Valentin Jantea - zis Valuca
  • Masculin
Partajare pe Facebook
Partajare

Valentin Jantea - zis Valuca's Prieteni

  • Luminita Saceleanu
  • Tina
  • Raluca Blezniuc
  • Laurentiu Dumitru
  • Lăcry
  • Cocoana Ion
  • Petrisor Cana
  • Mediatorul cartii
  • Lola
  • Vasilica Ilie
  • Cristina Maria Vlaşin
  • Cornel Ghica
  • MARIA DIANA POPESCU
  • Gelu Vlaşin
 

Bine ai venit, Valentin Jantea - zis Valuca!

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
scriitor, poet, dramaturg, sculptor, interesat de cultura, jurnalist, pasionat de lectura, artist
Despre mine :
inca traiesc deloc linistit printre noi. citeodata ma sperie gindul ca ma pot atinge singur. mai greu imi vine diminetile tirzii, cind soarele nu rasare pentru mine, la barbierit. ma tem de uitatul in oglinda. n-as mai sti cine sint eu. cam atit...
Website / Blog :
http://yahoo

iepurele

am fentat iepurele, dar el nu m-a iertat

Calatoresc, cum altfel, decit mai mult singur si cu mine insumi.Pe niste coclauri aluvionare si abituminoase, scap caldarea drumului de la Cotnari.. Acolo am gustat bunul vin. Promit ca ma voi intoarce. Am lasat acolo pe Leana, in hala alb si mini-jup.s
Ma pornesc cu o latenta tangenta intru incurajare, catre tarimurile, cele noi, de noi., spre numitul pe bune si drept prea sfinfite cuvinte: "Drumul oaselor".
Am calcat, atunci, inainte de Belcesti, un iepure. De nu l-as mai fi calcat! A devenit membrul de famillie, cind moale si fraged, cind uscat ori doar congelat. Maninc din el. Sint un calau de hrana, aniamal si carnivorul ramas fara de furnici, acei mici bani din buzunare. Am ajuns sa atac ratele uschite pe drum si gaini pazite pauper de cite un cocos batrin. Astfel imi fac si eu rost de mincare. Cin le zic aceste, va rog! sa nu ma credeti. Principial eu nu prea maninc. Si sint milos, si sint cadin, si vreau sa ma explic.
Seara aceea, a venit fulgerator de rece, peste fierbinte, luna cadea si ea pe un soare talimb, stele erau cazatoare. Mie imi era foame. Imi era si sete. Eram incuiat intr-un hambar din viata de dincolo si dincoace, in doua sensuri, necunoscute dar avind atit de mult har in cele ce mile pregateau, incit am devenit paj. Am luat solda de la un galigan, numit soldat cu acte de la veterinar, era vinatorul cuminte si vecinul care isi bate copiii la fel. Ii nenoroceste letal. Precum facuse mam lui. Foloseste doar pusca si grebla numarul unul, ii ingroapa de sentimente. Si asteapta ca un erou. Vrea decoratii, poansoane adinci si infipte pe piept. Eu am pe linga prieteni, care dealtfel nu exista, decit ca si cuvint, cutitul intelepciunii. I-l infing adinc. Acolo doar unde il doare. Doar nu in constiinta. Ci doar in fund. Sub coada scurt. Din doar o singura miscare din palam stinga si din acelasi genunchi.
Iepurele acesta, mi-a sarit in fata masinii, cea de tocat cota de viata ce ne-a mai ramas. Era turbat. Avea pe el blana alba. Era inspicat. Ma strafulgera cu privirea si ma amuza. Avea si el ceva de spus. Nu doar catre mine. Ci catre toata lumea. Be-he-he...
Berbecii din vitrina cu care ma luptam deobicei, devenisera nervosi, invidiosi. Aveau cu ce, aveau blana si chiar dorinta de a fi impuscati. Asta inainte de a fi sacrificati prin noua metoda sado-matochista, prin asomarea de neam.
Iepurele avea tot, mai putin vlaga si, mai apoi, chiar viata dion el. A curs mult singe pe sosea. Pe sub rotile masinii mele s-au spalat pacate.
Curgeau pe linga noi si stirigoi, si draculoi si lilieci si berze pline de purici. Acei ce se vor naste si vor fi fost fatati a-la-mengele.
Iau oratania respectiva, de sub asfalt si pneul sting, ii sucesc gitul pentru a-mi mai lipezi constiinta si mintile de pe urma, il bag intr-un sac. In portbagajul masinii mai rage scurt, behaie uscat si ma roaga sa ii fac cruce. acolo, la cimitirul din ahambar. Acolo am depozitat pentru el, de mult timp si pentru timpuri de bine, gratarul. Si ii respect ultima dorinta. Ii fac o cruce mare in lemn, din cel de foc si blestem: "Sa iasa carnea frageda si buna". Deasupra mai pun putin otet si smircuri din flori de cimp si sinziene si mari dorinte de apostol mort.
Tratez acest iepure ca pe un sfint, desi pute letargic in camara mea. Ii tai in dusmanie urechile. Si coada, chiar daca din scurt si fara de folos. Il imbalsamez in lichior de cirese. Il stropesc cu venin de vin ars si alte neauzite mirodenii ii pun capac. Il trintesc intr-o oala si intr-o tigaie. Il pun chiar si la se cularul bait. Pina ce iesetotulo din el.
Cind isi da duhul , il iau la pregatit, dumnezeieste. Dracu' e plecat hotarit intr-una din vacante si e liber la el, in cosmelie.
Imi suflec minecile din sifonier, ori debara, ma strimb la el. Am parte de o noua si nemaipomenita operatie pe cord. Sint chirurgul de la ora zece si fix, si fac ce fac sa fie bine, sa nu mai plinga inca linga noi, acelasi cartier de duzina si caractere trimise la abator.
Ii tai capul si picioarele si scot din el cultura de pesate mai an, buricul infierbintat de morcovii intelepciunii. Are prasele bune, afugit de adastat, a fost nu oarecine prin poiata viatii lui.
Il gust din priviri, e savuros. Il voi savura cu masline deasupra, alergind dupa el, prin tava fierbinmte de uleiuri grecesti si arome din Seherezada. Voi forfoti cu el fratern pina la epuizare, pina in acel in inferno numit: "Hai sa-l gustam!".


Imi trimit cunostintele, prietenii, cel mai greu dusmanii, dar si rudele de gradul intii, acolo. Oriunde, numai linga mine si acest iepure drag nu mi-i doresc deloc. Ci cit mai departe...
Ramin singur si cu el si cu tava din cuptor, cam zece lungi saptamini, din cele calendaristice, acele ce nu iarta timpul din sistemul metric si nici ireparabil ireversibilul din noi si din viata.
Noaptea, cea de dupa serara, imi vine cel mai greu. In fata icoanei ma rog la iepuri. Asa ceva nici ca as mai fi auzit vreodata, dar o fac, constiincios, cu mina pe scuter si pe drujba si pe un foarfec lung atroce.
Ma strecor pe linga usi si fug in astalalta lume. Aici si noi, ce facem, behaim unul la altul, inca neucisi. Am uitat unora cu intentii caline, sa le spun: autoturimul meu de tren, de patru ori patru, inca fubctioaneaza al dracu. Eu inca mai pot sa calc. Dar stau cu eu, la un pahar de vorba. Ma uimesc noutatile lor. Badea Gheorghe e beat si a nmurit ieri, tanti Vasilica nu mai trece pirleazul, o cam dor oasele din fund, in ultimul timp.
Nea Gica, tiganul din cartierul cu pupeze inca vii, ne spune ca tiganii nu fura din proprie vointa: "Eram in Jermani, sa moara mama' si copiii mei! Tiganii mei aveara foame. Sau dusa-ra la un cimp. Acolo era ceapa si ierburi de mincat. Un cretinozaur, un neamt le sadise, le ingrijise ca pe copiii lui. Noi, ce sa facem!? L-am ginit ca e prostul cu munca. Si mufla. Si mufa! Si hop si noi!.
Smulgem cep'soara, pras, usturoi, h'aorde. Era si telina de la putere pentru noi si tiganci, si prostii de-a voastre: mararurimi, patranjel si carcaleti."
Cind vine acel neamt nenorocit si atit de neinspirat sa-si cultive terenul, chiar daca proprietate particulara, ii observa pe manglavolti. Si- ii intreaba, sincer speriat de turma din batatura: "Was machen Sie hier?".
Parca Dracu' l-a pus!. Mangolejii mangloveti sar zbir, cu mucii lor arhaici printre nari si nas si se rastesc: "Was, was... H'arbaitin, h'arbaitin!". Neamtul scapa ieftin. Nebatut, nu este amendat, cum merita, pentru ca oamenii din negru cu negru la cap lucrau la el. Aproape viezure-negru.
Acolo au fost masacrati pentru inceput, iepurii. Cel putin pentru inceput si pentru prima oara. Acolo s-au pocait tiganii mincind lebedele albe, ei fara inca sa ne cinte. Dar noi avem inca multa rabdare...

Despre iepurele meu imi amintesc spre dimineata. Cind revin intre cei opt pereti. Pisica e moarta, ori de frica, ori de faptul ca o ruda de-a ei zace linistita. In cuptor. Si miroase atit de frumos in casa...
A ienibahahr, a cocteil-molotov, din paharul deacuma spart de sinecuri si ginduri atit de rele. Miros si eu pe linga toate acestea, miros si eu a eu. Si chiar pisica urla a disperare insipid si inodor. Vom face miine curatenie in earul din cas si cela dintre noi. Ii promit eceste gogmanii, inainte s adorm, sa cda in somnul aprpiat de veci. Lesin drogat de miasme si urletele cimpane si scrisnet de roti frinate si indienii turbati ca au pierdut la pret din blana iepurelui meu.
Somnul il petrec. Am parte de el cit coltii haini din fata. Mai inhata incisiv si ma arunca printre ei. In lumea unde se maninca prin rotatie si doar banane europene, din cele infipte rosu cu fundul ni pamint.
musc crudul din prima pulpa a iepurelui meu. Ah! ce doare!
Ma doare placerea de a simti untura si saul si sucul si zeama si tot baitul si marinata, chiar gindul de a fi singur peste aceasta tava grena. Curge pe barbia mea tremurind de placere. Nu primesc deocamdata pe nimeni la mine, nici in vizita. Am treaba. Vreau sa inteleg si descos tot ce este secret in medicina veterinara. Miine ma voi face doctor cu patalama. Voi avea destula experienta. Si nu cuget a continua inceputul orgiei, a carmangeriei a tot ceea ce inseamna pacat carnal.
Rup coastele cu dintii imi infing pina si ochii in fostii lui plamini, doar sa ating cu limba muschii aceia mici, de doar un kilogram si jumatate, de duca's'ar pe pustii. mai bine mor altii de ciuda decit ca eu sa nu mai gust acel pahar de viata lunga si faldurile mari de vinator si de fugar.
Este atit de gustos, atit de viu, in amintirile mele incit adorm crezind ca voi fi fost vinovat. Dar nu a fost asa. Eu nu l-am impuscat. Statea ca prostul, pe mijloc de drum, eram frumosi, el atit de alb incit mi-a facut pofta, apoi mila si drag si nu l-am mai observat, ca exista in fata mea. Eu doar l-am calcat.
Alta noapte calc pe linga tava deacum rece. El sta si zace doar. Ma pindeste. Numai nu zice nimic. Ma asteapta. Stie ca il plac. Si iarasi ma intorc spre el si iarasi musc si nu vad bine, ce mai fac si trag din tava ultimul lui but. Las pentru desertul de cele doua saptamini viitoare restul, cam doua sute de grame. Sint si asa, mult prea mult. Abia de mai pot respira in habitaclul comun. El in tava finala, eu in finalul lui.
Mai este si Ghita, paianjenul de un metru patrat, ba lat si lung fara chirie la timp platita, cit de putin, macar simandicos, ori din prostie, din baia mea simandicoasa si rece si uda si fara capatii. Si fara apa calda. Si fara de apa in general. Mai e si ficusul uscat si mort. Acestuia i-am baut apa din borcanul supravietuirii, intr-o buna seara, cu mult dupa inserat, atunci cind conducta cu pricina era in anotimpul atit de uscat, incit goala. Ma mir ca mai am putere sa va spun si sciu acestea, aproape testamentar. Sper ca voi mai reusi, spre sabat, sa ma ridic din fotoliu, sa fac citiva pasi. Daca nu, nu. Atunci doar iepurele se face vinovat. Ceea ce inseamna ca nu prea m-a iertat.

(Valentin Jantea)

Fotografiile lui Valentin Jantea - zis Valuca

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Valentin Jantea - zis Valuca's Blog

Cenusa

Postat în Octombrie 22, 2010 la 8:49pm 0 Comentarii

In cartieru meu a fost o explozie

Prietenia a preluat granduare

De si era seara

Ce mai multi dintre noi

Lacramau sub soare

Era iarna

Era vara

Era cald

Era ceva nemaipomenit

Si-am…

Continuare

Inchis in libertate si ii omor

Postat în Octombrie 22, 2010 la 8:42pm 0 Comentarii

Cum spunea o strabunica de a mea

Unui copil ca mine

Ii sta atat de bine

Sa aiba cas la gura

Precum credul eram

Si inacelas timp copil

Am mancat

Mai mult zar si…

Continuare

De la Valuca

Postat în Octombrie 22, 2010 la 8:24pm 0 Comentarii

Cand doru sa lasat in dor

Mi-am regasit pretena Viodor

Am calcat caini pe dinti

Si mi-am mancat dinti

Ce am muscat si am latrat

Eram un pauper in ploaie

Zaceam in ploaie

Cand si cum aproape ud

Aveam o umbrela sparta in spinare

Nicicand calcam alaturi

Ma blestem-am

Pe mine insu-mi si de unul singur

Aveam cam tot ce nu aveam nevoie

Si iarasi…

Continuare

Un nou romande Valentin JanteaDupa „romanul psihedelic“ Prafuri cenusii, comentat nu foarte de mult în paginilerevistei Ararat, Valentin Jantea publicala aceeasi editura Axa din Botosaniun nou roman:…

Postat în Iulie 23, 2010 la 9:11pm 0 Comentarii

Un nou roman

de Valentin Jantea

Dupa „romanul psihedelic“ Prafuri cenus

ii, comentat nu foarte de mult în paginile

revistei Ararat, Valentin Jantea publica

la aceeasi editura Axa din Botosani

un nou roman: Comorile Baronului Va-

luca von Botosani. Un roman cu o formula

foarte diferita fata de precedentul

(în parantez[ fie spus: e si mult mai interesant!)

si – totodata - primul volum

dintr-o anuntata trilogie. Pe coperta a patra

autorul se prezint[… Continuare

Panou de comentarii (11 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 2:38pm în Iulie 30, 2010, Daniela Voiculescu a spus...
multumiri pt atentie si apreciere... numai de bine! numai senin!

La 3:17pm în Iulie 15, 2010, Dobrin Mariana a spus...
Ai dreptate!

La 1:53am în Iunie 28, 2010, Petrisor Cana a spus...
D-apăi bine măi, fârtate
Din calabalâcurile toate
Şi din versuri, şi din carte
De prin lume adunate
Ai ales ce-a fost mai bun:
Un copil şi jumătate.
Măi, Valucă,
Să-ţi trăiască şi fii bun
De m-anunţă şi pe mine
Cum îţi e?
Îţi este bine?
Mulţumesc din suflet prietene pentru originala iniţiativă de a comunica prin versuri.Mi-amintesc că am cunoscut, odinioară, doi copii care jucau şah în timp ce mergeau către şcoală sau către casă, în gând. Mă gândesc că n-om fi noi Kasparov ori Karpov (pe ăştia i-a încurcat un fost coleg de a fost dat afară de la Evenimentul Zilei şi după ce l-au reangajat, cu chiu cu vai, a ajuns unul dintre cei mai mari specialişti în horoscoape) dar de înjghebat câte o poezioară, acolo, merge şi putem comunica în stilul ăsta original, mai abitir decât o făceau copii aceia. Mai ales că pentru tine e mai uşor, eşti deja profesor...
La 10:27pm în Iunie 27, 2010, Olga Delia Mateescu a spus...
Multumesc. Va intorc urarile be bine,succes.Olga Delia
La 8:04pm în Iunie 16, 2010, Vasilica Ilie a spus...
Nu am inteles. De ce a trebuit sa-mi scrieti pe profil despre Iulica Tenea, din Australia?!
La 11:04pm în Iunie 15, 2010, MARIA DIANA POPESCU a spus...
Esti tifnos, ce ma fac?, in plus,incepe sa-mi placa ce scrii. Asta inseamna ca poti sa faci git.
La 11:33am în Iunie 15, 2010, MARIA DIANA POPESCU a spus...
....Einstein tot mai crede că venirea ta ar împiedica apocalipsa să umble prin cuvintele care se dilată....
La 8:57pm în Iunie 14, 2010, Valentin Jantea - zis Valuca a spus...
Cel mai greu mi-a fost atunci, cind s-a dovedit a-mi fi dificil. Apoi am inceput sa merg, multi spuneau in batjocura ca respir. Nu i-am bagat pe toti, deodat', in seama. Sacosa mea penntru oratanii era mereu "satt", un pic germana. Primita cadou...
Am apleca umarul vietii catre multi si voi si am cules cam tot ce spune popa de apoi: "facere de bine, eh... eh... noroc ca nu-s catolic"
La 3:26pm on Iunie 14, 2010, Mircea Draganescu i-a dăruit utilizatorului Valentin Jantea - zis Valuca un cadou...
Cadou
!!!!
La 1:37pm în Iunie 14, 2010, Valentin Jantea - zis Valuca a spus...
noi nu folosim fotografia, ori poza, nici proza din sinele descarcat aleator nu ne avantajeaza. Noi nu sintem cinefili, fotodidacti, ori fotogenia din memoria lui Calistrat. Eu sint, destul de greu, doar eu.

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor