Ambiguitate



Se sfarmă ceva în mine şi zâmbetul îmi rămâne, iarăşi agăţat în sârme...ochii iar îmi ard mocnit, focul nu sa mai oprit...sângele prin vene-mi fuge, întunericul străpunge... mintea-mi caută trecutul, eu vreau să trăiesc prezentul...timpuri noi se-arată-n cale...amintiri cad iarăşi goale, s-au golit iar de substanţă, nu mai sunt nici de paiaţă... mă trezesc din nou în somn...dar eu nu mai pot să dorm, nu mai pot nici să adorm...însă pleoapele sunt grele, vise-ntregi îmi cad pe gene...dintr-o aripă-m cad pene...aripa trecutului căci ea nu sa refăcut...poate-o cos la loc curând..când n-o să mai fie vânt...




Libelulă...


Fluture cu aripi grele şi cusute şi iar grele...peticite şi iar rupte...şi uituce şi pierdute...au uitat unde li-e zborul, au uitat unde li-e dorul...au uitat că te aşteptă...au uitat că te aşteptă iar o gâză, iar o viaţă...au uitat că viaţa-i scurtă şi tu nu eşti libelulă...au uitat că te-ai uitat...te-au uitat sub un copac unde-acolo ai visat...aripile tale-s grele, că-s pline de praf şi miere...aripile tale-s goale, nu mai au nici o culoare...



Turcoaz


Cum te gâdilă nisipul…cum te bântuie trecutul care-mi smălţuieşte gândul…cum e toamnă şi cad frunze, cuvinte-mi zboară pe buze, gândul smălţuit îmi crapă, încerc să-l prind cu o agrafă…o agrafă ruginită ce gândurile-mi despică…Cum gândurile-mi adun se formeaz-un taifun…taifun de gând pierdut şi de-albastru, de azur…taifun de tu şi eu... şi-i iarăşi ceva ambiguu…cum te gâdilă nisipul…

Aşteptarea


Şi mi-e iarăşi dor de tine, simt iar roiuri de albine...aripile parcă-s pline de cenuşă şi-s iar grele...şi cuvintele dispar, mi se-nceţoşează mintea...parcă simt că nu mai simt, parcă merg dar nu ştiu unde, parc-adorm şi-am pleoape grele şi visele-mi curg pe gene...mii de stele şi mărgele care parcă-mi curg prin vene, mă trezesc iar din visare şi afară parcă-i soare, ori e soare ori ninsoare, că lumina-i orbitoare, sau e-un vis, e iar visare...sau e iarăşi nepăsare...dar orice-i mă doare tare...doare şi acum dispare...cât am aşteptat plecarea...şi-ai plecat, n-ai stat, e gata...şi acum aştept venirea, aştept iarăşi regăsirea...şi aştept...am d-aşteptat...

Linişte...



E ceaţă, nu te mai văd nici pe tine, nici pe el...mă scufund într-o materie cu compoziţie vâscoasă...mă scufund într-o lume mută, liniştită, unde nu mă mai bântui tu...unde nu mai apari tu din senin şi nici el, când aproape-l uit...asta e liniştea din-naintea furtunii...liniştea din-naintea furtunii ce-ncepe-n mine...va fi o furtună cu amintiri de mult carbonizate...cu amintiri pline de praf, închise-n cufărul ăla vechi..cu fraze tăcute şi reci...cu amintiri ce sparg pereţi şi vorbe fără preţ...iar cu toamnă şi cu ploaie şi cu viscol şi ninsoare...şi-acum...acum cade liniştea...hai să aşteptăm furtuna...până va cădea iar bruma...