poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Acel sfârşit de octombrie tropăind alene în urma toamnei ce-şi ţesea firul altor clipe furând frunzelor secunde de viaţă pe o colină în inima sanatoriului ochii ei aşteptau într-o aură de boală şi nostalgie
străbătusem cale lungă de treisprezece ani încolţiţi de neşansă cautând în zări eliberarea viselor odată oprite în graniţa gâtlejului acelor vulturi de dinaintea celui de-al nouălea cer
ne-am îmbrăcat reciproc cu îmbrăţişări îmi vorbea despre pastile colorate şi ore fixe asistenta X şi doctorul Y cât de drăguţi au fost pentru întâia oară am văzut atâţia Iisuși răstigniţi fiecare pe propria Golgotă pijamale albe agăţate pretutindeni ca o armată de îngeri escaladând durerile siropoase stinse într-un geamăt la fiecare uşă a unui nou pavilion
şi-a aşezat capul pe umărul meu în văzul lui Dumnezeu degetele mele preumblându-se în părul ei aspru şi nepieptănat au încălecat psihologia oamenilor mai osândiţi ca mine
am început să caut păduchii suferinţelor îndulcindu-i urechile cu romanţa consolării:
"Suntem oameni şi putem fi bravi pentru noi înşine mamă chiar dacă o nălucă în urma noastră mâzgăleşte la fel de nepriceput în adâncurile aceluiaşi ocean de amar viaţa nu seacă niciodată până la ultimul strop de sudoare cerul cu palmele sale veşnic tinere învârte pământul ca o portocală coaptă săltată de plăcere iar noi... mai avem multe poezii fără cuvinte de trăit din prea mult curaj ori prea multă prostie la umbra vinovăţiei are să mai crească muşchiul vreunei bucurii şi vom înţelege că destinului nu îi pasă când loveşte ca un beţiv mormanele de sentimente va tremura scăldându-şi stomacul cu o înghiţitură de tărie şi se va pune pe picioare
inconştienţa are să mai arunce şi ea resturi vitale la coşul de gunoi iar timpul brăzdându-ne pielea şi neuronii va scoate la suprafaţă un sol îmbogăţit de mineralele experienţei vom fi roditori trecând prin şcoala vieţii şi învăţând dialectele omeniei în ultima zvâcnire a pieptului mamă ne vom iubi o clipă cât să ne ajungă pentru o viaţă-ntreagă"
Postat în Decembrie 30, 2013 la 11:30pm 2 Comentarii 5 Îi place
încă nu știi nimic nici despre dragoste nici despre ură
nu știi cât de greu e pasul când munți interminabil de falnici cresc undeva în tine
îți promiți ție însăți fapte învățături de minte
dar treci cu bocancul prin canale de noroi
ca să ajungi la apă lină
nu știi nimic
nici măcar un anotimp cald nu-și face milă să poposească peste umerii tăi
crezi că o…
Postat în Decembrie 30, 2013 la 10:40pm 0 Comentarii 2 Îi place
Motto: " Nefericirea este vârful unui alpinism fără cer. " Silvana Baroni
Nefericirea
a fost odată copilă orfană
la picioarele căreia lumea întreagă s-a rostogolit…
ContinuarePostat în Decembrie 26, 2013 la 7:30pm 1 Adaugă un comentariu 15 Îi place
MOTTO: " Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi,aceea de a evada din propria tristețe . " Emil Cioran
Doi
Fără Nume
voiau cândva să se mute cu totul
unul în inima celuilalt
să iubească fără cuvinte fără atingeri
să-și împartă reciproc lanțuri
reciproc să scormonească în nopțile durerilor lor
să trăiască sfâșiind așteptarea
mușcând din timp mediocru
să se dezbrace
de haine și gânduri
fără…
ContinuarePostat în Decembrie 26, 2013 la 7:21pm 0 Comentarii 2 Îi place
SE FACE CĂ...
MOTTO : "Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești,ci să dorești ceea ce ai. " Octavian Paler
Se face că ninge așa frumos peste ani promoroacă de amintiri
peste pământuri și-n văi cerul cu pieptul dezgolit aruncă bucăți de alb
în lumea mea de negru
se face că iarna sărută obrajii fierbinți în neștire
să-mi frâng mâinile să fac surcele focul mocnește
pretutindeni lumina magiei caută să-mi umple tăcerea
copila desculță aleargă…
© 2019 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (9 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria
Bună ziua,
Numele meu este Maria eu sunt inalt, frumos,
siluetă perfectă a corpului și sexy. Am văzut profilul dvs. și a fost încântat reteaualiterara.ning.com
vă contacteze, sper că va fi adevărat om de dragoste, sincer și grijuliu
Am încercat, și am ceva special de spus
despre mine, atunci vă rugăm să contactați-mă direct prin adresa mea de e-mail
(Maryoneil669@yahoo.com), astfel încât să pot trimite, de asemenea, poza mea direct la tine
mulțumiri prietenul tău maria ONeil.
La multi ani!
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos,
Ridică-ţi-i, Femeie!
Ridică-te, Femeie!
Să nu te-apleci chiar de te doare
Când toţi din soartă au vrut să-ţi ieie,
De te-au zdrobit din întâmplare
Nu plânge,Ridică-te de jos, Femeie!
Tu râuri ai făcut din lacrimile tale
Şi ai vegheat ca Domnul fiilor să deie,
Doar fericire şi flori în a lor cale
De te-a durut, Ridică-te, Femeie!
Ai vrea să numeri trandafirii înroşiţi
Iar din petale să faci cărare către stele,
Atât cât anii nu-ţi sunt încă irosiţi,
De vrei ca să fii sus, Ridică-te, Femeie!
Vei aduna acum, scânteia unui foc nestins
Trecut, adio, prezentu-n loc să steie,
Iar ce-i frumos să fie-n veci de necuprins.
Să nu fii tristă, Ridică-te, că poti, Femeie!
Avem cu toţii un trecut, adesea, e frumos
Sau poate credem în minuni sau, o ideie,
Stim că lumina vine doar de sus în jos,
Tu să priveşti mereu în sus, Ridică-te, Femeie!
A mai rămas postum doar un cuvant:
Trăieşte, şi-adună un buchet de orhideie,
Să-l pui lângă icoană să fie legământ,
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos, Ridică-ţi-i, Femeie!
Să-ţi cuibăreşti curaju-n suflet, ca să steie,
Şi nu te apleca în veci. Ridica-te, Acum, Femeie!…
autor florentina crăciun fabyola
noiembrie 2009
Te invit, cu drag, în "Clubul iubitorilor de flori" pentru a respira aer de fericire!
Cui ii pasa-n lume de al tau necaz ,
De lacrima ce-ti curge fierbinte pe obraz ,
Cui ii pasa astazi cand tie greu ,
Stii ca la nimeni altul , decat lui DUMNEZEU .
.................................................................
Bine ati venit pe Reteaua Literara !