creațiile mele poetice:

Lumina Ta …

De după un deal, coboară al serii gând

Și poartă cu el un verb încă neterminat,

Ce-așteaptă ca și mine, stând la rând

Din cer aprins de vis, al stelei scăpătat.

Atunci când toată lumina-i fără umbră,

Izvoare argintii sărută viul curgând din ea,

Așa încât și pasul bolnav în formă sumbră

Cu raza-i binecuvântată se va vindeca.

Suntem atât de orbi ! Iartă-Ne Doamne ,

Că fără văzul sfânt suntem doar rătăciți !

Degeaba mai ardem candele pe sub icoane

Pentru noi, pentru cei plecați și osteniți ?

Vindecă-ne Doamne cu a Ta Lumină !

Deschide-Nela toți pe rând ochii orbiți ,

Ca să putem vedea bine a noastră vină,

Să ne iertăm… îngenunchiați, smeriți !

                             ASCUNDE-MĂ  VIAȚĂ

                      Ascunde-mă viață,în post și rugăciune!

                      Ascunde-mă în chilia ta de ascet!

                      Găzduiește-mă în natura,virgină,nepângărită de ispite!

                      Dă-mi straiul nemanifestat ,de la-nceputuri,

                      Apoi,îmbrăcată în forma materială,învață-mă din nou:

                      Ce e IUBIREA, ce e IERTAREA, învață-mă să țin trează

                      candela CREDINȚEI! Învața-mă doar SĂ FIU!

                      Apoi, să devin pe rând:IUBIRE,IERTARE,CREDINȚĂ

                                       STEA   DE  MARE

                     Pe-aici miroase a fân cosit

                     Iar cerul tot, pare un mac sângeriu,

                     Ce se prelinge ușor în mare!

                     Acolo, sub un val banal,

                     Se ascunde, o stea de mare, atipică...

                     De DOR de om, are forma unei inimi.

                     De-o vei găsi...

                     Poate va începe să bată, sincron cu a TA!

                                    TE  MAI  AȘTEPT  OSÂNDĂ!

                      Am scris demult, p-ecranul minții,

                      Că de acum, nu te mai aștept!

                      De ce s-aștept, un suflet care doare?

                      Și totuși, te mai aștept,

                      Tu dulcea mea osândă!

                      Sunt bine, vindecată,

                      Sunt doar o fereastră închisă-n timp,

                      Ce a deschis-o un singur anotimp!

                      DA, încă te aștept!

                      Te-aștept mereu...ca o biserică goală,

                      Ce-așteaptă doar un CHRIST,

                      Într-un singur cuvânt!

                      Ca o stingheră Magdalenă,

                      Ce-n visu-i minunat de viață,

                      Mai așteaptă, sigur, un  SFÂNT !

                         RĂMÂI MEREU

                     Rămâi mereu

                     Cu tâmpla adâncată-n cânt!

                     Sub bolta frunții

                     Trec vâslași pe-o luntre.

                     Plutesc uneori în dervă,

                     Apele de suflet tulburat

                     Inundă toată rațiunea de A FI...

                     Lasă-te doar conjugat de verb

                     Azi, ieri, mâine, în orice zi!

                     Căci drumurile noastre

                     Ne duc doar în poeme de viață...

                     Vino, să îngenunchiem

                     Sub clopotul din turlă

                     Atât cât mai putem

                     Să ne rugâm , ca două singurătăți

                     Nemolipsiți de boala cea din turmă...

                     Lutul, rămână în deșert!

                     Chiar dacă odată

                     Am clădit o stea din humă

                     Pe care a-nghețat-o

                     Visul unui păpușar

                     Ce scos a fost din turmă...

      Iubire de atom

Cum stă nemanifestatul încă

sub ochii orbi de muritor,

ascuns în marea cea adâncă

a viselor, cântate-n dor.

Așteaptă vremea potrivită

ieșit din straturi de iluzii,

din calea grea și obosită,

ca să ne scoată din confuzii.

Mai freamătă game divine

în note muzicale înălțate;

stele ce seamănă cu tine

sclipesc, covor de nestemate.

De-am putea planeta hrăni

doar cu iubirea de atom,

poate învăța-vom a iubi

cerul și pământul din om.

10.02.1015.