Bolnavul respira cu un oftat scurt şi se întoarse pe o parte, cu faţa la doctoriţă. Deschise ochii, puţin cât să pătrundă o rază de lumină cu imaginea persoanei de lângă el.

--Însă am un sentiment faţa de tine că ceva a fost între noi şi s-a întrerupt brusc. Continuă el frământarea interioară. Nu am pârgiile, ocaziille de a clarifica ce anume îmi creează acest zbucium, să-l conştientizez şi să mă eliberez. Viaţa mea este destul de agitată ca să mai am timp pentru introspecţii. Imaginea…

 Citea o povestire şi i se păru că alunecă în rândurile paginii, rânduri ce se transformau în linii de cale ferată, iar cuvintele în vagoane vilegiatuiriste. Intrase într-un spaţiu ce se lărgea cu cât insista să-şi găsească un loc privilegiat în trenul reinventat de pagina cărţii.

Sărise din fotoliu şi se angaja să traverseze câmpia pregătită de recoltă. Locul din poveste părea amenajat sub formă de parc expoziţional, clădirile erau încă din carton, ca după primul bum imobiliar, cu…

COLIVA MONAHULUI CALINIC 1.

Stetoscopul rece îl trezi oarecum şi-l transpuse într-o altă stare de conştiinţă. Nu deschise ochii, dar începu să vorbească de parcă ar fi treaz.

--„Nu te cunosc. De ce vii la mine? De ce mă cauţi?” Doctoriţa schimbă câteva semne şi cuvinte şoptite, răgaz în care bolnavul îşi continua dialogul cu un interlocutor imaginar.

Asistenta deschise fişa medicală şi arătă cu degetul anamneza consemnată. --Chiar totul? insista doctoriţa venită dintr-un…

2. La terminarea slujbei aşteptai să iasă toată lumea să intri să-ţi iei bagajul şi să-l întâmpini pe monahul Calinic, ce întârzia neacceptat de mult. Ţi se părea că te evită.

--Mă mai cunoşti? Şopteai gâtuită.

--Pe unii nu-i poţi uita niciodată, zâmbi cu o bonomie ştrengărească de hoţoman sentimental.

--Eu, părinte ... Şi eu vreau să uit ...

--Lasă, hai să-ţi dau un pat de dormit ... altfel de pat ... şi mâne vom sta de vorbă. Îl urmai la chilia din casa nouă,…