Și vine iar în valuri peste mine

același ieri uitat în calendar,

insuportabil azi

e răstignit prin cimitire

și nu se revelează nici un mâine,

eternul, iremediabilul fugar.

Voi dărui ceva frumos sau dulce

sau poate chiar

un colț din Gibraltar,

în amintirea orelor pierdute

când trebuia să construiesc un far.

Mai imperfect ca mine e doar timpul,

mai rătăcit și fără adăpost,

mai ignorat fiind, oricum, prezentul

în curgerea…

Strig din urbana mea făptură

că m-am topit

și curg pe sub asfalt,

cu unghiile am scobit însemne

ș-am zgâriat

un vultur ne-nfricat.

Nu scot pământul,

îl îndes în hăuri

și nu mă tem

de chipul meu de lut,

mai trec în goană

sacrele vedenii

un leu de-aramă

și un bivol am răpus.

Mă-nchin de voie

făr-a ști uzanța,

nu mă încurcă

incantatul gând

nici mugetul de ape

greu crescându-l,

nici blânda sa chemare

din…

Sunt ochii mei
prea limpezi la vedere,
e trupul tău
prea luminos în sine?
Nu știu,
dar tu te pierzi
proximitatea toată
oglimdindu-se în tine,
în trupul tău
de nichel șlefuit,
cu irizații fine.
Întunecat e gândul
ce te prinde
în formă pură
și teluric în asprime.
Tu, curgi frumos,
fără să lași
de bănuit vreo margine
și unduieștete,
tu, răsfățata de lumină
din lumini.

Te voi chema

din părțile concave

ale perfectei încercări

de vis,

privirea peste margini

ne mărește,

de aceea voi iubi

exclus din paradis.

Nimic nu poate fi

târziu sau straniu,

bagajul meu

așteaptă nefăcut,

căci voi migra

către extremele trăirii

fiind lucid

și-n gânduri nepermis.

Sunt, dialectic, individul zero

pornind numărătoarea

din trecut,

dar mă asemăn

fiecărui înger

ce a iubit

frumosul…